Marcaj:
Durata: 11.5 ore.

---

7. Casa de vînătoare Cîmpușel - Muntele Coada Oslei - șaua Groapa Nedeuții - La Bîrloagă -valea Bistriței - Peștișani
Traseu accesibil numai vara

Traseul 7 este recomandat numai în sensul descris. Prima parte a itinerarului este un urcuș greu spre creasta Oslei, urmata de o coborîre solicitantă. Ultima parte a traseului, circa 23 km, se parcurge pe drumul forestier de pe valea Bistriței și care, pe lîngă frumuseți specifice, oferă și posibilități de adăpost.
Ținînd seama de durata mare a traseului trebuie să pornim la drum cît mai de dimineață. De la casa de vînătoare Cîmpușel (1 180 m alt.) traversăm pîrîul ătirbu prin spatele casei și urcăm cîteva minute pe malul înclinat al văii că să ieșim în poiana unei plantații. Străbatem spre sud tot platoul plantației prin mijlocul poienii și intrăm în pădure. Marcajul urmărește o potecă neclară, mai întîi paralel cu firul văii ătirbu, apoi se abate la stînga, pe coastă, în unghi de 45° în urcuș greu. Pe direcția marcajului numeroase semne ciobănești ușurează posibilitatea de orientare spre culmea Muntelui ătirbu pe care o atingem după 35—40 minute de la plecare. Prin tăietura de pădure, pe flancul estic al Muntelui ătirbu ne apare o priveliște splendidă spre Munții Piule-Iorgovanu și spre Coada Oslei. Urcăm pe culme aproape de limita superioară a pădurii și ne abatem cîteva zeci de metri pe flancul vestic, unde poteca este mai clară. La limita pădurii poteca se pierde în iarbă. Urcăm direct pe pantă la culme și regăsim marcajul pe pietre (pînă la stîna ătirbu 1—1¼ oră timp de mers). O priveliște excepțională se deschide spre Sturu, Piatra lui Iorgovan, căldarea Găuroane, Scocul Albelor și Piule. De aici se văd crenelurile crestei Oslea și plaiurile sale încîntătoare, ce se lasă rînduite și lin spre covorul pădurilor.
Reluăm urcușul pe culmea acoperită de brusturi și după 5-6 minute ajungem la poteca nemarcată ce înconjură că un brîu tot Muntele Oslea.
Urcăm direct spre sud. În dreptul nostru se ridică vîrful Oslea sau Aria Mare (1 946 m alt.). Urcușul continuă direct pe pantă pînă în dreptul bordeiului stînei ătirbu. De unde încep „seninările" cotim la stînga, urcînd pe poteca ce se apropie treptat de creastă în șaua Coada Oslei, șa situată la sud-vest de vîrful cu același nume.
După circa 2 ore de la plecare poposim pe creasta Oslei la 1 835 m alt, punctul cel mai înalt de pe traseul 7. Priveliștea este de o frumusețe rară. Din nou, dar mai amplu, se vede Retezatul de la Stănuleții Mari la Piule și chiar frunțile Pelegii și Păpușii. Spre sud se întinde valea Bistriței gorjene, la obîrșia căreia se înalță că un cucui cușma numită de ciobani Cuiul Popii. Dacă întregim turul de orizont cu vîrfurile culmii principale ale Munților Vîlcan - Arcanul și Nedeia, evidențiate prin masivitate și înălțime, dar mai ales cu creasta și abrupturile Oslei, o Piatră a Craiului măreț semețită la izvoarele Bistriței, Jiului de Vest, Motrului și Cernișoarei, putem fi convinși că am văzut unul din cele mai splendide peisaje din Carpați.
Începem coborîrea. Prima parte este grea și pe vreme nefavorabilă chiar periculoasă. Din șa coborîm pe versantul sudic al Oslei împestrițat cu stînci și ne îndreptam pieziș la stînga. Trecem în dreptul unei muchii înguste pe care poteci mici de capre desenează o buclă și traversăm capătul unei ravene destul de adînci și cu marginea neconsolidată. Dincolo de ea apare o nouă muchie îngustă, pietroasă, apoi panta se mai domolește și ieșim pe culmea principală, care leagă vîrful Coada Oslei cu vîrful Nedeia prin Groapa Nedeuții. Pe aici, în viitor, va fi trasat și marcajul cu bandă roșie.
Coborîm pe creastă și după circa 25 de minute, avînd în față o înălțime însemnată cu un grup de stînci, ne abatem ușor pe versantul sud-vestic, trecem printr-o șa care desparte înălțimea stîncoasă de Piatra Ruptă, unde se leagă și poteca de la stîna Cuiul Popii. Urmează o nouă coborîre pe panta cu iarbă și grohotiș. Marcajul apare pe trunchiurile carpenilor, pe la izvoarele Bistriței și apoi la cele ale Nedeuții, ambele foarte apropiate de linia de creastă și după o muchie calcaroasă în formă de lamă ajungem în curmătura Groapa Nedeuții (timp de mers: 2½-3 ore). Aici poteca de pe creasta principală Oslea - Vîlcan se desface spre sud-est, iar poteca spre valea Bistriței se conturează la liziera pădurii, pe curba de nivel, la dreapta.
