Deces în zona Brânei Aeriene din Bucegi

yo6pnc	1	Oofff, greu digerabil asemenea veste, mai ales cand cunosteai persoana... Am prins si eu cateva ture cu el in toti anii de mers pe munte, ultima fiind anul trecut in decembrie pe varful Moldoveanu, in tura ta @Adrianita, a fost o re-intalnire placuta cu el, dupa vre-o 5 ani. Am urcat legat in coarda cu el si ne faceam planuri pentru iarna urmatoare.... In timp au fost mai multe pierderi de pe carpati.org... trebuie sa avem mai multa grija, sa consientizam mai mult pericolul si sa invatam din aceste cazuri nefericite... Dumnezeu sa te odihneasca in pace, Toni, drag camarad de ture! Marţi, 2 noiembrie 2021 - 15:19
andi76	2	🕯 Joi, 4 noiembrie 2021 - 15:29
cuma	3	Off! E dureros. Păcat de el, de familie și de ce putea oferi societății, s-a dus tânăr. Dumnezeu să-l ierte! Drum lin printre stele, Toni🌠 Joi, 4 noiembrie 2021 - 23:10
cuma	4	în memoria lui Toni, https://youtu.be/nv48auemS1Y 🕯️ Joi, 4 noiembrie 2021 - 23:43
mihaela (admin)	5	Preluare de pe pagina unuia dintre tovarasii din tura: Loredana Sucu: "Pregatesti pe ultima suta de metri rucsacul, faci inventarul strictului necesar … echipament, mancare, fluier, frontala, foita de supravietuire … in gesturi mecanice ai pus aceasta foita de atatea ori in rucsac insa doar pentru ca ai fost invatata ca e bine sa fie acolo, niciodata gandidu-te ca o vei utiliza … si in mod cert nu intr-o astfel de situatie … Printre putinele ture in care decid sa pun in plus pufoaice … cu o saptamana inainte cam indurasem frig in Fagaras si stiind ca o sa cam stau in regrupari … am zis sa fie “… chiar nu poti schimba planul ?” … poate totul ar fi fost altfel, daca … Tura incepe cu ora de trezire care da batai de cap … trecea la ora de iarna si buimaci, majoritatea incurca … Intr-un final toti ne dezmeticim facand pasi vioi si plini de entuziasm pe traseul de apropiere … intre zambete si povestiri ne trezim la baza fetei spalate unde fiecare se echipeaza iar atentia devine obiectivul principal Totul decurge bine pe traseul de catarare, nu exista nici un moment de abatare, nici un pas pus gresit, nici o priza sarita … pentru cei ce-l parcurgeau pentru prima data este o adevarata frumusete, o provocare pe care o depasesc fara prea multe emotii Terminam traseul clasic si ne oprim sa manacam si sa incropim planul de retragere. De cate ori m-am vazut in situatia de a face retragerea in aceasta zona am evitat cat de mult am putut brana … nu-mi place, e friabila, e expusa, e … Initial am incercat sa ne retragem pe Scorusi, insa zapada si gheata ridica probleme asa ca decidem sa fie brana ☹ Coboram cu grija si atentie pana intr-un punct cand T ne spune ca ne lasa un pic in spate pentru un “telefon”… ne regrupam undeva deasupra Valcelului Policandrului si datorita potecutei inguste mergem in sir indian … de aici nu-mi mai amintesc decat cum, de la glumit pe seama mea ca nu-mi place aceasta retragere totul se reduce la un un strigat “Tata … nu !” … il vad pe A alergand, de teama ca se va aventura sa coboare intr-o secunda sunt langa el sa-l opresc, intorc privirea in sensul de coborare al valcelului si-l vad pe C folosind lanturile si coborand intr-o viteza imposibil de imaginat pe o astfel de portiune … dupa cateva secunde nu se mai aude nimic, impreuna cu A raman pe un mic tanc, scot rapid telefonul si realizez ca nu stiu nici un nr de tel de la Salvamont Prahova … Sun 112 … nu raspunde, socul se adanceste stiind ca sunt momente bune care se pierd … Sun a 2 a oara, dupa secunde care mi s-au parut cele mai lungi din viata mi se raspunde … dau cat de repede pot detaliile necesare si cer insistent transferul catre Salvamont … se incearca transferul apoi centralista revine cerand detalii … stiu ca saraca nu-si facea decat treaba insa in acel moment cred ca descopeream in gand injuraturi de care nu credeam ca sunt capabila … apoi este iar un gol in memorie … stiu doar ca inchideam telefonul neputincioasa si ma uitam pierduta L-am redeschis si am