Marcaj:
Durata: 5.5 ore.

---

CAB. VF. OMU � V. GAURA � BRAN
Marcaj: cruce roşie. Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil.

De la Cabana Vf. Omu (2 507 m) poteca se îndreaptă către NNV şi curând, pe platforma vârfului, întâlnim ramificaţia drumurilor
Înainte pe creastă spre Bucşoiu.
Traseul nostru continuă ˝ la stânga în coborâş uşor pe sub creasta Culmii Scara şi pe deasupra circului superior al văii Gaura (stânga). După circa 10 min. ajungem pe un prag al culmii, la altă ramificaţie de drumuri (stâlp indicator, 2 385 m).
La dreapta spre Cab. Mălăieşti.
Traseul continuă înainte pe creastă, apoi curând în coborâş uşor pe flancul Văii Gaura şi după încă circa 10 min. ajungem în Curmatura Hornurilor, la obârşia Hornului Mare al Mălăieştilor, deasupra căldării superioare a Văii Mălăieşti, la o cruce de drumuri (2 315 m).
Înainte pe creastă spre Bran prin Ciubotea sau Clincea; la dreapta prin horn spre Cab. Mălăieşti.
Traseul nostru continuă la stânga spre S pe coasta sudică a Culmii Scara. După circa 10 min. de coborâş repede prin pajiştile de pe această coastă, atingem o platformă de unde ne îndreptăm spre SSV, apoi curând spre SV (atenţie la marcaj!) şi după încă circa 20 min. ajungem în fundul căldării a 2-a a văii (căldarea superioară numită Căţunul Mare se află mai sus, la 2 170 m) pe o terasă plană şi orizontală, aproape circulară (2 075 m). Căldarea a 2-a numită şi Căţunaşul, se deschide larg în amfiteatrul format de flancul sudic al Culmii Scara (dreapta) şi abruptul Doamnelor (stânga).
Traversăm terasa şi de la marginea acesteia continuăm pe firul văii care străbate valul format de „zăvorul" căldării; urmând malul stâng al văii, un coborâş direct ne conduce pc un prag secundar al acesteia. De aici, cărarea coboară tot pe malul stâng descriind o serpentină, apoi de-a coasta pe o brână înclinată cu pâlcuri mici de jnepeni. După 4�5 min. de la marginea pragului (1 945 m) părăsim brâna continuând la dreapta în coborâş direct pe o şiştoacă stâncoasă până în firul văii (1 895 m). Suntem aici pe un alt prag secundar, puternic înclinat, deasupra primei trepte înalte a văii, numită Fruntea Căţunaşului. Din acest punct traversăm firul şi prindem o brână cu pâlcuri de jnepeni de pe malul opus. Curând părăsim brâna strecurându-ne către dreapta printr-o strungă stâncoasă îngustă care ne conduce într-o şiştoacă puternic înclinată. Coborâm direct pe această şiştoacă, trecem o săritoare de circa 5 m înălţime şi continuăm coborâşul în pantă pronunţată printre stâncării, apoi în lungul unei alte şiştoace pe sub un boldan cu jnepeni în creştet (dreapta). Ajunşi la baza zonei stâncoase abrupte, coborâm repede prin pajişti cu pâlcuri de molid în lungul unei muchii ce desparte firul văii de Vâlcelul Căţunaşului şi lăsând în stânga haotica îngrămădire de blocuri stâncoase invadate de jnepeni de la baza Frunţii Caţunaşului, ajungem pe fundul uşor înclinat al celei de-a 3-a căldări a văii. Această căldare glaciară largă şi cu profil transversal caracteristic în formă de U, se deschide în amfiteatru între abruptul Guţanului (stânga) şi cel al Gaurei (dreapta). Continuând pe dreapta firului, hăţaşul ne conduce curând la marginea inferioară a căldării, deasupra ultimei trepte înalte a văii (1 745 m).
