Un lant cu viata scurta pe saritoarea mare din Padina lui Calinet (Muntii Piatra Craiului)

Rux, și da și nu!
Nu vorbesc de lanțul din Călineț, că nu l-am văzut și nu știu. Dar am citit articolul sugerat de tine. Și nu ai/aveți dreptate la modul general, ci doar punctual. Din cele observate de mine în abrupt, dar și din studierea schițelor din cărțile vechi de specialitate, foarte multe din traseele vechi au fost bătute pentru artificial. Atât se putea atunci. Nu sunt puține traseele în Bucegi, Postăvar sau Piatra Mare unde găsești pitoanele vechi, cu inelele alungite, semn clar că lumea a stat în scărițe acolo. Dar apoi au fost echipe mai bune dpdv tehnic, care au reechipat traseele astea clasice, le-au bătut mai sportiv. Ceea ce nu e neapărat rău. Exemplul clar este, dacă vrei, Fisura Albastră, dar nu numai.
Dar după logica expusă de tine, plus normele alea „etice” pe care le expui, or fi întrebat premieriștii? Poate da, poate nu, cred că în multe cazuri nu. Sper că etica nu este doar un cuvânt care ne convine în funcție de situație!

Încă o dată, nu știu cazul Călinețului, dar tu în postare spui mai mult decât atât, prin linkurile atașate.


Vineri, 29 august 2025 - 21:35  

Bună Rux

Se pare că lanțul nu era în regulă, ori pe aceste trasee se duc acum mulți turiști. Padina lui Călineț , ca arteră de bază, ar merita un lanț acolo, sunt șanse mai mari ca pe vâlcele să fie surprinse grupuri în situații dificile.
Înaintașii noștri, localnici din Tohanu, Bran, Zărnești, conform lui Emilian Cristea, nu aveau stăpâni severi, cum este administrația parcului azi.
în 1984, toate traseele erau pitonate.... Situuații ca cea descrisă aici nu existau. probabil nici alunecarea pe pante de filosofie (etice...)

Cărări cu soare


Sâmbătă, 30 august 2025 - 15:38  

Care şi cum a fost cu premiera… destul de greu de zis mai ales dacă ne uităm la tot felul de descoperiri arheologice. Un exemplu aici https://en.wikipedia.org/wiki/G%C3%B6bekli_Tepe . A trecut ceva timp de atunci, lumea mai şi umblă. Dacă aveau timp de sculpturi 3D suficient de sofisticate, de ce nu ar bate şi munţii. Drept că şi ei se schimbă în atâta amar de ani. Un exemplu pe care îl cunoaştem mulţi de pe acest portal este săritoarea aia grea de pe Adâncă. Nu era la fel de grea cu ceva ani în urmă.

Legat de lanţuri şi săritori, cred că mulţi dintre noi am parcurs zeci de săritori similare cu cea mare din Călineţ. Cam acesta este şi scopul, să le parcurgem. Efortul „de a te trage pe un lanţ” îmi pare mai mare decât efortul (plus bucuria) de a le urca în stil alpin. Nu zic că sunt bune, rele sau undeva la mijloc. Zic doar că, personal, am observat că a fost mult mai mare satisfacţia obţinută la parcurgerea unui 1B, după ce mi-am acordat suficient de mult timp să mă pregătesc (şlefuiesc) pe trasee turistice grele, urmate de 1A-uri suficiente.

Completez al treilea paragraf care se leagă oarecum de cel anterior. Mai am şi eu obiecte adunate după un maraton montan. M-a pălit atunci un pic procesul, mi-am deturnat uşor tura ca să le adun şi, da, eram şi eu cel puţin grăbit chiar dacă eram singur şi ştiam că o să ies primul. Oareşce plastice inscripționate culese din copaci, să fie. O grămadă de steguleţe, recunosc, parţial mâncate de mioarele din zonă, doar tijele metalice le-au ajutat să nu fie servite integral. Rumegătoarele nu mi-au răspuns dacă s-au accidentat pe parcursul procesului au ba. Păstorul a fost unul liniştit, a zis că oamenii „erau tare grăbiţi”. Toate acestea erau însoţite şi de mulţimea de pete de vopsea „care se vede de la o poştă”. Nu prea am înţeles de ce erau toate acestea pe un traseu marcat, omologat de forumurile abilitate. Logica mea îmi spunea că se putea discuta cu salvamontul şi îmbunătății marcajele existente, dacă se simţea nevoia. Ca să nu deviez de la idee, „Materialul scos de pe vale” îl returnez cu drag proprietarului, mai ales că lista celor înscrişi pentru ediţia de la anul este deja consistentă. Nu pot „returna la starea iniţială” cei câţiva brazi care înainte de competiţie se aflau pe poteca turistică în poziţie verticală şi după, la orizontală. Aşadar cu etica nu este deloc simplu.