Pornim deci la dreapta pe liziera pădurii; primul semn triunghi roșu, dincolo de Groapa Nedeuții, apare pe un fag rupt la jamătate. Poteca devine clară și ocolește Muntele Nedeuța prin sud fie prin pădure, fie pe deasupra limitei sale. Poteca șerpuiește prin poieni, la limita codrilor Bistriței, lăsîndu-ne să admirăm marile abrupturi ale Oslei, cușma muntelui Bou și Piatra Boroștenilor. Pe parcurs întîlnim izvoare cu apă rece și traversăm ogașe. Sus pe coastă o serie de stînci, plastic numite Pietrele Căzute, stau parcă gata să se prăvale peste poteca noastră.
După aproape o oră de mers din Groapa Nedeuții, traversăm pe la obîrșia izvorului Negoiu, ieșim din nou la golul de munte spre sud, la stîna Vărateca Nedeii; coborîm la limita pădurii într-un loc unde lipsesc stîlpii de marcaj și deci și orientarea este mai dificilă. Mai jos de stînă poiana cu brusturi se înfundă în pădure. Marcajul părăsește culmea și se abate la stînga (sud-sudest) fără o potecă clară, afundîndu-se în pădurea deasă. Locurile sînt sălbatice și aproape neumblate. Marcajul apare rar, însă la timp, ajutîndu-ne să menținem direcția piezișă: nici pe curba de nivel, nici direct pe pantă în jos. Treptat apar urme pe potecă și marcajul se îndesește. Cînd panta se domolește trecem pe lîngă o baltă în pădure și dincolo de ea, la sud, ajungem la limita tăieturii numită La Bîrloagă. Aici marcajul se pierde datorită numeroaselor scurtături, dar vom putea coborî ușor pe făgașul de corhănire, apoi pe drumul de tractor ce coboară la stînga, afundîndu-se pe firul unui pîrîiaș. Urmărind firul pîrîiașului ieșim în îngusta și abrupta vale a Bistriței, mai jos cu 50 m de cabana forestieră La Bîrloagă (timp: 5½- 6¼ ore; circa 720 m alt); sîntem pe drumul forestier la km 21, unde se află o rampă pentru încărcat bușteni.
Ne continuăm traseul pe drumul forestier. Vom aminti pe scurt locurile mai interesante pe acest drum. La km 20 se află cascada Bistriței încadrată de o cheie scurtă. La mică distanță drumul trece pe malul stîng; urmează un defileu cu mici cataracte precedate de un perete pe care se profilează o stîncă curioasă. De la casa părăsită de pe malul drept se ramifică drumul forestier Răchițaua - Lespezel (timp 6¼-7 ore; 650 m alt). La 200 m în aval de ramificație, trecem pe lîngă un magazin alimentar al muncitorilor forestieri, urmînd că de aici să pătrundem în Cheile Bulzului (Pristolului). Pe distanță mică se întinde un spectaculos defileu în care apa tumultuoasă a Bistriței cade din cascadă în cascadă, încleștată între Cotoarele Bulzului (est) și Cotoarele Tărniții (vest). Apa trece printr-o arcadă ieșind înspumată pînă la gura văii Salcia, loc de unde albia Bistriței se lărgește. Pe stînga drumului (km 14,5) se află cantonul forestier Geamănu. Mai departe, de la gura văii Văratecu (est) intrăm în zona viitorului lac de acumulare al sistemului hidroenergetic Cerna — Motru — Tismana — Bistrița. Deocamdată drumul și marcajul trec pe lîngă apă, însă în viitor ele vor ocoli pe noua șosea de contur a lacului, sus pe versant.
Coborîm mai departe pe drumul forestier, pe la gura văilor Lupului și Gruiului Mic; la km 13 ajungem la gura văii Vîja, pe care pornește un drum forestier (traseul 8). În continuare sîntem însoțiți și de marcajul cruce roșie (traseul 8). La km 12,5 se remarcă cabana forestieră Vîja, cu magazin alimentar. În vecinătate, acolo unde stîncile tind să sugrume Bistrița, se ridică barajul viitorului lac de acumulare. La km 10,8 ajungem la gura văii Frasinul, loc unde traseul 8 (marcaj cruce roșie) o ia spre Tismana.
Traseul 7 se menține pe valea Bistriței, strecurîndu-se prin strunga din dreptul Muntelui Banița. ăoseaua trece prin despicătura rămasă de la vechea cale ferată forestieră, iar alături apa Bistriței „fierbe" în repezișuri. Depășim bocșele de mangal de la km 10, apoi Cheile ăireanga și, aproape de ieșirea din munte, trecem pe malul drept, pe care-l urmăm pînă în satul Gureni. De aici părăsim drumul și, mergînd pe lîngă linia de telefon, străbatem cca 3 km pînă la stația I.T.A. din centrul comunei Peș-tișani.