Fotografie A Paşte Fericit (Documentare) - Poze

A Paşte Fericit
Am călătorit împreună aproape un veac prin Ceahlăul drag nouă, pe când poienile-i erau vaste şi pline de stâne, pe când Piatra cu Apă era doar o poliţă golaşă numită Piatra cu Apă, pe Poliţele cu Crini pline de zadă pe care zburdau mioarele până în buza prăpăstiilor de deasupra Fundului Ghedeon şi unde păstorii se odihneau doinind şi privind spre satele natale, pe când platoul era o întindere aproape lină şi fără jnepeni, pe când Ocolaşele nu erau vârfuri, ci doar nişte ocoale pe care păşunau şi pe unde îşi mânau ciobanii oile, încât şi astăzi, neobosiţi, încă ne-am dori să ştim cum arăta acest munte, nu numai la jumătatea în secolul XX sau pe la sfârşitul secolului XIX, ci şi mai înainte. (Nu sunt o specialistă în domeniu, dar cred că prezenţa lacului de acumulare o avut o influenţă anume asupra transformărilor suportate în ultimele decenii de acest munte). Despre existenţa celor două lacuri pe terasa superioară a Ceahlăului astăzi nu mai ştie nimeni nimic… O referire la prezenţa lor a fost făcută de preotul arheolog C-tin Matasă în volumul "Palatul Cnejilor", Ed. Cartea Românească, Bucureşti 1935, pag. 9, unde cita dintr-un hrisov de la 1641 a lui Vasile Lupu "Am miluit pe călugării de la Sfânta mănăstire Pionul care s’a chemai mai înainte schitul lui Silvestru a lor drept hotar şi s’a hotărât cu semne începând din malul Bistriţei […] până la obârşia Răpciuniţei tot în sus, pe deasupra Fântânelelor prin Panghia în sus în vârful Ceahlăului într’un lac, din lac prin ocolaşele Ceahlăului drept în turnul Budului […] ” Mult mai târziu, după 13 ani de studii aprofundate şi în teren, un alt cercetător îşi nota în însemnările sale: "Prin tasare nivală, la nord de Bâtca lui Ghedeon, s-au format în depozitele eluviale două microdepresiuni care au funcţionat ca lacuri până acum 400-500 de ani. (Perimetrul celui de al doilea lac a fost descoperit şi delimitat prin sondaje)." - după cum reiese şi din schiţa pe care a întocmit-o în anul 1973. Transhumanţă în Ceahlău, foto: Constantin Panaite - 1984, scanare: Ionuţ Panaite, prelucrare foto şi creare colaj: Daniela.
Note administratori: 3 notari
daniela	Informatii despre fotografie: Muntii: Ceahlau Categorie: Galeria personala / Documentare Aparat: ScanĂŁri Dimensiune: 241 KB X: 800px Y: 483px Adaugata: Luni, 2 mai 2011 Album: daniela / Monografii Afisari: 1,724	Informatii tehnice:
Trebuie sa te autentifici pentru a putea nota o fotografie!