Duminică, 31 august 2025 - 08:11  

Marius, mersi ca imi sprijini argumentul Intr-adevar, in Bucegi, Piatra Mare, portiuni serioase din Postavar (nu se aplica la multe din traseele lui Viorel Nicolaescu de ex), Bicazul meu de-acasa, Cheile Turzii, "scarile de artificial" sunt parte a stilului. In Crai in schimb, chestiile astea is lucru rar, le gasesti doar un pic in zona nordica, in preajma refugiului Diana. Pe Lespezile Lirei si alte trasee din zona vestica, pitoanele nu lipsesc pentru ca s-au deteriorat. Lipsesc pentru ca nu au existat niciodata, inclusiv in pasi de 6+. Alt stil

Agrippa: problema principala nu e de administratia parcului, e de siguranta (mai ales aia, am stat vreo ora sa fac un pic de analiza de risc cu Lolu inainte sa hotaram exact ce trebuie facut) si etica alpina. Aia cu relatia cu parcul e doar cireasa de pe tort. Si da, e un traseu foarte dorit, si o cale de retragere importanta in zona. De aia e bine ca saritoarea mare are o statie de rapel de nota 10 (atat ca siguranta, cat si ca amplasare) si ca versiunea care ocoleste pe picioare e semnalizata cu momai. Un grup care a dat de naiba pe valcele nu o ia in sus pe padina, se grabeste la vale spre Ascunsa, si la asta nu te ajuta lantul. Ar fi, intr-adevar, bine de inlocuit pitonul de pe versiunea oficiala, din dreapta, a saritorii cu un spit de inox. Inclin sa cred ca nu ar fi bine de adaugat spit pe versiunea directa acolo unde se mai asigura la bolovan incastrat, pentru ca "ghidezi traficul" pe acolo in loc de versiunea oficiala, si aia e o iesire extrem de expusa la caderi de pietre (kamikaze, vorba lui Lolu). Dar se mai poate evident discuta

Edy: mda, cu maratoanele montane e cu totul alta distractie. Nu practic, dar din cate inteleg de la lumea care o face, se marcheaza temporar traseul cu 1 singur set de culori, indiferent peste ce marcaje trece, ca alergatorii sa nu trebuiasca sa isi aminteasca ca la intersectia X trebuie s-o ia la dreapta pe traseul de 50km si nu la stanga pe ala de 25. Dar chestia asta trebuie sa fie temporara, si stransa/spalata de organizatori dupa concurs. Ca de aia platesc oamenii aia cate 200 lei de persoana pentru privilegiul de a alerga pe acolo.


Luni, 1 septembrie 2025 - 10:07  

Reproduc aici opinia mea, inițial postată în altă parte:.
(altminteri nu am pretenția că dețin adevărul)

"Situația din articol îmi pare un reglat de conturi. Între o tabără aflată în grațiile (conducerii) Parcului național de acolo și, foarte posibil, cineva (grup ori persoană montană totuși cu greutate), aflată în conflict cu cealaltă tabără, și care în paralel nu are aceeași trecere la Înalta Poartă a locului.

Dar este suficient de importantă pentru a genera manifestarea de forță de care are parte.
.

„Persoanele” în grații sînt Salvamontul și Clubul Alpin Român, ce apar împreună la conferința de presă virtuală.

Spun că sînt în grații întrucît dacă nu ar fi fost așa, nu s-ar mai fi ajuns la această știre, iar totodată ar fi dus mai puțin dezinvolt pianul afirmațiilor pe scări.
.

În fața microfoanelor, unul dintre amici servește vorbe mari privind nocivitatea adversarului, iar în paralel își laudă tovarășul. Mai exact tovarășii, căci menționează a fi fost implicate două secții ale C.A.R., și anume Brașov, respectiv București.
.
Acestea din urmă fiind nu doar cele care s-au sesizat de necuviința adversarului, dar au și turnat sus. Și de unde a venit un gest de bunăvoință, și anume ca tot dumnealor să îndepărteze acel lanț.
..

Deși nu am idee de unde le figurează în atribuții îndepărtarea de lanțuri etc., ceariștii își permit apoi miștoul/sadismul de invita pe amplasatorul inițial să își recupereze materialul expulzat.

De la inamic (recte Salvamontul)
.
Spun sadism întrucît o asemenea recunoaștere poate fi oricînd sancționată, după regulile locului, cu amendă deloc mică.
.

Întreaga tărășenie are loc în văzul lumii, mai exact lucrurile nu au rămas pe plan local, ci s-a apelat la amici din presă, pentru a vesti urbi et orbi atît despre paznicii corectitudinii pe munte, cît și despre inamicii lor
.