De aici, după un scurt coborâş, traversăm de 2 ori Vâlcelul Gălbinărilor care coboară din abruptul Gălbinărilor Gaurei, apoi continuăm la stânga de-a coasta şi curând, pe un prag stâncos, traversăm alt fir de apă, Izvorul Gaurei (1 700 m). Apa, care izvorăşte nu departe din marginea superioară a căldarii, străbate o cheie foarte îngustă în care formează o cascadă şi apoi sub potecă pătrunde într-un horn adânc şi îngust, unde mai jos formează cascada Moara Dracului.
Din acest punct continuăm aproape pe curba de nivel printr-un pâlc de molidiş, apoi în coborâş de-a coasta pe sub pereţii Guţanului, pe bolovănişuri şi grohotişuri de calcare şi printre rarişti de molid şi larice cu jnepenişuri. În dreapta, pe malul opus al văii se observă marile grohotişuri mobile de sub pereţii Gălbinărilor Gaurei. Hăţaşul coboară apoi repede prin molidiş şi lăsând în dreapta cascada Moara Dracului ne conduce în căldarea inferioară (a 4-a) a văii, nu departe de baza rupturii de pantă. Urmăm apoi firul sec şi acoperit cu bolovănişuri şi curând ajungem la Stâna din Gaura (1 540 m).
La mică distanţă de aici, drumul părăseşte valea, continuând spre dreapta prin plantaţie în urcuş uşor, apoi aproape orizontal şi după circa 15 min. de la stână ne conduce în pădure, într-o mică şa stâncoasă (1 600 m). Coborâm de partea opusă, traversăm un vâlcel şi după 8�10 min. din şa părăsim drumul care continuă de-a coasta (spre comuna Şimon prin Vlădoaia-Preduşu) şi urmăm brusc la dreapta în urcuş direct prin molidiş (atenţie la marcaj!). După 7�8 min. de la bifurcaţie poteca ne conduce într-o poiană la Casa de Vânătoare din punctul „La Poliţie” (1 623 m).
Această poiană este situată în şaua carc desparte bazinul Văii Gaura (spre sud) de cel al Văii Poarta (spre nord) şi care leagă abruptul vestic al Gaurei (Gălbinările Gaurei) care se ridică la est, deasupra noastră, cu culmea împădurită Pântece ce se continuă spre V şi NV.
Din acest punct continuăm de partea cealaltă a şeii prin molidiş în coborâş uşor şi apoi pe curba de nivel către stânga, pe flancul dinspre V. Poarta a culmii Pântece, printr-o întinsă plantaţie. Trecem pe lângă un şipot (1 585 m) şi de aici, nu departe poteca se lasă în coborâş repede, conducându-ne după circa ˝ oră de la „Poliţie" lângă alt şipot, la marginea plantaţiei (1 360 m). Continuăm pe versantul dinspre V. Poarta a măgurii Gogu Noaghiei, la început în coborâş uşor de-a coasta, trecem apoi prin 2 poieniţe după care coborâm repede printr-un molidiş cu brad (plantaţie). Din poieniţa următoare, situată pe un prag (1 240 m), continuăm înainte (nu la dreapta pe alt drum!) şi curând trecem prin marginea unei poieni mai largi (în dreapta). Coborâşul continuă de-a coasta şi după 3�5 min. intrăm în altă poieniţă. Aici lăsăm în dreapta un drum mai larg care coboară direct spre V. Poarta şi continuăm înainte de-a coasta pe poteca din marginea poienii. Nu departe, în pădure, poteca începe să coboare repede conducându-ne în V. Poarta, într-o poiană unde întâlnim venind din dreapta drumul de la Vf. Omu prin Ciubotea (995 m).
De aici, urmând drumul carosabil ajungem după 30�40 min. În satul Bran-Poarta, în punctul de ramificaţie a drumurilor de la Podul Oprişului (825 m) în dreptul km 2 al şoselei comunale. Pe această şosea, în circa ˝ oră ajungem în centrul comunei Bran, în şoseaua naţională Câmpulung�Braşov.