daniela	1	Hristos a Inviat! Pentru a nu încărca şi mai mult decât atât descrierea, continuarea ei o voi adăuga aici, sub forma unui comentariu: Domnul să le dea poieni de Lumină şi lor - merită să-i amintim: Moş Cerbu "primul care a încropit un fel de bordei cu pereţi din piatră pe la 1880"; ciobanul V. Chirilă, "om la 88 de ani în 1958"; baciul Udrea întâlnit de Vasile Alecsandri "la o stâncă", ciobanul Dumitru Savu din satul Izvorul Alb, "cunoscătorul versantului estic al Ceahlăului", ciobanul Dragomir Găină din satul Ceahlău, "cel mai bun cunoscător al versantului nord-vestic şi sudic, umblând cu oile de la 14 ani până la 83 de ani, Dumitru Butunoi, I. Chirilă, D. Paleu, Gh. Budacă, N. Ciubotaru, Ilie Ciucanel, Dandu Ion, Ion Calistru, Grigore Radutu zis a Cucului şi nu în ultimul rând, ciobanii care au dat numele celor trei (din şase) Poliţe Cu Crini, Pârhan, Cozma şi Prună. Am dat crezare legendelor, am acceptat toponimele, am strâns mărturii despre sihaştri, am adunat nume şi am comemorat păstorii. Dar să nu uităm că prin aceste locuri nu au vieţuit numai ciobani ori pustnici, ci şi haiduci, poate şi şamani sau solomonari. Mi-aduc aminte că unul dintre colegii noştri, Claudiu Bîrliba mi-a pomenit cândva de o (povestire despre o) întâlnire cu un solomonar. Nu prea am adăugat-o atunci pe lista convicţiunilor şi posibil ca mine, au ignorat-o şi alţii. M-am întrebat de ce despre aceste lacuri nu s-a vorbit şi nu s-a amintit nimic. Domnul Panaite spunea că exista ceva între Ocolaş şi Bâtca Ghedeon, "aproape de izvorul de pe lângă bâtcă", dar tot cam la dimensiunile unei bălţi, unde se opreau ciobanii şi se adăpau oile, dar care, tot din explicaţiile domniei sale, ori a secat ori din care rădăcinile jnepenişului pe-atunci în expansiune s-au alimentat însetate. Deşi nu am ajuns până la izvorul acestui izvor, în sensul că nu l-am identificat şi localizat cu precizie, plimbându-mă prin acele părţi, am traversat / parcurs o zonă în care terenul era foarte moale, mustea de apă cam ca în Poiana Vesuri, deşi nu era sezonul ploios. Oare nu erau suficiente dovezi sau numărul celor care ştiau despre cele două lacuri era infinitezimal iar aceste persoane nu puteau fi considerate credibile şi mărturiile lor verosimile? S-a acceptat şi s-a mers numai pe linia că Ceahlăul este un munte sacru şi că vrăjitorii / solomonarii / şamanii n-au ce căuta printre cei sfinţi? Despre Ceahlău s-a tot pomenit că a fost muntele vechilor daci, eu însămi am prezentat toponime de acest fel, iar cercetările arheologice din unele zone subalpine au confirmat complexe de locuire daco-gete şi fragmente de ceramică lucrată manual. Eugen Agrigoroaiei, definind casta lor ca fiind moştenire dacică, spune că solomonarii din tradiţia folclorică sunt rezultatul unui "proces de zeificare a sacerdotului", el considerându-i pe aceştia nişte "preoţi initiaţi". La fel, Traian Herseni crede că tagma solomonarilor ar proveni din ordinul monastic al dacilor, ktistai, deoarece locuiau "în locuri solitare, în păduri sau aproape de lacurile montane". Dar cum lacurile au dispărut iar Wikipedia e pentru unii îndoielnică… Ar rămâne de stabilit originea, oarecum neclară până acum, a toponimelor Lacuri/Lacurilor. Profilul din schiţa inserată de mine este, conform punctelor cardinale, unul estic, deci cu vedere dinspre malul Bistriţei, zonă centrală, a satelor, de ex. Buhalniţa- Rugineşti. Dar nu putem şti cu certitudine dacă din aceleaşi locuri se vedeau lacurile şi acum 500 de ani. În partea opusă, extrema dreaptă şi dincolo de marginea fotografiei şi de Poienile Stânele/Stănile, întâlnim Obcina Lacurilor şi numit de unii "Lacu" sau cum începe să fie trecut pe hărţi, "pârâul Lacului". Numele acestuia este pârâul Cintelnic, afluent al Bistrei Mari, de la obârşie până la confluenţă el fiind limita vestică a P. N. Ceahlău. Cum au ajuns aceste denumiri acolo e greu de precizat. Nu speculăm, ci căutăm adevăruri care ne îndreptăţesc să ducem mai departe aceste toponime ori să le păstrăm intangibile. Zona Lacurilor, bătută în lung şi-n lat de mine, este împădurită, probabil