PS

Cît de frumos sună...:

„Astfel de «inițiative» nu se fac după bunul plac, ci printr-un cadru asumat și responsabil”, spun salvamontiștii.”

Adică cel stabilit de dumnealor.
.

Idem:

„Un detaliu relevant în acest caz este materialul ancorelor folosite – oțelul zincat este adecvat doar în sălile de cățărat sau în zonele cu umiditate extrem de scăzută, nu pe firul unei văi, aflat sub zăpadă 5 luni pe an. Spre deosebire de inox, acesta este rezistent la coroziune doar cât timp pelicula de zinc care-l acoperă este intactă – atunci când aceasta se deteriorează, gujonul ruginește invizibil”
.
Nu spun că nu o fi așa, însă e acolo totuși o blană de oaie pusă pe umeri de... om.


Luni, 1 septembrie 2025 - 16:05  

Într-adevăr, lucrurile par cusute cu ață albă, iar ironia cu invitația de recuperare a obiectului străvezie, deși pare hipercorectitudine.

Salvamontul, deși a folosit lanțuri din oțel conform solicitărilor mecanice și de coroziune, găsim multe deja ruginite. Întrucât acea rezistență superioară la coroziune este limitată în timp, în număr de ani și ierni.

Mai sunt și interese aici, de ambele părți și, poate vechi polițe de plătit.
Din experiență directă, știu cât de departe ca minciună și imoralitate.pot ajunge comunicantele Salvamont. Care Salvamont se bucură de o imagine imaculată in ochii opiniei publice.
@mirceaordean, mulțumim pentru intervenție.


Luni, 1 septembrie 2025 - 16:51  

Sunt singuru' expert căruia linkurile apăsate duc în bălării? (vs luate cu copy paste, cred ca exista niște extra spații pe acolo).

Concluzia 1: vrem / nu vrem există stăpâni.
Concluzia 2: tăcerea-i de aur „cucoană“ (vorba altui moldovean).


Luni, 1 septembrie 2025 - 17:09  

Domnule Ordean,

Nici eu nici Salvamontul nu stiam cine e autorul amenajarii la momentul postarii respective, daramite la momentul planuirii operatiunii deci o reglare personala de conturi nu a fost.

Ce a fost:

Pe la mijloc de august am aflat de lantul ala. Mi se pare o mizerie, si decid s-o rezolv. Intreb Bucurestiu' daca pot s-o rezolv in numele clubului si nu pe persoana fizica. Pot dar sa vorbesc cu Autoritatile, cica.

Intre timp, si pe grupurile de whatsapp ale CAR Brasov a inceput sa se scandalizeze lumea. Cineva imi da numarul de telefon al lui Lolu. Ii dau un mesaj, ma prezint, intreb de lant, primesc poze mai bune, situatia e si mai aiurea decat parea din alea cu facute de la distanta. Ne sfatuim de ce ar trebui facut dpdv al sigurantei, ramane ca ar trebui scos tot. Bombanim mioritic de lipsa crasa de educatie in materie de reamenajari. Zic ca scriu un text pe subiect, rog shareuirea, postarile Salvamontului fiind mult mai vizibile ca alea CAR. O sa se faca. Trimit un mail la administratia parcului, ma prezint si acolo, zic cam ce aveam de zis in textul pe subiect, plus ceva referinte la portiunile din propriul lor plan de management pe care le contrazice amenajarea, si ii intreb daca vor niste ajutor sa-l scoata. Vor.

Eu am liber duminica urmatoare, dar vin din Bicaz si raman peste noapte in Brasov. Cer prin urmare niste scule de imprumut/o mana de ajutor direct de la brasoveni, ca as vrea sa n-am echipe sub noi pe firul vaii cand lucram deci optim ar fi sa nu astept pana ajung bucurestenii in Plaiul Foii. Primesc.

Presa nush sa fi fost amicii cuiva, sau doar agentiile de presa care preiau toata vara continut de pe paginile Salvamont. Mi-ar fi placut sa fi preluat mai degraba portiunile de etica alpina decat alea de rezistenta materialelor din articolul pe care l-am scris, ca asta mi s-ar parea util de pus in discutie in cercuri mai largi decat alea in care ma invart eu, fiind un subiect mai ...subiectiv decat ce bati in calcar, dar unde dai si unde crapa.

Cat despre inamici, nu inteleg, sincer, de ce trebuie sa ne jucam de-a hotii si vardistii prin Westwand. Nu-i din cauza Autoritatilor - punctual se poate discuta cu ele, daca ne permite relatia cu paznicul interior sa colaboram cu o Autoritate la care nu ne afiliem (nu-mi convine nici mie deloc aia cu anuntatul turei cu 2 zile inainte, mi se pare o solutie care nu-i solutie la problemele pe care incearca sa le rezolve, de fapt, plus ca de obicei ma hotarasc ce fac cu 1.5 zile inainte ). Autoritatile alea is mai mult o justificare ca sa nu discutam noi intre noi...