sunat iar … la celalalt capat imi raspundea cea mai calda si prietenoasa voce “Buna copilule ce ai nevoie ?” … nu stiu cum, insa auzindu-l, o pace si o resemnare au pus stapanire in acel moment … “Sorin am nevoie de numarul lui Sergiu” … Era inca zi cand toate acestea se desfasurau … eram pe acel tanc cu A si priveam in zare cum norii se aduna … se intoarce si C “am coborat cat am putut, am strigat … “ … Cateva minute adrenalina ne-a tintuit locului iar noaptea isi intra pe deplin in drepturi … constientizez ca suntem intr-o zona expusa si ca pentru a astepta ar fi mai bine sa coboram pana la o zona mai adapostita, la cativa metrii mai jos aveam protectia padurii Scoatem coarda si rapelam … 30m … 30m … 30m … Au fost cele mai dure rapeluri, cu fiecare metru coborat descopeream zone ale impactului cu muntele … ne oprim intr-un loc la adapostul padurii si asteptam, nu vrem sa-l lasam singur … dupa cateva minute oboseala si frigul incep sa se resimta … scot foita de supravietuire si ne adapostim toti 3 sub ea si … Ajung si baietii si coboram … habar nu aveam ca nebunia va continua … jos politia … ne iau datele si ne instiinteaza ca ne asteapta pentru declaratii A 2 a zi se scurge intr-o succesiune de momente dificile … In urmatoarea ne trezim in fata sectiei de politie, nu credeam ca exista intrebari in asemenea hal de dureroase “aveti vreo suspiciune ca a fost impins !?” … stiu ca-si faceau doar treaba insa … Imi amintesc ca am parasit biroul si asteptam pe o bancuta intr-un hol ingust la capatul caruia era o usa de termopan prin care puteam vedea muntele … m-am trezit gandind “esti frumos dar esti periculos !!!” … in cateva secunde m-am invinovatit si intr-o scurta restrospectiva a putinilor ani de munte pe care i-am adunat, dar in care am batut muntele mai mult decat au facut-o altii intr-o viata intreaga stiu ca niciodata nu am mers in spatiul sau intim fara a fi rezervata, fara a iubi nespus fiecare pas pasit acolo, in sanul sau, fara respect Azi … inmormantarea … un tata, o sotie, o fiica inlacrimati … ... un jneapan ce s-a desprins ... Drum lin ..." Vineri, 5 noiembrie 2021 - 14:41
smv	6	In continuare mi-e greu sa trec peste. Am mers cu T din 2012 pana in vara lui 2020, in multe ture fara alti colegi. Am invatat unul de la altul sa iubim muntele, sa gasim curaj pentru a urca fiecare varf, sa facem poteci prin diverse locuri, sa urcam pe fire de avalanse. Am reusit sa ajungem prima data pe vf Moldoveanu in 2015, de la Balea Lac. Pe Vf Negoiu abia din a treia incercare, de la cabana cu acelasi nume. Creasta Pietrei Craiului, muntii Bucegi, creasta Iezer, traversare Iezer - Fagaras, Vf Parangul Mare, Vf Papusa si Peleaga de la Bucura. Valea Alba, Valea Galbinele, vai din zona lacului Capra sunt zone considerate mult mai periculoase si peste care am trecut. Singurul varf pe care l-am urcat solo a fost Vihrenul vecinilor, iar cand am poposit gandurile imi erau catre T si ce mare realizare facusem, cu ajutorul lui. Dar, muntele desi este intotdeauna frumos, uneori are nevoie de noi pentru a "opri clipa de masurat eternitatea" si astfel cei mai iscusiti si temerari ajung pe piscul vesnic alb si insorit, asteptand si pregatind traseele pentru cand ii vom urma. Luni, 8 noiembrie 2021 - 11:12
zentai	7	smv- cred ca este cel mai frumos și mai sfâșietor de trist lucru pe care l-am citit vreodată! Nu cred ca avem ceva de învățat din moartea cuiva. Pentru ca la toți ne vine randul. Important este sa trăim frumos până atunci. Poate ai dreptate. Suntem așteptați. Doar că să nu ne grăbim să ajungem "dincolo". Să mau poposim un pic pe aici. Încă este frumos! Dumnezeu să-L ierte. Și Să-i poruncească ture faine! Totuși e atât de trist! Comentariu modificat de autor! Luni, 8 noiembrie 2021 - 22:04
victoranica	8	Dumnezeu sa-l ierte, frumoase randurile pe care colegii le-au asternut mai sus. Joi, 11 noiembrie 2021 - 10:08

		Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

Deces în zona Brânei Aeriene din Bucegi (Muntii Bucegi)