Turisti rataciti in BUcegi (Muntii Bucegi)

Deci nu s-a intamplat nimic...


Duminică, 19 iulie 2009 - 20:25  

Din fericire nu


Duminică, 19 iulie 2009 - 20:50  

Tot se mai ratacesc oameni pe munte? Chiar daca exista atatea site-uri despre munte, harti care se pot downloada gratuit, Google Earth, carti etc? Sau unuii cred ca pe munte e ca prin parc?


Duminică, 19 iulie 2009 - 21:55  

Unii asa cred. Dar sa stii ca nu toti se uita pe site-uri, majoritatea spun "mie nu mi se intampla". Multi nu se documenteaza decat daca o patesc putin.


Duminică, 19 iulie 2009 - 22:31  

Andrei...
Sun oameni pe lumea asta, care, daca sunt prinsi de asfintit pe undeva prin munti, fara cabana, fara echipament, intra in panica.
O groaza teribila le cuprinde mintea si fac ce stiu mai bine sa faca. Suna un prieten. Daca Salvamontul este si prietenul Homo Imbeciluls, nu poate fi decat laudat.

In mare, acei ce se "ratacesc", nu au nici in clin, nici in maneca, cu muntele. Sunt sau au ajuns acolo pentru senzatii tari, pentru ca e la moda, poate si pentru ca le place dar... le lipseste bunul simt de a repecta acele elementare reguli de conduita (montana).
Printre acele reguli se regaseste si "Sa stii de (si pe) unde mergi si incotro te indrepti".
Si cea mai importanta, dupa mine, "DE CE TE AFLII ACOLO"

Daca respectivii nu ar face acele crize de panica... nu ar avea mass media ce sa relateze, nu ar avea respectivii ce sa povesteasca... si cate si mai cate.
Multora ni se pare absurda aceasta notiune de a ne rataci. E ca si cum cineva s-ar rataci in sufragerie.
Dar, cel putin in Bucegi... e bai. Si-i bai mare. Prezenta telecabinei si accesul facil, fac din Bucegi un bulevard pe motul caruia poate ajunge orice neam de umanoid.

Eu merg dupa o regula extrem de simpla. "M-a prins noaptea pe munte, fac... nani."
Dar acele persoane nu au cum sa faca asa ceva. Probabil nu ar mai deschide ochii, dimineata. Cred ca i-ar manca si mustele pana sa ajunga alte animale la ei sau sa se instaleze hipotermia.

Si, in fond, daca unui "turist" i se face lene sa mai urmareasca traseul, sa mai mearga atata pe jos, basca mai incepe meciul... nu?



Duminică, 19 iulie 2009 - 22:44  

DE CE TE AFLI ACOLO?
Pt ca in viata trebuie facut si asta
Sa mergi la munte adica.


Duminică, 19 iulie 2009 - 22:58  

Ca sa te convingi, ia-l de maneca pe primul ce-ti iese in cale, pe langa Babe, si intreaba-l asta.
Ai sa auzi raspunsuri din care s-ar putea scrie un intreg volum de proza absurda.
De exempu "...pentru ca ma adus telecabina"
Asta ar fi un raspuns sincer dar prea multe din raspunsuri vor semana sau ar avea diverse forme ale "pentru ca se exista" sau "pentru ca se merita".


Luni, 20 iulie 2009 - 10:05  

draganicimw : oamenii inca se mai ratacesc pe munte !! si se vor mai rataci si in viitor. Masivul Bucegi e destul de mare incat sa te poti rataci foarte usor. Parerea mea sincera e ca acesti 5 omuleti rataciti sunt incepatori ai muntelui dar totodata ma gandesc ca nu ar trebui sa aruncam cu noroi in ei pentru ce li s-a intamplat. Cred ca au avut destula prezenta de spirit si ca s-au calmat asteptand sa fie ajutati. Puteau foarte bine sa isi continue drumul alergand de teama intunericului/ursului etc si poate ca ar fi fost consecinte nefaste. Oamenilor fara experienta si fara scoala muntelui li se poate intampla,ideea e sa stie ce sa faca in aceste situatii.Eu nu ii blamez pe cei 5 si ma bucur ca au stiut una din regulile esentiale ale muntelui : anunta salvamontul si asteapta sa fii gasit !!

carari cu soare


Luni, 20 iulie 2009 - 11:43  

Nu vreau sa insult pe nimeni dar în Bucegi și Crai ajung foarte mulți imbecili care nu au nici măcar bunul simt de ași studia traseul.