CAB. VF. OMU � CIUBOTEA � BRAN

Marcaj: triunghi galben. Timp: 4˝�5 ore. . Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil.

De la Cab. Vf. Omu (2 507 m) poteca se îndreaptă către NNV şi curând, pe platforma vârfului, întâlnim ramificaţia drumurilor.
Înainte pe creastă spre Bucşoiu.
Traseul nostru continuă ˝ la stânga în coborâş uşor pe sub creasta Culmii Scara şi pe deasupra circului superior al Văii Gaura (stânga). După circa 10 min. ajungem pc un prag al culmii, la altă ramificaţie de drumuri (2 385 m).
La dreapta spre Cab. Mălăieşti.
Traseul continuă înainte pe creastă, apoi curând în coborâş uşor pe flancul Văii Gaura şi după circa 10 min. ajungem în Curmătura Hornurilor, la obârşia Hornului Mare al Mălăieştilor, deasupra căldării superioare a Văii Mălăieşti, la o cruce de drumuri (2 315 m).
La stânga spre Bran prin V. Gaura; la dreapta spre Cab. Mălăieşti prin Hornul Mare.
Traseul nostru continuă înainte în urcuş uşor tot pe flancul sudic al crestei, pe sub stâncării de calcare dezagregate, şi după circa 10 min. ajungem într-o şa la obârşia Hornului Mare al Ţigăneştilor (2 385 m) prin care jos, la circa 400 m diferenţă de nivel se zăreşte fundul văii Ţigăneşti, iar spre NV pe creastă, Turnul Ţigăneştilor. Urcând pe sub creastă, poteca ne conduce curând în marginea platoului Vârfului Scara (stâlp de marcaj) în punctul în care urcuşul încetează.

De aici se observă: spre N, la 85�90 paşi distanţă, Vf. Scara (2241 m); spre ENE, pe creastă, Vf. Padina Crucii (bloc de calcare albe) şi pc aceeaşi direcţie în fund, Bucşoiu; spre E, Vf. Omu; spre ESE, Vf. Bucura şi mai la dreapta, Vf. Găvanele (din calcare, 2472 m); spre SE, Colţii Obârşiei (2488 m); spre SSE, Vf. Obârşia şi mai la dreapta, în primul plan peste vale, Vf. Doamnele (2401 m); spre S, în fund, Zănoaga; spre SSV, în fund, Culmea Strungile Mari şi Şaua Strunga şi puţin mai la stânga, într-un plan mai apropiat, vârful secundar al Bătrânei (2 164 m), rotunjit şi cu jnepenişuri; spre SV, Culmea Guţanului cu stâncarii de calcare şi jnepenişuri.

Din acest punct poteca se îndreaptă către VNV coborând uşor pe platoul Scara şi nu departe apare larga platformă înclinată ce formează Podul Spintecăturilor, la extremitatea căruia, spre V, se ridică muntele Gaura cu Vf. Lancia (2 275 m). Curând ajungem în coborâş foarte uşor la ramificaţia drumurilor (stâlp indicator, 2 415 m).
La dreapta către NNV, spre Bran prin Clincea.
Traseul nostru continuă către VNV în coborâş foarte uşor de-a coasta prin pajiştea scundă şi după câteva minute ajungem în marginea Podului Spintecăturilor, deasupra unei coaste largi cu întinse tufărişuri de smârdar, numită Faţa Frumoasă (2 380 m). Din acest punct coborâm repede spre NV în lungul unei muchii ce mărgineşte catre N „Faţa Frumoasă" înspre abrupturile de la obârşia Văii Ciubotea (dreapta), pe poteca denumită în această porţiune „Drumul Arvaţilor".. Lăsăm în stânga Brâna de Sus a Gaurei şi urmând muchia, după 20�25 min. de coborâş direct ajungem pe un prag înierbat (stâlp de marcaj, 2 120 m) de unde înainte, jos, se observă Colţii Ciubotei, în stânga V. Steioarei şi în dreapta căldarea superioară a Văii Ciubotea.
Din acest punct poteca părăseşte muchia şi orientându-se brusc spre dreapta, către ESE, coboară de-a coasta, apoi pe o mică porţiune direct printr-o şiştoacă cu bolovăniş şi iarăşi de-a coasta, conducându-ne după circa 6 min. În fundul căldarii, la mică distanţă de pereţii de la obârşia acesteia în care se remarcă un imens bloc de calcare prins în masa conglomeratelor (2 045 m). De aici continuăm spre stânga de-a lungul firului văii, pe fundul căldarii până la marginea inferioară a acesteia, de unde, printr-un coborâş repede pe coasta cu bolovănişuri ce formează prima treaptă a văii, ajungem în căldarea mijlocie. Traversăm firul văii şi apoi prin pajiştea cu bolovăniş şi pâlcuri de urzici de pe malul drept continuăm în coborâş de-a coasta până într-o mică şa la marginea inferioară a căldării mijlocii şi la limita superioară a pădurii (l 775 m). Din şa, drumul coboară repede mai întâi pe sub o zonă de stâncării cu jnepeni, apoi prin poiana de pe flancul Piciorului Ciubotei, pe la marginea pădurii şi după circa l2 minute ne conduce în Poiana Ciubotei de Sus situată în căldarea inferioară a văii, la baza Peretelui Ciubotei, lângă o târlă de oi (1 640 m).
După un scurt şi uşor urcuş prin poiană intrăm curând în molidişul de pe malul drept al văii. Coborâm în pantă pronunţată prin pădure, trecem printr-o zonă de stâncării („Pietrele Scrise") şi ieşim după 35�40 min. în Poiana Ciubotei (l 360) m .