P.S. recunosc c-am fost scorpie cu recuperarea materialului. E si asta legata de relatia cu paznicul interior, ca si dezinvoltura de altfel


Luni, 1 septembrie 2025 - 20:55  

@agrippa - tocmai ca si Salvamontul a amenajat, in general, cu ce a gasit in Dedeman. In parte, probabil, pentru ca pana acum cativa ani ce se gasea in Romania erau sau material de constructii care tre sa tina pana e gata constructia, sau fitza de fitza Petzl cu adaosul comerciantului cu tot. Este, totusi, o *mare* diferenta intre ce-i pe marcaje, de echilibru pe un pasaj de 3 UIAA fatza cazuta (nu ai mai mult in Crai) si un lant pus pe o verticala de 20m. La una dintre astea, topul trebuie sa tina la niste forte care nu se aplica la cealalta. Si trebe kit de via ferrata


Luni, 1 septembrie 2025 - 21:04  

@vjs Am reparat cu linkurile, sper. Mereu imi face probleme formatarea p-aici

Si tocmai ca tacerea nu-i de aur. Ala se duce si pune lantu', eu ma duc sa-l tai, 2 zile de munca in zadar ca sa se ajunga nicaieri. Hai mai bine sa vorbim unii cu altii.


Luni, 1 septembrie 2025 - 21:10  

Ciudat de subțire linia asta. Dintre eu știu, eu fac versus eu am dreptate, eu dețin adevărul suprem.
Mi se aplică și mie, ca simplu emitent de păreri și comentarii pe site, dar se aplică și unuia care consideră că într-o regrupare e prea multă redundanță și scoate o ureche de spit dintr-un traseu oarecare (nu spun care), se aplică și unuia care ia acțiunea în propriile mâini și se apucă de demontat/dezechipat chestii. Se aplică oricui.
E mai complicat decât „știu eu că nu e bine și iau atitudine”. Ca orice lucru, și un astfel de demers (montare chestii prin abrupt) are mai mereu 2 fețe ale aceeași monede. Trebuie cântărit bine cursul de urmat, altfel ne transformăm în „justițiarii” de serviciu. Iar eu unul prefer justițiarii în filme gen Zorro sau Robin Hood, nu în alpinism. Diferență de gusturi, csf, ncsf?!?
Este, dacă vrei, la fel de subiectiv ca felul în care percepem siguranța personală pe un pasaj.

PS: nu vorbesc de Călineț, da?


Luni, 1 septembrie 2025 - 22:05  

Absolut, Marius. De aia zic discutii, pe principii si detalii din teren, nu pe interese. Ca sa cantarim lucrurile pe fata. Au fost ore bune de discutii inainte sa plec de la Plaiu Foii, cu vreo 15 persoane a caror opinie o respect (cam jumate, din CAR, restul fara legatura sau chiar ostili CAR-ului, in caz ca ma acuza lumea de sectarianism ). Au fost mentiuni si pe toate grupurile de whatsapp pe subiect pe care sunt membru, inclusiv unele pe care era si amenajatorul (am aflat acum cateva zile cine era). Din partea alora care au zis ca lantul trebuie scos, argumente detaliate. Din partea amenajatorului anonim, caterinca si zero asumare.

Daca pot sa vorbesc eu de Calinet, si eu m-as simti mai bine, daca as lua-o pe directa, sa fie vreo 2 spituri pe acolo. Ai posibilitati de anouri la bolovani incastrati/mobile, da te cam caci pe tine un pic cap de coarda. Daca ar fi sa ma bazez strict pe ce zic Autoritatile (ghidul UIAA de reamenajari) pot gasi justificare pt ele - dublat protectii fixe preexistente, inainte sa cada. Dar nu trebuie sa fie totul facut pentru confortul meu psihic. Mi se pare foarte valid argumentul ca prezenta spiturilor alora (super-vizibile) trimite lumea pe o linie care ii mai periculoasa mansa decat versiunea oficiala free solo. Daramite un lant, care face pasajul sa se simta mai accesibil dar ofera 0 reducere de risc in caz de cadere pe primii 15m, si nu cine stie ce pe ultimii 5 daca nu cari echipament scump pe care lumea in general nu il cara pe munte

Aia cu eliminat redundanta in regrupari e o absurditate, de acord. Siguranta in regrupare e sfanta, daca o ai pe aia, nu prea mai ai cum sa omori secunzi nevinovati.