Googleearth și alte mijloace digitale ori Carpați.org sunt lucruri relativ recente dar hărțile exista demult și sunt disponibile absolut oricui.
Au făcut foarte bine ca au sunat Salvamontul, asa este.
Singura blamare de care sunt pasibili cei 5 este iresponsabilitatea de care sunt capabili. Iar aceasta iresponsabilitate este luată de alții drept bun exemplu...

Adică daca aia au plecat pe vale fără sa aibă habar pe ce planeta se afla, putem pleca și noi, ca, în caz de ceva sunam salvamontul și ne duce repede acasă.

Probabil ca nu or sa înțeleagă niciodată ca se poate sa nu mai apuce sa sune salvamontul sau sa anunțe când e prea târziu pentru unul (sau mai mulți) din membrii...
Asta este. Cred ca o sa renunț sa mai insist pe tema asta și o sa tac malc la fiecare vânătaie căpătata lovindu-ma de câte o cruce, pe vreo vale, pe inserat...


Luni, 20 iulie 2009 - 12:16  

La 20 de ani mergi cu cineva care cunoaste bine locurile si te duce pe vai de abrupt la care doar visai. Tot mergand, dai de gustul nemarcatelor si le mananci pe paine.
Dupa 40 de ani revii pe Valea Malinului, unde fusesesi in tinerete. De data asta iti indrumi tu copiii, nepotii, pentru a impartasi cu ei ce ai simtit tu in vremurile initierii.
Liderul grupului de mai sus era un domn de 60 de ani care cunostea foarte bine locurile si care arata cum multi dintre noi nu vom arata vreodata.
E adevarat, li se poate imputa faptul ca au stat la soare prea mult pe Brana Mare, eventual ca nu au ramas la o cabana in platou (cand au intrat pe Brana Mare era in jur de ora 16). Dar pana la a concluziona ca habar nu au pe ce planeta sunt sau ca se incadreaza in specia Homo imbecilus e cale lunga!
Eu as miza pe varianta in care domnul a chemat Salvamontul in ideea ca, fiind noapte deja, va fi foarte dificil sa coboare in siguranta inca 4 persoane.

In cazul in care in acelasi weekend, in acelasi loc, au existat doua grupuri in aceeasi componenta, iar grupul din stirea postata nu e acelasi cu cel cu care ne-am intalnit, prezint scuze carcotasilor de mai sus si ma inclin cu respect. Altfel nu.


Luni, 20 iulie 2009 - 13:02  

Cei 5 sunt o familie (sot, sotie, 2 fete) + o prietena familie. Chestia cu ratacitul este o exagerare. Oamenii au vrut sa coboare pe traseul de pe valea Malinului (in mod constient si intentionat, adica stiau f. bine si unde se afla si ce doresc sa faca) doar ca i-a prins o ceata f. deasa care i-a fortat sa se opreasca; dupa ce au pornit a cazut si intunericul.
Cu intelepciune, cred eu, familia a hotarit sa nu riste avansarea pe un traseu fara vizibilitate motiv pt. care au sunat salvamontul.
Totul cerebral, lucid fara panica.
Subscriu la parerea lui "alecsu".
Vorbele mari sunt usor de aruncat, "grozavirea" este si ea f. simplu de folosit, "pietrele" sunt zvarlite de unii extrem de nonsalant. Situatii periculoase sau cel putin tensionate pot aparea oricand si pe traseele celor f. experimentati.
Oamenii au procedat cat se poat de corect, cerebral si matur.
Aruncarea epitetelor de tip "imbecili" sau intrebarile retorice cu tenta fortat filosofica nu prea au nimic de a face cu patania familiei.
Cand aveam 6 ani, in Bucegi, pe traseul de la Babele spre Vf. Omu, ai mei parinti (dintre care taica-meu cunoscator bun al Bucegilor) au avut ghinionul unei cete dese (din categoria de nu-ti vedeai nici palma in fata ochilor).
Bazandu-se pe faptul ca stie drumul, taica-meu a decis sa continue; in scurt timp si-a dat seama ca este total inafara traseului, s-a oprit si a asteptat sa treaca ceata aceea deasa. Am inteles de la el ca veo ora si ceva a durat pauza (erau pe munte cu tot cu mine).
Cand s-a risipit totul a vazut si taica-meu ca ajunsese pe valea obarsiei nemarcate (din cauza cetii in loc sa o tina tot inainte se angajaze in coborare pe stanga, in diagonala).
Nu este nevoie sa fii neaparat imbecil ca sa ai parte de situatii neplacute.
Nu mai spun cat de simplu poate fi sa te abati de la un banal traseu de partie (din pacate pt. Romania partiile nu se considera ca trebuiesc balizate), iarna, intre Sinaia 2000 si 1400, pe valea Carpului, in conditiile in care ai mai facut traseul acela de nenumarate ori doar ca de data asta este o ceata de "o tai cu cutitul" (experinta personala care m-a invatat ca oricat de bine ai cunoaste traseul daca este ceata f.f. deasa pur si simplu este mai bine sa intepenesti pe loc pana cand reusesti sa vezi din nou, cat de cat in fata ochilor).
Umeori poti cunoaste traseul ca pe "Tatal nostru" si totusi se intampla.