Din mijlocul poienii se observă: spre N, V. Urlătoarea Clincei şi peste vale, culmea împădurită Zănoaga; spre NE, piciorul Muntelui Clincea; spre E, obârşiile Văii Urlătoarea Clincei şi în fund, Muntele Ţigăneşti; spre SE, Colţii Ciubotei; spre SSE, Muntele Gaura; spre VSV, măgura împădurită Gogu Noaghiei (1 648 m); spre VNV, în ultimul plan, masivul Piatra Craiului.

Traversăm poiana în coborâş direct, lăsăm în stânga Casa de Vânătoare (1 195 m) şi prindem poteca prin pădure în coborâş repede, care ne conduce curând în drumul din lungul Văii Poarta. Urmăm acest drum spre dreapta şi imediat traversăm V. Urlătoarea Clincei la confluenţa acesteia cu V. Poarta (1 080 m). Continuăm apoi în lungul văii şi după 15�20 min. întâlnim în marginea unei poieni drumul ce vine din stânga dinspre Vf. Omu prin V. Gaura (995 m). De aici, drumul carosabil ne conduce după 30�40 min. în satul Bran-Poarta în punctul de ramificaţie a drumurilor de la Podul Oprişului (825 m), în dreptul km 2 al şoselei comunale. Pe această şosea, în circa ˝ oră ajungem în centrul comunei Bran, în şoseaua naţională Câmpulung � Braşov.

CAB. VF. OMU � CLINCEA � BRAN

Marcaj: bandă roşie. Timp: 4˝-5 ore. Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil.

De la Cabana Vf. Omu (2 507 m) poteca, se îndreaptă către NNV şi curând, pe platforma vârfului, întâlnim ramificaţia drumurilor.
Înainte pe creastă spre Bucşoiu.
Traseul nostru continuă ˝ la stânga în coborâş uşor pe sub creasta Culmii Scara şi pe deasupra circului superior al Văii Gaura. După circa 10 min. ajungem pe un prag al culmii la altă ramificaţie de drumuri (stâlp indicator, 2 385 m).
La dreapta spre Cab. Mălăieşti.
Traseul continuă înainte pe creastă, apoi curând în coborâş uşor pe flancul Văii Gaura şi dupa încă circa 10 min. ajungem în Curmătura Hornurilor, la obârşia Hornului Mare al Mălăieştilor, deasupra căldării superioare a Văii Mălăieşti, la o cruce de drumuri (2 315 m).
La stânga spre Bran prin V. Gaura; la dreapta spre Mălăieşti prin Hornul Mare.
Traseul continuă înainte în urcuş uşor tot pe flancul sudic al crestei pe sub stâncării de calcare dezagregate şi după circa 10 min. ajungem într-o şa la obârşia Hornului Mare al Ţigăneştilor (2385). Urcând pe sub creastă poteca ne conduce curând în marginea platoului Vârfului Scara (stâlp de marcaj) în punctul în care urcuşul încetează.

De aici se observă: spre N, la 85- 90 paşi distanţă, Vf. Scara (2 421 m); spre ENE, pe creastă, Vf. Padina, Crucii (bloc de calcare albe) şi în prelungire, în fund, Bucşoiu; spre E, Vf. Omu; spre ESE, Vf. Bucura, şi mai la dreapta, Vf. Găvanele (2472 m); spre SE, Colţii Obâşiei (2.4S8 .m); spre SSE, Vf. Obârşia şi mai la dreapta, în primul plan peste vale, Vf. Doamnele (2401 m); spre S, în fund, Zănoaga, (1789 m); spre SSV, în fund, Culmea Strungile Mari şi Şaua Strunga, şi puţin mai la stânga, într-un plan mai apropiat, vârful secundar al Bătrânei (2 164 m), rotunjit şi cu jnepenişuri spre SV, Culmea Guţanului cu stâncării de calcare şi jnepenişuri.