Dar am mai vazut urechi de spituri scoase atunci cand aveai inox pus pe zincata, ca sa eviti electrocoroziunea - mai bine ai un gujon neechipat dar inca intreg, pe care poate pune careva o ureche zincata candva (in perete vertical unde nu curge apa, asta o sa traiasca 10-15 ani) si pe care cine-o trece pe acolo il mai poate folosi prin cablul unei nuci, decat sa ai gujonul ala putrezind anodic. Nestiind traseul sau echiparea, nu pot sa-mi dau cu parerea daca a fost vorba de un justitiar, de o amenajare bomba cu ceas, sau pur si simplu de furt de echipament (se intampla si aia din pacate).


Luni, 1 septembrie 2025 - 22:51  

Edit: protectii mobile preexistente, nu protectii fixe preexistente. Scuze, a fost o zi lunga.


Luni, 1 septembrie 2025 - 23:14  

Bun așa, mulțumim.
Cei care au montat lanțul nu au luat în calcul o reacție energică a celorlalți. Un gest aparent altruist, dar care aducea un risc suplimentar prin modul de prindere în afara practicilor.
Cărări cu🌼


Marţi, 2 septembrie 2025 - 08:42  

Recunosc, nu m-am uitat sub fusta situației, și deci nu-i cunosc dedesubturile, or chestii legate de legimitate lanț, inițiativă etc.
Cu atâția ași și popi montaniarzi (cu respect nedisimulat vorbesc) ce au postat pe aici, eu opinez din perspectiva unui valet: pe trasee cu siguranță anemică, puțin fier nu strică.

Cred că din cei care vor să muncească pe munte pt. o secreție de adrenalină, unii aleg s-o facă cu o adiție de siguranță. Deși, în cazul ăsta, o și diminuează.


Marţi, 2 septembrie 2025 - 09:14  

Intervenția mea anterioară nu a fost perfectă, dar nu aș arunca și „copilul”, odată cu apa din covată.

Îmi pare în continuare că unii se simt stăpîni pe acel teritoriu (poziție în care au ajuns cu oarece eforturi, inclusiv de relaționare cu alți pretendenți, plus mai-marele locului), iar din acea postură stuchesc spre alții, care își doresc și ei a decide, în spațiul amintit. Cum nu poți spune asta verde, se confecționează discursuri despre siguranță, etică și alte lucruri de luat ochii.
În paralel, perfect uman, aceiași privilegiați doresc să le fie apreciată știința în ale muntelui, respectiv modul cum veghează la viața sănătoasă a aceluiași. Bașca putința de a decide, în respectivul spațiu.

M-am nimerit deunăzi pe porțiunea ce ocolește spre nord săritoarea Cîrnului, din Valea Albă, Bucegi. Sînt acolo niște cabluri, amplasate de niște ani. Nu știu să fi făcut cineva tărăboi de ele, respectiv să se fi înregistrat vreun accident acolo. Cu atît mai puțin nu au fost reclamate doct pericolele pe care le-ar ascunde acea amenajare (în sine modestă). Iar pe acolo trece niscaiva lume...
Foarte probabil, în Bucegi, autorități și mergători prin abrupt se iau mai puțin în serios, decît aiurea.


Comentariu modificat de autor!

Marţi, 2 septembrie 2025 - 12:09  

@mirceaordean eu numesc aceste „dispute“ – probleme de stilistică.

@ruxandrav cât despre „fenomenul de distrugere parţială sau totală a metalelor sub acţiunea agenţilor chimici sau electrochimici din mediul înconjurător, cu formarea unor compuşi chimici“ – cred că nici papa nu e așa catolic. dar fără justițiari nu am avea haiduci (și vițeversa).


Marţi, 2 septembrie 2025 - 12:27  

In Bucegi si in Crai sunt multe lanturi, cabluri pe nemarcate care sunt rupte, ruginite, subtiri, se misca, care de fapt sunt periculoase. Probabil si voi stiti unde sunt. E o linie finuta intre a scoate lanturile de pe o vale de abrupt, o brana sau nu, la fel intre a adauga sau nu. Depinde cine se duce de obicei acolo, in ce conditii (ucrare, ruta de retragere, etc). Cu cea ce sunt de acord e ca daca sunt montate lanturi noi sau reparate cele vechi acesta trebuie sa fie facut in asa fel sa contribuie la siguranta traseului, nu sa creeze o iluzie de siguranta. Personal as folosi energia sa repar cele care sunt pericuolase pe rute frecvent circulate.


Marţi, 2 septembrie 2025 - 14:28  

Întrebările în speță cu privire la amenajare sunt: Era legală? Era necesară? Era sigură? Cum răspunsul la prima întrebare este foarte clar, Nu, celelalte sunt inutile, dar bune pentru polemica iscată. M-a tras și cineva de mânecă încoace, chit că a doua zi a șters mesajele.