Luni, 20 iulie 2009 - 13:07  

E ciudat sa fie asa...un om cu experienta sa ajunga in asemenea situatie, inseamna ca ceva nu a mers. Si e greu de crezut ca o persoana cu (sa zicem) 40 de ani de munte in spate, stiind foarte bine zona, ajunge in situatia sa aiba nevoie de salvamont, nefiind cazul unui accident, decat daca socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din poteca. Vina fiind a cui?


Luni, 20 iulie 2009 - 13:08  

Eu nu cred ca se gandesc nici macar la chestia cu Salvamontul. Pur si simplu fac ca sunt ei zmei. Rezultatul este evident...


Luni, 20 iulie 2009 - 13:09  

Comentariul este pt flintstoni..


Luni, 20 iulie 2009 - 13:10  

@r4zv4n, crede-ma ca nu ai dreptate.
Cand mi s-a intamplat chestia cu partia (era iarna, pe schiuri, in timpul saptamanii, partie f. putin populata) m-am oprit si stateam sa ma gandesc la faptul ca desi stiu partiile alea ca pe "buzunarul" meu, daca mai continuam sa avansez, nu-mi garanta nimeni ca nu ajungeam pe "papagal" sau "tarle" - doua portiuni extrem de inclinate (trasee off-piste), fara ca macar sa-mi dau seama ca intru pe ele.
Tin minte ca ma gandeam daca nu ar fi mai bine sa-i sun pe baietii de la salvamont, macar ei au coarda etc.
Repet, nu era vorba de necunoasterea traseului; ma ingrijora simplul fapt ca nu vadeam la un pas in fata ochilor.


Luni, 20 iulie 2009 - 13:16  

Mai bine sa vedem partea buna, faptul ca au apelat la Salvamont, invingandu-si "zmeosenia". Nu cred ca si-ar dori cineva o stire mai sangeroasa.
Am vazut de multe ori oameni incercand diverse nazbatii pe munte, mai ales pe trasee nemarcate, si ma intreb de ce doar unii patesc lucruri de astea si altii, intr-o viata de om, nu au ce povesti decat despre frumusetile muntelui, nu cosmaruri...


Luni, 20 iulie 2009 - 13:17  

Comentariul era referitor la ceea ce a zis yo6ial:
"Adică daca aia au plecat pe vale fără sa aibă habar pe ce planeta se afla, putem pleca și noi, ca, în caz de ceva sunam salvamontul și ne duce repede acasă."


Luni, 20 iulie 2009 - 13:17  

Nu ma intelegeti gresit. Sunt adeptul frazei: "Nu ma judeca daca nu ma cunosti." Am facut o referire generala la o categorie anume de... "turisti", daca le ptem spune asa. Acea categorie a oamenilor inconstienti, prea putini precauti, lipsiti de experienta etc

Dumnezeu sa-l odihneasca...


Luni, 20 iulie 2009 - 13:30  

@ r4zv4n : pana sa observ bogata ta activitate de spammer pe carpati.org (ceea ce se poate observa cu usurinta), credeam ca studentii la medicina (vezi profil r4zv4n) au foarte multe lucruri de studiat si putin timp liber de pierdut (pe carpati, de exemplu) - se pare ca nu este chiar asa.
faptul ca te risti sa critici dur oameni implicati in diferite evenimente montane fara a cunoaste (sau intui macar!) aspecte legate de experienta lor nu va fi constructiv pentru tine, cam... niciodata!
Muntele nu il inveti adunand "carabiniere" si "corturi" pe carpati.org.

