Marcaj:
Durata: 6 ore.

---

21. Casa de vînătoare Cîmpușel - Muntele Ursu -vîrful Coada Oslei - vîrful Oslea - casa de vînătoare Cîmpușel
Traseu accesibil numai vara

Creasta Oslei, mai accesibilă de la Cîmpușel, se aseamănă întrucîtva cu Piatra Craiului; ea oferă una din cele mai grandioase panorame asupra munților Godeanu și Retezat (zona Custura - Văcarea). Este interesantă priveliștea spre adîncurile văii Bistriței (sud) și în special jocul clăilor de piatră, parcă răsărite din undele domoale ale pădurilor, cum sînt Piatra Cloșanilor, Ciucevele Cernișoarei ș.a.
De la casa de vînătoare Cîmpușel (cca 1180 m alt.) ieșim la drumul forestier (cca 200 m), apoi pe valea Scocul Jiului încă 1,5 km pînă la gura văii Ursu, unde întîlnim ramificația drumului forestier Ursu (dreapta). Trecem Scocul Jiului pe pod, lăsam la stînga cabana silvică Cîmpușel și urcăm mai departe pe valea Ursu încă aproape 2,5 km pînă la o confluență. Din acest punct urmam la stînga 700 m pe drumul de care, ce însoțește firul văii, loc de unde ne aprovizionăm cu apă pentru 4—5 ore. În stînga
Ia marginea pădurii, se află stîna Ursu; o depășim și ieșim la dreapta spre culmea Muntelui Ursu. Treptat culmea se îndreaptă spre sud-est, exact la vîrful Coada Oslei. Urcăm pe culme, spre sud, ocolind prin dreapta un mic vîrf. În șaua ce urmează intersectăm poteci ciobănești care merg de-a coasta în lungul Muntelui Oslea și Coada Oslei. Panta se asprește. Apar lespezi și „oameni de piatră". Mai sus de aceste lespezi, că să evitam repezișul versantului din dreapta, urcăm pe vîrful Coada Oslei (1899 m altitudine) unde sosim după 3-3½ ore de la plecare. Din acest nod de creste înguste, strălucitoare, măsurăm din privire adîncimea văilor Jiului de Vest și a Bistriței. O creastă, la început că o lama, mai apoi năruită și terminată cu spinări blînde, desparte cele doua bazine sus-amintite. Hotarul intre lumea stîncilor pleșuve și ascuțite ale Oslei și dulceața cupolelor Nedeii se află în Groapa Nedeii. Spre nord-est creasta ascuțită pornește din vîrful Coada Oslei și coboară, sălbatică, în Oslița. Capătul acesteia se ascunde la fel de brutal în pereții Cheilor Scocului. Acoperișul Osliței așterne parcă o punte peste prăpastia cheilor Scocului, între creasta Oslei și Pleșa - Piule.
Privirea zburdă cpoi uimită de atîtea forme și piscuri, de atîtea cotloane de văi și căldari spre Dră-gășanu și Piule, spre Scorota și Albele, nemaivorbind de fantastica înfățișare a Pietrei lui Iorgovan, etalată cu „găuroanele" și scocurile sale argintii în toată desfășurarea sa cuceritoare. Culmile par să se stingă spre vest, dar vîrfurile Sturului, Galbenei și ale Godeanului sînt dovezi ale semeției acertor munți.
Această panoramă fascinantă nu se termină odată cu părăsirea vîrfului Coada Oslei. Pe toată lungimea sa de peste 4 km, piscurile se vor înfățișa mereu altfel privirii, astfel că pe parcursul traversării ai una din cele mai puternice satisfacții. Coborîm din vîrful Coada Oslei spre sud-vest pînă în șaua Coada Oslei. Versantul sudic oarecum mai primitor, pe care se întrevede poteca traseului 7, devine și el abrupt. În șa intersectăm poteca marcată cu triunghi roșu și pătrundem pe creasta ascuțită Firul Caprelor. Poteca de creastă traversează două vîrfuri stîncoase despărțite de jgheaburi pietroase, ce duc în pereții de la Cuiul Popii. În prăpastia sudică se vede stîna din Cuiul Popii situata în șaua dintre Claia Popii, pereții Oslei și văgăunile de la obîrșia izvoarelor Bistriței.
Trecem de o mică strungă, coborîm pe creastă și străbatem șaua îngustă, din care începe urcușul la vîrful Oslea (1 946 m) pe care ajungem după cca 50 minute din Coada Oslei. Cea mai frapantă dintre imaginile ce cheamă privirile de aici este înfruntarea dintre Piatra Iorgovanu și Oslea, două cetăți de stîncă, semețe și puternice, sfidînd de milenii zările Bistriței și Jiului, dar singulare prin frumusețe. Iorgovanul cu prăpăstii înlănțuite, Oslea cu stîncării discret acoperite de pajiști întinse punctate de mărgăritarul turmelor de oi, iată răsplata pentru cei ce urcă aici.
De la vîrful Oslea creasta îngustă coboară lent, pentru a urca iarăși în vîrful Peștișanu (1 930 m). Drumul Tismanei se vede de aici foarte clar, iar plaiurile Cernișoarei și Cernei se aștern pînă în pîcla cle-părtărilor. Dacă privim înapoi la creasta Oslei descoperim cu greu locurile pe unde ne-am cățărat, într-atît de mult se schimbă forma și detaliile stîncăriilor albe. Din vîrful Peștișanu coborîm spre vest pe o panta fără abrupturi, trecem pe lîngă cele două stînci (Piatra Trăznită și Apostolii) și sosim pe platoul La Suliți după mai bine de 4½ ore de la plecare. De aici vom coborî prelung încă 2 ore pe panta Muntelui ăarba (marcaj triunghi roșu), apoi Scocul Jiului, de la gura Soarbele pînă la casa de vînătoare Cîmpușel (pe traseul 6).