"Fiecare vrea să trăiască, așa cum a apucat" [*]
În același timp, toată povestea asta nu este nimic nou sub soare: «Nicolae Iorga aprecia „sistemul faptului împlinit” ca „un element de originalitate creat de români…”» [**] Un român s-a pus cu Marile Puteri din parc, dar acestea nu au rămas pasive, ca în alte părți/dăți (ni se arată); cel puțin declarativ au reacționat, faptic s-au ocupat repede de treabă terți.

Într-o zi, undeva în intervalul septembrie 2024 – august 2025 pe săritoarea mare din Călineț a fost montat un lănțoi de 20 m. Nu este greu să montezi așa ceva, ceva de găurit cu acumulatori găsești de cumpărat nu foarte piperat sau de împrumutat. Mai greu cu căratul instrumentelor și a lanțului, dar o fi fost amenajatorul foarte motivat sau ajutat.
Pentru mine acea săritoare este una specială de pe vale, cu o ieșire cam boulderistică (dacă îmi amintesc bine) în dreapta. O provocare când este uscată. Nu este ceva impus pe vale, ai 2 variante de ocol. S-a nimerit când am urcat-o să fie în condiții bune, altfel ocoleam liniștit.

În prima decadă a lunii august 2025, inevitabil, pe social media apare un filmuleț cu acțiune pe noua amenajare. O fi fost postate și altele înainte, doar acesta a ajuns întâmplător în atenția mea (nu mai frecventez acea rețea socială). O persoană care poartă o fustiță scurtă verde fosforescent, este filmată din aval cum se cațără pe o porțiune din acea săritoare. De la tehnica de ascensiune a persoanei ne distrag din când în când atenția unghiul filmării, croiala fustei și mișcarea continuă a purtătoarei, care lasă să se vadă aparent lenjeria intimă (necenzurată la montaj, poate pentru că era atât de bine asortată cu fusta, cum altfel …. De gustibus et coloribus non disputandum. Persoana are cască și urcă într-o combinație lanț/stâncă. La finalul filmării, în tentativa de a face o semipiruetă în jurul lanțului, din neatenție la picioare pune în mișcare o piatră mică, care se oprește aproape de cineast. Fundalul sonor este într-un mare fel, o melodie altfel motivațională, Sia cu Unstoppable (De neoprit, care va să zică…:
„All smiles, I know what it takes to fool this town
I'll do it 'til the sun goes down
And all through the nighttime
Oh, yeah
Oh, yeah, I'll tell you what you wanna hear
Leave my sunglasses on while I shed a tear
It's never the right time
Yeah, yeah
I put my armor on, show you how strong I am (am)”
Un pic disonantă cognitiv melodia în context, pentru că persoana nu prea ne arată cât de puternică este pe stâncă, ci altceva…
Social media crește în abruptul carpatin dorința de parvenitism. Dacă unii mai înzestrați trec (uneori) pe acolo la liber, musai vreau să trec și eu, să-mi depășesc condiția de cățărător modest/începător, fie și trăgând de un lanț. De ce să ocolesc, când pot să dau, cumva, direttissima? Ce, eu sunt mai prost? Hai să facem o revoluție pe săritoarea mare!
Dacă este cerere, va veni și oferta. În peisaj apare D-l Goe altruistul, alintat modern care nu mai vrea să vie trenul, el vrea să treacă, el și lumea, cât mai multe luni pe an, neapărat peste acea săritoare. Dar dorința nu prea se pupă cu putirința. Mofturi! De ce să fie domle, doar pentru alpiniști și pe uscat pe acolo? De ce să nu fie pentru tot poporul? De ce să ne antrenăm ca să o cățărăm sau să o cățărăm antrenați când este uscată, nu mai bine o vulgarizăm/înlănțuim? Un pic de „You only live once” aici.
Nu siguranța este de atâtea ori anemică (carență de fier), cât este tehnica sau răbdarea, comparativ cu orgoliul alpin (sau carpatismic, după nouvorba ghidată).
Mulți au în Călineț un vis de cucerire și supunere precum Ion Udriște-Olt în anii 30 ai secolului trecut pe Valea Seacă a Caraimanului:
„Mincinoasă ca o fată, Vale Seacă și șireată,
M’ai sedus cu’n zâmbet dulce de sub Crucea luminată
Și-ai făcut să-mi crească tainic zi de zi un vis nebun
Să te cuceresc și ’nvinsă sub călcâi să te supun.”
Desigur, D-l Goe a visat și la aplauze și like-uri pe rețele și le-a primit chiar dacă nu direct, dar știe el atât de bine cine a lucrat acolo și a peticit atâtea orgolii (inclusiv cel personal).

Amenajările anterioare din parc îl ajută suplimentar să raționalizeze montarea lanțului.
Jean-Jacques Rousseau își începea Contractul social în 1762 cu „L'homme est né libre et partout il est dans les fers” (Omul s-a născut liber, dar pretutindeni este în lanțuri). La fel și Craiul…
Uitându-se un pic prin diverse locuri din Piatra Craiului, D-l Goe vede că, particoleri sau autorițăți, când a fost nevoie să treacă poporul printr-un loc mai dificil, pac, a pus lănțucul sau cablul. Unul din cele mai parcurse trasee din Crai este Lanțurile (Deubelweg pe vechi). „Via ferrata” mai avem/se mai dorea și în alte locuri:
- pe noul marcaj TR care merge pe Brâul Ciorânga Mare,
- Padina lui Călineț la Malul Galben și la Scara de fier,
- finalul Padinei Lăncii,
- pasajul spălat din traseul Hornul Găinii, urcat de popor la 2 ianuarie,
- un grup la un moment dat a vrut, în deceniul trecut, tot pentru el și popor, să pună un lanț pe o bucată expusă din Brâul de sus. Nu știu dacă a mai reușit, cineva a făcut o tumbă cu lanțul în rucsac în acea zi,
- accesul/ieșirea la/din Poiana Închisă, la ora 10 și ora 2.
Legat de ultima, am avut norocul ca la ora 2 să mai prind terenul natural. Când am revenit, după montarea lanțului, a fost dubios în rapel, cablul ne încurca. Din punct de vedere al experienței cățărării, pasajul a fost distrus de amenajarea cu cablu. Din alte puncte de vedere, cablul acela poate fi nemaipomenit.

Cu lanțurile/cablurile vine la pachet și uzura elementelor de fixare a acestora, de la atâta tras și frecare fier pe fier, verigă slabă de care nu prea se ocupă prompt Salvamontul local. Recent apăruse pe un grup o poză cu amenajarea de sub Zaplaz, unde un element de fixare era aproape de punctul de a ceda, cu potențial de apel la 112 dacă se aliniază planetele. Un cablu desprins dintr-un punct de fixare era și mai sus de Brâul de jos, acum 2 ierni.

Interesant în speță sunt întrepătrunderile de întuneric și lumină, de cald și rece în speța noastră. Montarea s-a făcut pe șestache, cu publicitate minimă (dar tot s-a aflat …. „Coaliția de Voință” (CAR, Salvamont, APNPC) a demontat ingineria la vedere. Inevitabil s-a încins și un flamewar/o polemică aici și probabil s-au umplut și niște frigidere, în ambele tabere.

În privința recuperării materialului, D-l Goe s-ar putea să-și dorească să citească o anumită piesă despre îmblânzire a marelui Will…

Era loc de comunicare mai bună, de evidențiat pericolele amenajării înainte de fluturat etica, ultima fiind schimbătoare, cu iz religios și impusă de puternicii zilei, ca o justificare morală pentru ceea ce fac pentru că pot. Reversul medaliei este că și cei slabi fac și ei montaje pentru că pot și au cu ce, evident după etica lor, tot alpină. Și alții vor ceda tentației lanțurilor în pasajele care le depășesc etern orgoliile, în Crai sau în alte părți. Cutia Pandorei este deschisă, într-un episod viitor lipitele și săpatele din marii pereți pot coborî lesne în văi, mâine sau poimâine. Dacă s-au găsit justificări sus, se vor găsi și jos...

În speță comparațiile cu locuri din Bucegi, că acolo nu s-a făcut tărăboi și aici se face, îmi pare că sunt pe linia whataboutismului. [***] Sunt amenajări din epoci și contexte diferite și raportarea la ele poate fi diferită. Îmi amintesc și că a exista o problemă și cu lanțul din Pripon (dispărut între timp, fără tam-tam).

Eu merg pe ideea că aceste amenajări ar fi de dorit să fie limitate, nu generalizate, că dacă mergem pe logica like-urilor, a mulțimilor și a celui mai mic numitor comun, ștacheta va fi foarte joasă și amenajările după bunul plac vor exploda. Să păstrăm ce avem, că de stricat este foarte ușor.

Să ne ridicăm la nivelul provocării, nu să o coborâm la nivelul nostru. Cu privire la asta o să fiu acuzat de vorbe mari și am un bun contraexemplu personal și recent. La panou la boulder prima dată nu am putut face un traseu de 4, nu puteam să trec de a doua priză, una scursă. Nu mi-am dorit să fie altfel priza (o fi Arno de vină?). După 3 ședințe de antrenament la circuit de anduranță, peste o săptămână la prima reîntâlnire cu traseul mi-a ieșit imediat.
Desigur, prefixul crește, buletinul se îngreunează constant și la un moment dat nu o să mai pot urca acea săritoare, chiar dacă voi mai dori. Nu mă dau leu, rămâne de văzut dacă atunci voi resimți tot mai acut o carență de fier.

[*] https://mmordean.blogspot.com/2025/08/totul-curge.html
[**] https://liceultehnologicdaciacaransebes.wordpress.com/2022/01/24/
24-ianuarie-sub-semnul-politicii-faptului-implinit/
[***] https://www.g4media.ro/whataboutismul-metoda-de-argumentatie-a-ce
lor-care-nu-au-argumente.html


Marţi, 2 septembrie 2025 - 15:03  

@dorudragan

Saritoarea respectiva poate fi ocolita pe picioare, sau catarata pe o varianta asigurata si mai putin expusa caderilor de pietre pe dreapta. Si fierul, daca se adauga, se adauga pe pasajele verticale sub forma de asigurari, nu de pompiereala...

@rupi

Uite, tocmai de etica ma bucur ca ai vorbit

@andras

Sincer n-ar fi stricat peticit lantul rupt pe marcaj la iesirea din Hornul Nisipos cu materialu' recuperat, dar nu mai aveam loc in bagaje si de bormasina


Comentariu modificat de autor!

Marţi, 2 septembrie 2025 - 15:49  

Bag de seama ca in lipsa de Cero Torre, unii si-ar dori sa transforme Calinetul in Compressor Route.

Partea proasta la comunitatile romanesti este ca nu ne place nici sa colaboram, nici sa evoluam (intr-o directie sau alta). Dupa acest principiu, dupa '89, comunitatea montana s-a dus in toate directiile, si rezultatul in vedem azi in teren: nu avem infrastructura (30 de cabane au ramas in toata tara), nu avem educatie (scoli de "munte", "ghizi", de "instructori" fara numar, calitate 0). Combinat si cu diluarea totala a bunului simt, avem de a face cu un haos generalizat in care oricine isi permite orice si apoi se mira cand nu toata lumea este de acord cu el.

Nu tin mortis sa intru in polemica cu nimeni, doar vreau sa subliniez o treaba: nu e cumva imoral sa consideram ca noi suntem mai indreptatiti ca altii? Daca noi, ca si parte din comunitatea montana (cu sau fara pretentii sportive), nu intelegem nevoia de protectie a locurilor care ne bucura inima, cu ce drept moral am putea sa ne impotrivim practicantilor altor hobby-uri? Stiu, o sa mi se raspunda ca un drumet nu provoaca aceleasi pagube ca un motocliclist sau un ATV-ist si intr-un fel inteleg si argumentul asta: dar cu ce ne deosebim de ei daca ne apucam sa amenajam haotic orice petec de stanca? Nu tot o distrugere e si asta?

Si mai e o treaba: valabila si in oras si pe munte: infrastructura aduce trafic. Mai ales in vremea falei cibernetice, in care orice catarare pe un mot mai mult sau mai putin rasarit trebuie celebrata musai cu un steag in brate si o postare de influencer pe o retea sociala, orice amenajare va aduce hoarde prin locul respectiv.



Parcurile Nationale nu au aparut nicaieri din dorinta unora de a se face stapani. Au aparut ca si sanctuare naturale pentru plante si / sau animale. Desi inteleg dorinta de a haladui liber (ca vorba aia, si mie imi ard talpile de multe ori), antropizarea excesiva este daunatoare. Pana la urma, noi suntem vremelnici si ar fi pacat sa nu lasam mostenire generatiilor urmatoare macar o parte din ceea ce ne-a bucurat pe noi.

Ca sunt sau nu conduse dupa principii care ne sunt sau nu confortabile, ca sunt sau nu conduse de persoane competente este discutabil. Dar scopul lor, dupa umila-mi parere, e mai presus de nerozia de moment.

PS: Nărod in totalitate cum sunt, prefer salbaticia totala. Ma uit in jur si gasesc din ce in ce mai putin oaze in care sa nu se gaseasca unul sau altul sa traga cate o fieratanie.


Comentariu modificat de autor!

Marţi, 2 septembrie 2025 - 18:04  

@cipicernat
„Nu tin mortis sa intru in polemica cu nimeni...”

Dincolo de mențiunea „morțiș”...
La ce și cum afirmi mai sus, nu ar trebui să te miri dacă ajungi într-o polemică. Și care nu ți-ar fi simplă.


Vineri, 12 septembrie 2025 - 10:37  

Macar spitul superior a ramas? Ptr un eventual rapel.
Altfel, nu ne ajunge cerneala ptr dezbateri!


Sâmbătă, 13 septembrie 2025 - 07:28  

A ramas statia de rapel pe 2 spituri care era acolo de ani buni Spitul ala in care era fixat lantul nu era util pt un rapel.


Sâmbătă, 13 septembrie 2025 - 09:00  

Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu