Starea marcajului: bună

Ieşind de pe Drumul Naţional I, traversăm pârâul Timiş şi trecem pe lângă fosta cabană Dâmbu Morii – acum părăsită şi urmăm pentru câteva sute de metri drumul asfaltat.

Lăsăm în stânga traseul ce urcă spre Cabana Bunloc prin valea Pojarului (marcaj: triunghi albastru; click pentru descrierea traseului) şi urmăm spre dreapta peste un pod de beton drumul ce urcă pe Valea Şipoaiei, drum închis traficului auto printr-o barieră.

Imediat după pod, spre stânga, peste apele Şipoaiei, este punctul de plecare pe poteca ce urcă la Peştera de Gheaţă (punct roşu; click pentru descrierea traseului) pe sub peretele monumental Şirul Stâncilor, perete spre care stăruie măcar pentru câteva clipe privirea oricărui turist ajuns la Dâmbu Morii.

Traseul nostru mai parcurge circa 200 de metri pe drumul forestier de pe Valea Şipoaiei, după care traversăm apele pârâiaşului pentru a ne îndrepta spre drumul forestier de pe Valea Daschia, drum pe care îl zărim "strâns" între doi versanţi împăduriţi.

Intrăm astfel pe "Drumul Familiar", marcat cu bandă roşie, lăsând spre dreapta drumul ce urcă spre Canionul Şapte Scări (bandă galbenă; click pentru descrierea traseului)
şi Prăpastia Ursului (triunghi albastru, marcaj pe care îl vom regăsi abia în aval de Canionul Şapte Scări; click pentru descrierea traseului).

Lăsând în urmă poienile de la Dâmbul Morii, traseul nostru începe să urce pe drumul de exploatare de pe Valea Daschia. După circa 40 de minute, vom lăsa în dreapta firul acestui drum şi vom urmări poteca, bine marcată, ce urmează, pentru alte 10 minute, firul văii acum sec. La un moment dat, poteca noastră face o curbă mare, urcând astfel pe versantul stâng. După alte 5 minute, poteca formează o primă serpentină spre dreapta şi găsim prima dintre băncile construite pentru odihna turiştilor de către iubitorii acestor locuri, prilej excelent pentru un popas şi hidratare. Suntem în zona numită Întorsura Mare.

Poteca, în continuare lată şi bine marcată, urcă constant, în serpentine largi, când pe curbe de nivel, când pe muchiile blânde ale versanţilor împăduriţi. Din loc în loc, cele câteva băncuţe rudimentare construite din materialele furnizate de pădurea prin care urcăm, ne îndeamnă la odihnă. "Ferestrele" prin care putem privi spre vârful Pietrei Mari sau spre ceilalţi versanţi din zonă sunt rare, dar compensate de frumuseţea pădurii, mereu diferită, de la zi la zi, de la anotimp la anotimp.

La circa 2-2 1/2 ore de la intrarea în traseu, într-o zonă în care poteca urmează vechiul vechiul drum de care pe care se urca la cabană în perioada interbelică, traseul se intersectează cu traseul marcat cu triunghi albastru ce urcă dinspre Prăpastia Ursului (triunghi albastru; click pentru descrierea traseului). Avem posibilitatea de a ne odihni pe frumoasa băncuţă aşezată la intersecţia dintre cele două trasee sau să urmăm, pentru circa 100 de metri, poteca nemarcată dar bine bătută, ce ne va scoate într-un frumos punct de belvedere agăţat deasupra abruptului stâncos numit Prăpastia Ursului. Din acest punct de belvedere avem o privelişte frumoasă asupra vâlcelelor din care îşi adună apele Şipoaia, pârâul care a săpat cu răbdare frumosul canion Şapte Scări, canion pe care cunoscătorii locului îl vor ghici, ascuns în pădurile de molid, nu foarte departe în dreapta. Mai departe, tot în dreapta, se ridică semeţ, dominând Valea Timişului, masivul frate al Pietrei Mari - Postăvarul. Spre stânga, orizontul este curmat brusc de culmea Pietricica (Piatra Mică), culme pe care o vom urma pentru a ajunge la Cabana Piatra Mare (click pentru descriere), de care ne mai desparte un drum de circa o oră şi o diferenţă de nivel de circa 400 de metri.

