Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Iulie 2024
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

August 2024
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Stefanu
Muntii Latoritei

"Ce mi-i vremea cand de veacuri..."



Afiseaza aceasta fotografie la 1276X650px


Legenda: Extras din harti mai vechi si mai recente. Nume de locuri preluate - si folosite si in prezent - din insemnarile dr. Iacomi. Masivul Ceahlau - versantul vestic, paralela foto 1950 - 2010.

Note administratori: 3 notari

 
daniela
daniela
Coarda
Informatii despre fotografie:

Muntii: Ceahlau
Categorie: Galeria personala / Documentare
Aparat: Nikon
Dimensiune: 404 KB
X: 1276px
Y: 650px
Adaugata: Joi, 17 martie 2011
Album: daniela / Monografii
Afisari: 1,414
Informatii tehnice:

Software: Adobe Photoshop CS3 Windows
Data prelucrarii: Joi, 17 martie 2011
XResolution: 960000/10000
YResolution: 960000/10000

Trebuie sa te autentifici pentru a putea nota o fotografie!

   


Comentariile membrilor (5)

daniela
daniela
Coarda
 
1
Poienile Stanelor, Stânelor sau Stănilelor?
Dacă mâine ați fi înzestrați cu puterea supremă de a edita o hartă, ce nume de locuri ați da locurilor și de ce? Cum veți putea fi siguri că topicul ales de dvs. este întru totul corect? Ca și procedeu de verificare, respectiv analizare, vă propun o schemă simplificată (a realității): testarea ipotezelor, adică a presupunerilor făcute asupra unor parametri pe care-i urmează o anumită variabilă, în cazul de față literă. Varianta "Ă vs Â": 1. Ipoteza nulă - ipoteza pe care urmează să o testam - ne spune că nu există nicio deosebire esențială și nicio diferență cu caracter întâmplător între Poiana Stănile/Stănilelor și Poiana Stânele/Stânelor - în fond au și aceeași localizare geografică! Stănilele sunt de veacuri acolo și despre ele ne-a vorbit întâia oară, în anul 1929, pr. Matasă în primul ghid turistic românesc, "Călăuza județului Neamț". La fel și stânele au fost dintotdeauna acolo, fie că erau ale schitenilor ori ale țuțuienilor. 2. Ipoteza alternativă - care reprezintă negarea ipotezei nule - ne spune că ea, alternativa, va fi acceptată, dar numai și numai în cazul în care găsim suficiente dovezi că "ă" și "â" sunt total diferite. Varianta "A vs Â": 1. Ipoteza nulă - nu există nicio deosebire esențială între Poiana (din care vedem și pozăm) Stanele (de piatră) și Poiana (cu) Stânele (ciobanilor). 2. Ipoteza alternativă - negăm ipoteza nulă și o acceptăm pe aceasta numai și numai în cazul în care găsim dovezi clare, inclusiv scopul și întrebuințarea hărților, că stanele de piatră admirate de turiști nu sunt una și aceeași cu stânele în preajma cărora putem poposi și/sau găsi o eventuală sursă de apă. Nu ezitați să vă-ntrebați, răspunsurile vor fi pe cât de simple sau complexe, pe-atât de uimitoare și fascinante.


Joi, 17 martie 2011 - 22:16  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
2
Stii ca am mai comentat-o dar o iesit tare faina. Cu ipotezele eu nu ma las pagubas dar mai studiez, inima bate si spune Stanilele. C
Intrebare: oare ca acolo sus in dreapta se vede oleaca de Vanturis?
Si am mai observat ceva. E un V aici sau un Y?


Joi, 17 martie 2011 - 22:34  

daniela
daniela
Coarda
 
3
Nu, nu e Vf. Vânturiș, acolo în fundal. Nu are cum să se vadă...

Nu, nu e nici V nici Y aici. E numai " i ", de la Ipoteze.


Joi, 17 martie 2011 - 22:47  

daniela
daniela
Coarda
 
4
Revizualizând panorama și recitind comentariile consider că ar mai fi de scris câte ceva despre originea toponimul.

Într-o clasificare făcută și publicată mai demult de mine am inclus denumirea Stănile în categoria toponimiei daco-românească, pornind de la faptul că suflixul -ilă are o origine străveche, "provenind din limba traco-dacă, unde -ilă și -ală erau sufixe foarte des întrebuințate în nume proprii".
(Lingvistul Sextil Pușcariu a propus ipoteza trecerii acestui sufix din tracă în limbile slave.)
Într-un document din sec. al XIV-lea, Hrisovul regelui sârb Ștefan Milutin, prin care acesta donează Mănăstirii din Bańska opt cătune de valahi, după obiceiul de atunci, toți oamenii dăruiți mănăstirii sunt înșirați cu numele, în cazul de față fiind peste trei sute de numiri personale, două sute șaptezeci de nume, printre care și Stănilă.
(De altfel, un vornic cu același nume era și la curtea lui Mircea cel Bătrân, iar printre Culmea
Pricopanului și dealul Greci este și Dealul lui Stănilă.)

Înrudite cel puțin semantic dacă nu etimologic, rădăcina sta- (stană, stan, stancă, stau, stei) înseamnă "mal de piatră, înțepenit în pământ, adică având rădăcini în pământ." Intervin acum aspectele caracterizate prin modificările fonetice:
- specific moldovenești, cum e trecerea lui ă accentuat în î neaccentuat sau fenomenul opus trecerea lui ă neaccentuat în î accentuat;
- prezența sufixelor care au condus la formarea diminutivelor, stînă - Stînișoară; stâncă/stană - Stănișoară. (De menționat că pe hărțile foarte vechi și printre rândurile scrise de preotul-arheolog C-tin Matasă munții pe care-i numim noi azi Stânișoarei erau descriși de domnia sa în primul ghid turistic românesc sun numele de "Munții Stânișoarei"!)
- mutarea accentului de pe prima silabă, cum e în lb. maghiară, odată cu împrumutarea cuvîntului, etc.
Ca să complicăm puțin treaba și să nu acuzăm numai diacriticele că "au încurcat" ițele limbii române, ne putem orienta și către transformarea consoanelor:

Astfel, din slavul strǔmină care însemna "loc abrupt" au fost preluate în limba română, modificate, transformate, dar cam cu același înțeles, mai multe apelative/adj.: stărmină = "coborâș prăpăstios", regiune cu pante prăpăstioase, împădurite; stârmină = "coastă prăpăstioasă", stărminos = înclinat, lunecos; "torent repede și vijelios, care produce mari stricăciuni în calea sa" și cuvintele - păstrate și azi în graiul hațegan - strămină și/sau strâmini, adică loc prăpăstios, râpă, văgăună.
Dar pentru că acest "r" - indiferent de ordinea lui în cuvintele de mai sus - ne poate "incomoda", ne întoarcem iar la graiul amuzant-moldovenesc și în speță zona Ceahlăului unde avem din start două exemple elocvente: Anezătoare Oilor, cuvântul de bază fiind amiază, pronunțat de localnici anează și - în vest - Poiana Nițătoare, locul spre care își mânau ciobanii oile printre două stânci despărțite de un spațiu îngust să le tundă "nițele", adică mițele
( http://dexonline.ro/definitie/miță ).

Oare "n" din StăNile n-ar fi fost vreodată un "m"...?


Luni, 2 mai 2011 - 21:12  

mihaispr
mihaispr
Rucsac
 
5
Ce tara minunata ne-a daruit Dumnezeu.

Din nefericire gasim gunoaie pe traseele montane marcate.


Marți, 10 mai 2011 - 19:17  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu


 
0,1096 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org