Salutari!


Luni, 20 iulie 2009 - 13:56  

Am gasit recent niste carnete mai vechi cu diverse insemnari din excursii, ceva gen jurnal. Unele din ele foarte interesante, povestind aceleasi ture, dar scrise de persoane diferite.
De exemplu: 12-15 mai 1998, muntii Calimani, vreme destul de buna dar nu foarte cald, de pe la 1700 zapada pana la glezna, fleoscaita.
Ziua a 3-a, o ametim pe sub Tamau din cauza cetii.

Cateva fraze care povestesc acelasi lucru, extrase din cele 2 jurnale:
"Ceata destul de deasa, ne hotaram sa innoptam sub Tamau (speram ca suntem sub Tamau)." / "Ceata cumplita, habar nu avem unde ne aflam, asa ca suntem nevoiti sa facem o noapte alba inghesuiti 5 oameni intr-un cort de 2." (mai culeseseram 2 turisti la fel de rataciti ca si noi de pe traseu, care nu aveau cort)
Sau: "Pe la miezul noptii ceata se ridica, cer perfect senin, facem o mica lectie de astronomie apoi ne culcam." / "La un moment dat se insenineaza si vine cancerul, zgribulim pana dimineata."
Sau: "Dimineata superba, ne dam seama ca depasisem Tamaul, dupa o mica sedinta ne hotaram sa coboram in Gura Haitii." / "Dimineata suntem rupti, cea mai buna solutie e sa ne intoarcem cu coada intre picioare acasa."
Si lista continua.
Ce imi aduc aminte acum este faptul ca a fost o tura frumoasa, dar cam multe tensiuni in grup.
In concluzie, astfel de experiente pot fi vazute de unii intr-un fel, de altii altfel. Pe vremea aceea, fiind studenti, nu ne interesa prea mult daca mai haladuim cateva zile in plus si abia asteptam sa avem un motiv serios sa nu ne intoarcem (ne cam rataceam voluntar ) Iar ca echipament, sa fim seriosi...Goretex si Salomon si frontale erau niste povesti "din afara".


Luni, 20 iulie 2009 - 14:00  

Concluzia este ca o ceata extrem de deasa si de rapid instalata poate bloca pe oricine, oriunde s-ar afla si (indraznesc eu sa afirm) oricat de experimentat ar fi (fara o busola si deasemeni si o cunoastere a reperelor d.p.d.v. al punctelor cardinale - ceea ce la mine nu era cazul).
De cand cu patania de pe partie (este un sentiment extrem de nelinistitor sa ai schiurile in picioare si sa nu ti le vezi ca sa nu mai vorbesc de faptul ca nu mai stiam pur si simplu unde sau care este stanga sau dreapta) am inteles pe pielea mea ca odata ce te-ai trezit in ceata (la propriu) te opresti si nu te mai misti pana nu se limpezeste situatia (cel putin asta am facut eu; mi-am dat jos jos schiurile, m-am asezat in fund pe partie, alta amintire clara este ca nu-mi vedeam claparii din picioare; si nu m-am miscat pana cand nu s-a mai spulberat ceata, dupa vreo ora si 10-15 min. ; noroc ca nu plec fara rucsac in care sa am termos cu ceai cald si oricum complet echipat, inclusiv casca si masca asa ca frigul nu a fost o problema; cred ca ora aia reprezinta cea mai dura lectie primita pe munte).
Cum stateam singur in ceata aia asa de deasa incat aveam senzatia ca o poti ambala in pachete, aveam senzatia extrem de neplacuta ca sunt singur in toata lumea, fara nici un zgomot, fosnet, nimic.


Luni, 20 iulie 2009 - 14:17  

Ce faceai daca ceata dura 2 zile?


Luni, 20 iulie 2009 - 14:21  

Eram pregatit sa sun la salvamont. In ora aia cat am stat in fund ca fraieru' am vorbit la telefon, printre altii cu un bun prieten care este instructor schi alpin in Predeal; m-am sfatuit cu el ca daca in 2 ore (atat am considerat eu ca ar fi intelept sa astept; tinand cont si de cant. de ceai din termos) nu se imbunatateste treaba sun salvamontul iar daca cumva nu-mi raspund ei il sun pe el si urma sa sune el la baietii din Busteni. Timp aveam; era in jur de ora 11-12.
Singura greseala pe care am facut-o este una uzuala in astfel de situatii. La tura de urcare cu cabina incepuse deja sa se instaleze ceata dar cand am coborat la 2000 se vedea cat sa te poti orienta asa ca am zis eu ca va fi ok sa pot ajunge pana jos.
Asta a fost greseala, in vreo 5-6 min. s-a asezat ceata si pacla asa de repede ca nu-mi venea sa-mi cred ochilor. Eu incepusem deja sa cobor cand mi-am dat seama ca habar nu mai am in ce directie fac virajele.
Eterna greseala: "lasa ca ajung eu inainte sa se intample mare chestie".
Dar eram super hotarat sa sun salvamontul sa vina sa ma ia de acolo daca nu se mai risipea mizeria aia.


Luni, 20 iulie 2009 - 14:31  

Hotararea inteleapta. Din pacate fara generare de adrenalina
Eu am o vorba: "Precautia ma va aduce pe munte si alta data."


Luni, 20 iulie 2009 - 14:35  

Inca o osibila greseala (in functie de starea zapezii pe acea partie) ar mai fi faptul ca ceata este un factor important in declansarea avalanselor.


Luni, 20 iulie 2009 - 14:45  

Adrenalina am avut destula de la situatia in sine.
O spun pt. toti cei care nu s-au aflat niciodata in ceata totala. Unul dintre cele mai neplacute sentimente este acela in care iti dispare orice reper, orice posibilitate de a evalua vreo directie.
Tin minte ca imi intindeam mana inainte si ma gandeam ca de fapt habar nu am ce fel de "inainte" este ala (asta pt. ca la un moment dat imi venise ideea sa iau schiurile in spate si sa innaintez cu pasi f. mici; dar mi-a trecut repede pt. ca, repet, habar nu aveam unde voi ajunge si mai rau eram constient ca nici nu-mi voi da seama cand voi ajunge intr-o zona f. periculoasa).
Asa ca m-am asezat linistit "pe coada" (d.p.asta d.v. aveam toata linistea ca se va termina cu bine daca nu mai fac nici un pas inainte) si am vorbit la telef. vreo 60 min din cele 70-80 petrecute.
Halal intamplare.


Luni, 20 iulie 2009 - 14:47  

Pe valea Carpului nu este cazul de avalansa. Este vorba despre o partie batuta cu ratrak-ul in fiecare dimineata.
Pe laterale (in special pe partea dr. a Drumului de Vara; de la Vf.cu Dor la 1400 ) se mai poate intampla. De altfel asta iarna a si murit un pustan cu placa din cauza unei avalanse dar mai ales din cauza faptului ca ceata cea deasa (care odata mi-a dat si mie de furca) combinata cu TOTALA LIPSA A DELIMITARII/MARCARII/BALIZARII/MONTARII DE PLASE a partiei, a facut ca pustiul sa se abata inspre dreapta (cunosc bine locul si este f. usor sa o iei pe acolo in conditii de ceata; pare aproape firesc sa crezi ca asa este partia).
Datorita inconstientei/indolentei administratorului partiilor pustiul a murit prins de un val mare de zapada proaspata; a murit la 10-15 m de partie.


Luni, 20 iulie 2009 - 14:58  

Bine punctat Jerry ! Imi mentin parerea ca cea mai inteleapta hotarare pe care o poti lua este sa te opresti in astfel de cazuri . Chiar daca terenul este cunoscut "ca pe Tatal Nostru" sa nu uitam ca si el poate suferi modificari(in urma avalanselor,caderi de pietre etc).
In incheiere vreau sa precizez ca am constatat din ce in ce mai des reactii violente pe acest site la adresa unor persoane aflate in dificultate pe munte ! Oameni buni,se poate intampla oricui indiferent de nivelul de pregatire. Haideti sa dam dovada de bun simt si sa ajutam pe cei aflati in dificultate(chiar si cu sfaturi) decat sa ii blamam si sa ii aratam cu degetul.
Atat am avut de spus pe aceasta tema !


Luni, 20 iulie 2009 - 15:13  

@jerry hai ca m-ai facut sa rad. Tocmai am terminat sesiunea. Ce vrei sa spui? Ca vorbesc prea mult? Asa sunt eu. Sunt foarte sociabil. Ce-i rau in asta?


Luni, 20 iulie 2009 - 16:14  

Regula nr 1: ia intotdeauna o busola cu tine, ca nu-i scumpa (harta singura e ineficienta pe timp de ceata)
Regula nr 2: ia intotdeaune vreun chibrit sau o bricheta pentru aprins focul in caz de urgenta
Regula nr 3: cunoaste cat de cat zona


Luni, 20 iulie 2009 - 18:21  

1. Busola nu te ajuta cu nimic daca esti pe o vale si nu ai o harta macar 1:20.000. Si nu cred ca au prea multi asa ceva. Pe o harta 1:53.000 (cum e cea de la Bel Alpin a Bucegilor) cu curbe de nivel la 50 sau 100 de m, cand e vorba de abrupturi si saritori, nu vezi mai nimic. Deci pe ceata poti sa cazi intr-o "curba de nivel".
2. In golul alpin nu poti sa faci focul decat cu: jneapan, zambru, ienupar, ierburi uscate. Primele 2 fiind ocrotite. Daca ploua sau a plouat nu prea arde. Stransul lemnelor (ai incercat sa rupi un jneapan?) iti consuma foarte multa energie, vitala in cazuri "de urgenta". Daca nu esti echipat de ploaie si de frig nu ai ce cauta acolo. Daca ai ajuns in molidis nu are sens sa te opresti, mergi pe firul vaii si in maxim 4 ore esti in sat. (la noi) De obicei coborand pe firul vaii gasesti un drum forestier sau poteca ciobaneasca de pe la 1500 m altitudine.
3. Ai dreptate, dar ce faci cand mergi prima data? Si orice impatimit al mutelui se trezeste de multe ori "prima data" pe coclauri.


Marţi, 21 iulie 2009 - 09:36  

Florin,
excelent raspuns.Tare sunt curios cum se descurca un incepator al muntelui cu o busola si o harta pe o ceata in care nu-ti vezi bocancii - ca cea de care a fost cuprins arcarius.Putem face un test si intr-o zi senina : 10 incepatori ai muntelui dotati cu o busola si o harta. sa vedem dupa 2 ore de mers daca stie vreunul din ei unde se afla(ZI SENINA,REPET).E aproape imposibil sa crezi ca vei reusi ca incepator sa te calmezi in situatii limita,sa iti construiesti un adapost,sa aduni lemne SUFICIENTE pentru intreaga noapte etc. Multi vorbesc "din filme"(ca sa nu zic din documentarele lui Bear Grylls). Cat despre cunoscut zona,nu cred ca s-a nascut nimeni cu imaginea intiparita in minte a Masivului Bucegi. Daca e sa mergem doar in zone pe care le cunoastem nu ne va ramane decat sa iesim prin jurul casei si la un gratar la marginea orasului !!
Cred ca mai bine ar fi sa iei cu tine ceva haine groase pentru ca e posibil sa te accidentezi la o glezna/genunchi si sa nu te mai poti deplasa sa strangi lemne de foc.

numai bine,


Marţi, 21 iulie 2009 - 09:51  

Daca esti pe o vale e clar ca degeaba folosesti busola. Dar daca esti pe platoul Bucegi de exemplu te ajuta sa stii unde este nordul sau sudul, sa n-o iei la est ca ajungi pe buza prapastiei etc. Ca alte repere pe timp de ceata nu sunt, soarele nu se vede, geometria masivului nu se vede...
Si nimeni nu se duce la munte fara sa stie unde se afla. Macar numele grupei de munti si tot stii ceva. Ca doar nu se intampla prea des sa te prabusesti cu avionul in zone necunoscute.


Marţi, 21 iulie 2009 - 19:28  

Hai sa fim seriosi !! Ai facut o afirmatie conform careia toti cei care merg pe munte ar trebui sa stie cat de cat zona respectiva inainte de a se aventura,pentru ca apoi sa spui ca ar trebui sa stie macar numele masivului montan. E greu de crezut ca te ajuta cu ceva acest "amanunt"..daca s-a pierdut "pantofarul" si suna la salvamont,ce le zice ?..."ne-am pierdut in BUCEGI..asta e tot ce stiu" ????

cumpatare in afirmatii !
toate cele bune,


Marţi, 21 iulie 2009 - 21:30  

Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu