Trasee Muntii Lotrului

Traseul dintre vf. Șteflești și cabana Prejba este marcat în primă parte cu BR, iar în a doua cu BA.
Din vf. Șteflești, geamănul Cindrelului, pornim spre est în coborâre către platoul Șteflești, la început înierbat, după care poteca își face loc printre jnepeni. Marcajul este aproape inexistent pe această porțiune, nu există stâlpi indicatori, pe câte o piatră se mai poate găsi semnul, dar ținând culmea nu ne putem rătăci. Poteca este bine tăiată prin jnepeniș.
În dreapta ne vor apărea siluetele următoarelor două vârfuri, foarte impozante dinspre șa: Conțu Mare și Balindru. Poteca, foarte greu de urmărit în această zonă, nu urcă pe Conțu, ci îl ocolește prin stânga, printre jnepeni. Rar se mai găsește câte un marcaj pe vreo piatră, dacă nimerim poteca, altfel ne putem orienta pe deasupra șirului de jnepeni de sub vârf. Eu recomand urcarea până sus, de unde se deschid vederi spre Parâng, Latoriței și lacul Vidra.
În șaua dintre cele două vârfuri se distinge o momâie de pietre, de unde putem tăia cărare pe versantul Balindrului, fără a urca la vârf. Înainte se distinge drum de car pe platou, care urcă domol spre Negovanu Mare.
Marcajul lipsește în zonă, ceea ce poate pune probleme serioase de orientare pe vreme nefavorabilă. Pe vârf este însă un indicator, unde aflăm că suntem la 2.135 m, pe Negovanu Mare. Până aici se fac aproximativ două ore și jumătate de la vf. Șteflești.
Următorul vârf către est, la fel de domol precum Negovanu, dar mai puțin înalt, este Clăbucet. Pe pantele estice eu aici am găsit prima turmă de oi, deși stâna este mai jos, în stânga. În coborâre de pe Clăbucet este necesară mai multă atenție, pentru că (probabil din cauza ATV-urilor) sunt mai multe urme de roți care duc înainte, spre niște stânci deasupra unui labirint de jnepeni. Direcția corectă este orientarea spre dreapta înainte de a ajunge la stâncile respective, ocolind în coborâre hățișul de jnepeni.
Vom trece pe sub liniile de înaltă tensiune, coborând spre stâna din Buceciu de sus (părăsită), care va apărea într-o poiană din dreapta.
Ajungând în dreptul stânei, găsim un izvor de unde se poate alimenta. Suntem la jumătatea drumului.
În scurt timp intrăm în pădure, coborând sub altitudinea de 1.600 m. La ieșirea din pădure, apare pentru prima dată marcajul dublu BR și BA. Imediat ieșim într-un drum transversal foarte bine conturat. Aici se pierde marcajul. Trebuie traversat drumul și în 30 de metri trebuie făcut dreapta prin poiană, spre pădure. Odată ajunși la liziera pădurii, întâlnim marcajul dublu foarte bine aplicat, care ne va conduce o bună parte pe curba de nivel.
Când ieșim la o răspântie, într-o șa, marcajul nu se va vedea din cauza tăierilor copacilor. Aici trebuie urmat drumul înainte (dreapta) în urcare ușoară.
Vom merge astfel o bună bucată de drum, alternând urcarea ușoară cu porțiunile nivelate, ieșind din când în când în rariști de molid.
După ce depășim un punct de observație (și poate de vânătoare, pe stânga), părăsim drumul urmat până aici pentru a urma poteca marcată BA, pe un molid fiind indicată direcția: spre Prejba. Drumul principal, marcat simplu BR, merge către dreapta peste vf. Voineșița. Noi urmăm, după cum am precizat, varianta spre stânga, pe curba de nivel prin umba pădurii. Vom ieși într-o poiană, la nord de Voineșița, de unde vom avea din nou vederi spre vf. Prejba, destinația noastră.
De aici intrăm pe tărâmul stânelor, așadar e bine să fim atenți la câini. Din fericire, poteca ocolește cu dibăcie drumurile care duc direct la stână, motiv pentru care e bine să ținem marcajul BA.
Inițial ținem poteca pe o coastă, apoi tăiem o pajiște înierbată și ajungem într-un punct unde rariștea de molid și jneapăn a ars, probabil de la fulger. Traversăm și această porțiune ținând direcția muntelui Prejba. Vom ieși din nou în potecă și vom coborî accentuat pe la marginea unei păduri până la un izvor. De aici, drumul trece pe lângă o stână (pe dreapta) și apoi se angajează din nou în coborâre (după o stână părăsită).
Înainte ca poteca să intre la umbra pădurii, vedem pe versanții din față, în drumul bine conturat, nu mai puțin de două-trei stâne. Marcajul merge însă pe alte poteci, care trec la distanță rezonabilă de colibele ciobănești.
Drumul nostru alternează porțiuni de pădure cu muchii însorite de dealuri lungi. E bine de ținut marcajul, pentru că acolo unde e posibil, se ocolesc vârfurile de deal atinse de drumul principal, economisind energia.
În urcare pe coama ce precede muntelui Prejba, avem semnal la telefon (Orange). E bine să ținem totuși ochii la drum, pentru a nu pierde marcajul care cotește prin pădure la stânga, ieșind din nou la drum sub ultima stână din traseu.
Aceasta nu se poate ocoli, având strunga exact în drum, bunăoară e recomandat un popas sub un paltin (cred) din marginea drumului până când auzim vocile ciobanilor, care ar putea să ne apere de câini.
Depășind și acest ultim obstacol, suntem în urcarea finală spre culmea Prejbei, însoțiți de data aceasta și de stâlpi de marcaj montați pe marginea drumului. În 15 minute ne aflăm într-un punct de unde avem la stânga vârful Prejba și, spre dreapta, în vale, silueta fostei cabane Prejba, care ne poate adăposti (încă) peste noapte după drumul lung.
Imediat sub potecă găsim și izvor cu apă rece și bună, care curge la vale pe lângă cabană, prin pădure.
Din fața cabanei avem indicatoare cu timpi și marcaje către Valea Sadului, șaua Buceciu, Valea Oltului.
Până aici, în mers constant cu pauze rare și scurte, ar trebui să facem 9 - 10 ore. Lungimea drumului este de aproape 40 km, așadar nu este recomandată parcurgerea lui într-o singură zi.


Luni, 13 iulie 2015 - 19:26  

Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu