Țigăile Mari

Se pare că denumirea chietroaielor se trage de la asemănarea lor cu o rasă de oi: Țigaia de munte.

Rasa Țigaie s-a format în sud-estul Mării Caspice, prin domesticirea speciei sălbatice Arkar (Ovis vignei arcar). În prezent, efective importante din rasa Țigaie se găsesc în țările din Europa Centrală și de Est, ca Polonia, Muntenegru, Croația, Serbia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, România, Republica Moldova și sudul Ucrainei.

În România, arealul de răspânire a oilor din rasa Țigaie era reprezentat cu precădere de sudul Moldovei și Dobrogea. După anul 1950, o dată cu creșterea consumului de lână, ca urmare a dezvoltării industriei textile, a sporit și cererea de lână semifină. Pentru a răspunde cererii, crescătorii au purces la încrucișări între oile din rasa Țigaie cu cele din rasa Țurcană. Noua rasă, dacă o putem numi așa, s-a răspândit rapid în toate zonele de șes, depresionare, colinare și chiar de deal.

În prezent, putem face disocierea între cele două ecotipuri de oi din rasa Țigaie, respectiv Țigaia de șes și de colină și Țigaia de munte. Această disociere a apărut pe fondul posibilităților de furajare, a diferențelor de climă și a intereselor crescătorilor din cele două areale. Oile din rasa Țigaie de șes și de colină sunt mai masive, mai precoce și cu producția de lână mai mare, însă sunt mai puțin rezistente la ploile reci. Spre comparație, oile din rasa Țigaie de munte sunt mai puțin dezvoltate, au lâna mai groasă (34-37 microni) și sunt mai bine adaptate la condițiile meteoclimatice, specifice zonei montane.

Sursa: https://www.stiriagricole.ro/rase-de-oi-rasa-tigaie-2192.html