Reveniţi la băncuţa de la intersecţia de trasee, ne reluăm urcuşul, o vreme destul de accentuat, pe traseul marcat cu bandă roşie. După doar câteva minute, întâlnim pe partea stângă "Poteca Ţiganilor" (punct albastru), traseu de legătură cu poteca ce urcă pe sub Şirul Stâncilor(punct roşu; click pentru descrierea traseului). De aici, panta se mai potoleşte şi intrăm, pentru scurt timp, într-o zonă cu un molidiş tânăr şi des. Lăsăm în dreapta vechiul drum de care şi, urmând poteca marcată, ajungem în câteva minute la o nouă băncuţă improvizată din doi buşteni, aflată în dreapta potecii. Lângă bancuţă se găseşte un izvor slab, dar curat, din care putem să ne refacem proviziile de apă, izvor cunoscut în vechime sub numele "La Crepuri".

De la izvor, ieşim din zona de molidiş tânăr şi poteca îşi reîncepe urcuşul. După doar câteva minute, panta se domoleşte din nou, odată cu ieşirea în marea poiană numită Poiana Baciului (nr.: sau Poiana Livezii conf. descrierii din colecţia Munţii Noştri). Vegetaţia specifică ne arată că numele poienii provine de la existenţa în trecut a unei stâne prin aceste locuri, dar timpul a şters orice urmă a acesteia.

Un timp străbatem poiana în paralel cu poteca marcată cu bandă albastră ce vine dinspre cabana Bunloc şi Peştera de Gheaţă, pe sub Gâtul Chivei (bandă albastră; click pentru descrierea traseului). Aceasta din urmă se strecoară pe sub un mic perete stâncos, aflat în mijlocul poienii, în stânga potecii pe care urcăm noi. O vom întâlni în partea superioară a Poienii Baciului, imediat după ultima dintre băncuţele de pe acest traseu. Dacă am urma-o, la coborâre, am ajunge în circa o 40 - 60 minute la Peştera de Gheaţă şi circa 2 - 2 1/2 ore la cabana Bunloc (Sava).

La circa 50 de metri după intersecţia celor două trasee, poteca noastră coteşte brusc spre dreapta, reintrând în pădure. Mergem pentru câteva minute pe curbă de nivel, la baza abruptului vestic al vârfului Puşcaş. Reintrată într-o zonă cu molidiş tânăr, poteca coteşte spre dreapta şi se reîntâlneşte după câţiva zeci de metri cu poteca ce urcă dinspre Canionul Şapte Scări (bandă galbenă; click pentru descrierea traseului), împreună cu care străbate ultimii metri ce ne despart de ruinele vechii cabane Piatra Mare. În practică, cei mai mulţi turişti evită acest ultim segment (prost marcat), ieşind la baza Poienii Stânei de Piatră, pe continuarea nemarcată, dar evidentă, a Drumului Familiar. Dacă vom urma această variantă, după ieşirea din pădure, vom străbate spre dreapta poiana, pentru a ajunge la cabana aflată în partea superioară a acesteia.

Am ajuns astfel în poiana dominată de vârful Şura de Piatră, vârf ce îşi împrumută numele poienii, în care se află şi actuala cabană Piatra Mare (click pentru descriere) construită de Societatea Carpatină Ardeneană (EKE). Din larga poiană în care am ajuns, putem admira oraşele Braşov şi Săcele, munţii Postăvaru, precum şi o mare parte a Ţării Bârsei, iar de pe partea cealaltă a platoului, dincolo de Valea Gârciniului si de Renţea (munţii Gârbovei) putem admira semeţi "gemenii" Ciucaş si Zăganu, Grohotişul şi munţii Neamţului.

Încheiem astfel, prima parte a drumului nostru spre vârful Piatra Mare (1844m), vârf de care ne mai desparte un traseu de circa o ora, pe marcaj cruce roşie (click pentru descriere)

Autor: Ciprian Cernat (cipicernat) - decembrie 2010

Bibliografie:

Dan Bălteanu, "Piatra Mare", colecţia "Munţii Noştri", 1975

ONT-CARPATI - "Piatra Mare şi Postăvarul", colecţia veche "Munţii Noştri", nr. 8

Aristide Stavros - "Munţii Judeţului Brasov", 1979

Touring Clubul României, Secţia Alpină Braşov - "Harta Turistică – Postăvarul şi Piatra Mare", 1934