Din acest punct poteca se îndreaptă către VNV coborând uşor pe platoul Scara şi nu departe apare înainte larga platformă înclinată ce formează Podul Spintecăturilor, la extremitatea căruia, spre V, se ridică Mt. Gaura cu Vf. Lancia B (2 275 m). Curând ajungem în coborâş uşor la ramificaţia drumurilor (stâlp indicator, 2415 m).
La stânga spre VNV, spre Bran prin Ciubotea.
Traseul nostru continuă la dreapta, spre NNV pe flancul vestic al coamei Muntelui Ţigăneşti (care se desprinde în acest punct din Culmea Scara), la mică distanţă sub creastă. După 210 paşi de la ramificaţie poteca începe să coboare mai accentuat şi dupa încă 50 paşi (stâlp de marcaj, 2 390 m) se deschide o largă perspectivă asupra Pasului Bran şi Câmpiei Bârsei

Spre NV, jos, Comuna Bran şi în fund Comuna Zărneşti, deasupra căreia în stânga se ridică masivul Piatra Craiului; spre NNV, jos, satul Sohodol şi mai departe Tohanul Nou în câmpie şi Tohanul Vechi, la poalele dealurilor din fund; între N şi NNV, ridicătura izolată, Măgura Codlei; spre N, comuna Râşnov la poalele dealurilor împădurite; între N şi NNE, Culmea Ţiganeşti; spre NE, Pasul Timişului între Postăvaru (stânga) şi Piatra Mare (drcapta); spre VSV, Vf. Lancia; spre SSV, în fund Leaota.

De aici poteca se îndreaptă brusc către dreapta coborând repede în hornul „La Scară" de la obârşiile Văii Ţiganeşti; iese apoi imediat pe muchie, de unde apare jos în stânga V. Ciubotei şi trece iarăşi în horn, de-a coasta, săpată în stâncă pe la poalele unui turn din calcare (Căciula lui Ţepeş}. Coborâşul continuă prin câteva serpentine scurte pe o coastă înierbată şi puternic înclinată, după care poteca se îndreaptă de-a coasta către stânga, ocoleşte pe la bază Turnul Ţigăneştilor şi iese din nou în creastă. Urcăm apoi într-o şa stâncoasă (2 295 m) printre ţancurile ascuţite de forme curioase ce formează Colţii Ţigăneştilor, de unde curând răzbatem pe creasta înierbată, coborând uşor prin pajiştea scundă cu bolovăniş. După 30�35 min. de la ramificaţia de drumuri de sub Vf. Scara ajungem într-o şa (stâlp de marcaj 2 250 m).

De aici se observă: spre E, jos, V. Ţigăneşti; peste vale, creasta Padina Crucii cu flancul dinspre noi acoperit cu întinse tufărişuri de smârdar (Rhododendron kotschyi) şi în ultimul plan, Bucşoiu; spre ESE, V f. Omu; spre SSE, sus în creastă Vf. Padina Crucii (bloc de calcare albe); spre SSV, sus, marginea platoului Vârfului Scara; spre V, jos, V. Ciubotea şi peste vale, Creasta Colţilor Ciubotei.

Poteca urmează de-a lungul Culmii Ţigăneştilor spre N, când pe creastă, când pe flancul estic al acesteia şi ne conduce curând într-o şa, la o ramificaţie de drumuri (2 195 m).
Ramificaţie: La dreapta şi înapoi, spre Cab. Mălăieşti, circa 1 oră, marcaj bandă galbenă.
Traseul nostru urmează creasta înainte, în coborâş uşor. După circa 2 min. ajungem în altă şa (2 175 m) de unde creasta continuă urcând spre N, către Vârful Ţigăneşti. Din acest punct de minimă altitudine părăsim creasta şi continuăm la stânga spre NV în coborâş direct pe pajişte; după 70 paşi prindem cărarea slab definită la început care coboară spre dreapta de-a coasta pe flancul vestic al coamei ce priveşte către V. Urlătoarea Clincei. Printre tufărişuri scunde de smârdar şi apoi pe sub stâncării, poteca taie o serie de şiştoace şi după un coborâş mai repede traversează un prim vâlcel mai însemnat. Urcă apoi uşor de-a coasta printre pâlcuri de ienupăr şi smârdar, trece printr-o mică şa stâncoasă, după care coboară din nou şi traversează alt vâlcel cu bolovăniş ce descinde din abruptul Ţigăneştilor. De aici continuăm aproape orizontal pe faţa de SV şi de S a Culmii Clincea. Pe această faţă smârdarul dispare repede, tufele de ienupăr se răresc mult şi curând trecem în, pajiştile largi, împodobite cu numeroase pâlcuri scunde de coacăză (Bruckenthalia spiculifolia) . După circa 20 min. din Culmea Ţigăneştilor trecem pe sub un ţanc stâncos şi ieşim repede pe creasta Muntelui Clincea. În dreapta jos, V. Pănicerului cu malul opus acoperit cu tufărişuri de ienupăr.
Continuăm pe culme pâna într-o mică şa (1 895 m). De aici poteca se lasă spre stânga pe sub creastă cu stâncării, printre tufe de ienupăr şi exemplare pipernicite de molid şi curând se strecoară printr-o strungă stâncoasă (1 870 m) de unde în jos spre stânga apare un turn stâncos (Turnul Clincei). După încă circa 5 min. de coborâş de-a coasta ieşim din nou în creasta străjuită de ţancuri şi turnuleţe de stâncă (punctul „La Stînci"). Ocolind pe flancul nordic un asemenea ţanc, poteca revine pe creastă într-o şa la baza ţancului (1 795 m). Din acest punct, după încă 50 paşi de coborâş, părăsim potecuţa care urmează creasta (Atenţie! Inainte pe o stâncă 2 semne de marcaj false) şi prindem spre stânga în jos o altă potecă, la început slab vizibilă apoi evidentă care descriind o serpentină intră într-un pâlc de molidiş şi după circa 3 min. ne conduce iarăşi pe creastă în altă şa, la baza altui ţanc stâncos (1 765 m).
De aici intrăm în molidişul des de pe flancul nordic al crestei şi imediat traversăm creasta printr-un mic defileu de stâncării. Drumul coboară apoi repede în lungul muchiei împădurite, trecând alternativ pe ambele flancuri ale acesteia şi după 10 min. ieşim în Poiana Clincei (1 640 rn). Continuăm pe muchie prin rarişti de molid şi poieniţe şi după un coborâş repede prin plantaţie ajungem în Poiana Zănoagei situată într-o şa largă pe culmea dintre V. Urlătoarea Clincei (stânga) şi V. Oprişului (1410 m). Aici întâlnim un drum ce vine din stânga. Urmăm acest drum spre dreapta, de-a coasta pe deasupra obârşiilor Văii Oprişului şi curând ieşim printr-un ocol către stânga în Poiana Pănicerului situată în şaua largă de pe coama ce desparte V. Oprişului de V. Pănicerului (1 385 m). La capătul nordic al acestei poieni prindem poteca de pe flancul drept al coamei care coboară prin padure şi ne conduce, după circa 15 min., într-o poieniţă pe Muchia Buricii (1 205 m).
Urmăm muchia până la capătul poieniţei, apoi la dreapta prin pădure şi după încă 6 min. de coborâş repede revenim pe coamă într-o altă poiană (1 130 m). Din acest punct drumul se orientează brusc către stânga părăsind coama, coboară repede prin pădure, traversează un pârîu (V. Seacă) şi continuă pe malul opus aproape orizontal printr-o plantaţie de molid. Curând trecem printr-o poieniţă la obârşia unui pârîiaş, urcăm apoi uşor de-a coasta şi ieşim repede într-o poiană lungă întinsă pe Muchia Orbului. De aici urmăm muchia şi după circa 10 min., într-o şa largă, drumul devine carosabil (1 040 ni). Curând apar primele case razleţe din satul Bran-Poarta şi coborând continuu printre livezi, fâneţe şi curţi ţărăneşti, drumul ne conduce în şoseaua comunală, la răscrucea de drumuri din punctul Podul Oprişului (825 m). Urmăm această şosea prin sat în lungul Văii Poarta şi după 2 km (circa 1/2 oră) ajungem în centrul comunei Bran, în şoseaua naţională Câmpulung � Braşov.