aşa a fost şi la începutul sec. XX ţinând cont de exploatările forestiere existente, uşor decopertată în partea NV a ei din pricina unor doborâturi cauzate de o zăpadă udă din februarie acum 4 ani, actualmente în refacere neasteptat de bună. Nici urmă de lacuri ori bălţi! Terenul este pietros, nicidecum apos, pe care să mustească apă, iar toate pâraiele/apele curg şi se scurg spre valea Bistrei (Mari). "Opcina" desemna acea "culme, coamă a munţilor, care continua lanţul de munţi de la un pisc la altul şi pe care se putea umbla cu carul". Obcina noastră este învecinată şi cu altele, dar imposibil de străbătut astăzi cu carul, ci numai cu TAF-ul - dar să nu dăm idei! Tot de la Teodor Porucic, pag. 25 citire, "obcinǎ şi obscinǎ" defineau "cumpena [sic!] apelor în munţi şi în regiunea dealurilor" - am citat. Mă întreb dacă (nu aşa încărcată de vegetaţie precum e azi) Obcina Lacurilor nu era cumva singurul punct, printre singurele zone cu deschidere, vedere sau belvedere spre cele două lacuri existente pe terasa superioară sau cu alte cuvinte spus, 'locul de unde se zăresc/văd/vedeau/luceau lacurile'. Dar cum şi aceasta este doar părere, vă mulţumesc! Luni, 2 mai 2011 - 21:00
kya	2	Zilele trecute a fost postat un jurnal plin de farmec, obiceiuri si traditii din Dobrogea, acum citesc cateva marturii despre vremuri de demult din Ceahlau. Cine stie cate locuri de poveste nu ne vor mai fi dezvaluite datorita utilizatorilor nostri, carora le multumim la fiecare contributie de acest fel. Luni, 2 mai 2011 - 21:09
daniela	3	Mulţumesc dragă Corina! Ar fi o problemă: după cum se vede, înscriu rar fotografii şi comentarii pentru ca "sunt lunga de vorba" cum se spune, cu greu ma opresc din a scrie... Si n-aş vrea să plictisesc pe nimeni cu atââât de muuulte rânduri şi poveşti încât să renunţe să citească până la final... Luni, 2 mai 2011 - 21:53
kya	4	Nu-i bai! Nu putem multumi pe toata lumea Desi distanta e cam mare, Ceahlaul si-a facut datoria si a fost dragoste la prima vedere. Nu ultima si nici prima, insa ramane acolo in suflet, in sertarasul ei. Luni, 2 mai 2011 - 22:10
claudiuiasi	5	Mai, acum o sa creada lumea ca Ceahlaul este un munte plin de solomonari, poate nu te contrazic dar din aia care poarta echipament cu acelasi nume Sunt multe legende dar si multe nazbatii, cu nu stiu ce energii si sinergii; de acord ca pentru unii Ceahlaul devine dependenta dar sa fim seriosi ca sunt si multe inflorituri si aici ma refer strict la partea cu solomonarii. Luni, 2 mai 2011 - 22:11
kya	6	Claudiu, mai avem nevoie si de povesti! Cei care cred de obicei in povesti sunt convinsi ca Ceahlaul este bantuit in sus si in jos nu datorita acestor istorisiri, ci datorita faptului ca vor sa creada asa ceva Cei care nu cred, vor intelege unde se termina legenda si unde incepe realitatea si vor visa mai putin (asta nu stiu daca este neaparat de bine ) Luni, 2 mai 2011 - 22:18
claudiuiasi	7	Asa e, Kya. Pai, daca nu ar fi, nu s-ar povesti. De acord cu crezutul, insa legendele trebuie sa le cauti un pic si sunt fantastice, cu adevarat . Asa ca Daniela, bine faci daca le povestesti , oricum unele din ele raman fara raspuns dar ce farmec ar avea daca toate intrebarile ar avea raspuns? E important ca se nasc intrebarile ca, dupa cate am vazut, multe raspunsuri, vin in timp si exact de unde nu te astepti. Luni, 2 mai 2011 - 22:26
mvc	8	Daniela, aprecieri pt fotografiile si documentarele tale! @claudiuiasi: sunt bine-venite legendele/povestile, cu sau fara inflorituri ! Cui nu-i place, e simplu, da pe alt canal ... Trebuie vazuta/apreciata munca depusa pt a realiza aceste documentare. Hristos a Inviat ! Marţi, 10 mai 2011 - 08:40
daniela	9	Cu-Adevărat a Înviat! Pe acest adevăr să ne întemeiem lumea! Marţi, 10 mai 2011 - 18:17
daniela	10	O precizare în plus: Am folosit în descriere numele/cuvântul "Panghia" şi nu Panaghia - nu este o eroare de tastare din partea-mi, ci am preluat identic şi la fel după cum era scris şi în citatul la care am făcut referirea. Miercuri, 11 mai 2011 - 16:06

		Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu