Marcaj:
Durata: 4.5 ore.

---

. SADU - MASA VERDE - VALEA JUVĂRTULUI - MUMA - CABANA PREJBA
Sadu, comună mare de pe valea rîului cu același nume, servește ca punct de acces spre ramura nordică a Munților Lotru, dependenți de bazinul Lotrioarei, atît pentru turiștii care vin dinspre Sibiu-Tălmaciu, cît mai ales pentru cei din localitățile Cisnădie și Cisnădioara. Din centrul comunei, mai sînt cca 4 km de mers pe șoseaua din lungul văii Sadului pînă la punctul Masa Verde, începutul urcușului spre cabana Prejba.
Masa Verde (546 m), situată, așa cum am mai arătat, la 4 km de comuna Sadu, se prezintă ca o platformă înierbată în stîngă rîului și șoselei, la o îngustare a văii și în apropierea locului de vărsare a pîrîului Juvărtului în rîul Sadu, la poalele dealului Babeșului. Punctul este foarte bine definit prin existența unui stâlp de marcaj.

In stîngă stîlpii de marcaj, privind în direcția pe care vom porni spre cabana Prejba, coboară în valea Sadului o șosea forestieră. Urcăm pe ea cîteva sute de metri și apoi, la o curbă a acesteia, o părăsim abătîndu-ne în valea deschisă din fața noastră. Este valea Juvărtului; în dreapta, dincolo de pîrîu, se ridică dealul Babeșului, iar în stîngă Gruiul Lazului.

Ne apropiem mult de pîrîu și îl însoțim în sus pe o potecă presărată cu bolovani. Curînd pătrundem în pădure mergînd spre dreapta. Urcușul este mai accentuat și apele pîrîului coboară în mici cascade. Poteca îngustă și spălată din loc în loc de apă ne duce ceva mai sus, în dreapta pîrîului. Ne depărtăm de el și ieșim într-un luminiș străjuit de fagi enormi.

Ne aflăm sub un versant stîncos. O potecă presărată cu pietre străbate în serpentine această pantă. Vegetația - caracteristică zonei stîncoase din acești munți - este alcătuită din copaci rari și mici, între care predomina mesteacănul. In stîngă se deschide tot mai mult valea Juvărtului și zărim jos, la picioarele noastre, două cabane vechi, pe malul pîrîului. Curînd ieșim din zona stîncoasă pe o potecă largă, în șaua culmii la poalele căreia se află cele două cabane de care am amintit.

Locul în care ne aflăm este denumit de turiștii localnici „Poiana Prînzului; într-adevăr este un loc bun de popas după urcușul pe care l-am efectuat și ne putem odihni pe butucii enormi de fag înainte de a intra din nou în pădure. De la Masa Verde, drumul în urcuș a durat aproximativ ½ oră. Porțiunea de traseu pe care am străbătut-o nu are semne de marcaj vizibile și bine plasate, mai ales în șaua din culme, unde marcajele lipsesc cu desăvîrșire; păstrind însă poteca, nu putem greși drumul.

După puțină odihnă ne angajăm pe o porțiune de teren mai dificilă prin urcușul la care ne solicită. Intrăm într-o pădure tînără de fag și curînd urcăm de-a coasta sau pe serpentine scurte și neregulate. Aici, spre deosebire de prima parte a traseului, marcajul este foarte bun.
Pădurea se întunecă și fagul mare domină în jurul nostru. Porțiuni de potecă trec prin locuri umede, noroioase, pe panta pe care urcăm și care se ridică în stîngă. Ne aflăm pe muntele Muma. Din loc în loc, spărturi ale pădurii ne permit o vedere parțială spre est, asupra culmii Bătrîna de dincolo de valea Sadului. De asemenea, aproape în față, în direcția de mers, ne apare și culmea Prejbei.

Trecem un izvor al văii Plaiului, cu un fir de apă ce cade din piatră în piatră, și fagul cedează terenul unei maiestuoase păduri de brad. Poteca se lărgește, urcușul s-a mai domolit și curînd ieșim într-o vale înierbată, pe firul căreia, la marginea pădurii, se află o stînă (l 440 m). In sus se ridică pantele înierbate ale văii care urcă spre culmea dintre vîrfurile Muma și Greșilor.

A mai trecut aproximativ o oră de la punctul denumit „Poiana Prânzului și pînă la cabana Prejba ne-a mai rămas de urcat cel mult 1 oră. Traversăm văioaga cu izvor chiar pe lîngă stînă și urcăm panta dezgolită oblic spre dreapta, ghidîndu-ne după cîțiva stîlpi de marcaj. In cîteva minute ne aflăm pe o potecă largă, la marginea pădurii de brad, lîngă un izvor cu șipot. Sîntem pe versantul nord-vestic al Gruiului Greșilor. Pornim pe poteca presărată cu bolovani; pădurea frumoasă de brad nu este deasă și pantele sînt îmbrăcate în afiniș bogat. După puțin timp ieșim în golul alpin și ne găsim într-un loc mai plat al culmii dintre vîrful Greșilor și cel al Prejbei. Chiar la ieșirea din pădure, în culme, pe un brad, zărim marcajul nostru, care aici se întilnește cu semnul bandă albastră al potecii din Tălmăcel spre cabana Prejba . În stînga culmii (spre sud) se deschide larg valea Mogoșului.

Pornim pe culme spre dreapta în urcuș. Din cînd în cînd ne oprim pentru a arunca o privire înapoi spre spinarea masivă a muntelui ce duce spre vf. Greșilor. Deosebit de impresionant este jocul de culori al nuanțelor de verde ce domină peisajul. Ultima parte a urcușului ne scoate în culmea Prejbei, în punctul denumit La cruce (l 695 m). Locul este marcat printr-o troiță înaltă, ridicată în memoria unui aviator căzut cu aparatul său pe aceste meleaguri, în dreapta se ridică, nu prea departe, vf. Prejba (l 745 m). Traversăm, în continuare culmea și zărim cabana Prejba, situată la liziera pădurii ce urcă din valea Izvorul Vacii. Coborîm pe plaiul înierbat și în cîteva minute sîntem la cabană.