Salut, Edy!
Chiar dacă ora de întâlnire îmi dă grav cu virgulă, hai să parcurgem împreună acest traseu propus.
Mersi! 😀


Duminică, 31 decembrie 2023 - 15:03  

Mugurel mi-a zis la un moment dat ca unul dintre acele hornuri este fezabil, dar cum nu mi-am notat atunci, am uitat care.anume...


Duminică, 31 decembrie 2023 - 18:06  

Buna! mi-ar placea sa particip.


Duminică, 31 decembrie 2023 - 18:38  

Adi, mulțumesc de informații, aici o altă sursă de încredere https://andrabunea.wordpress.com/2018/09/10/v-adanca-hornurile-v-adanci-braul-acelor-v-comorilor-din-morar-25-aug-2018-sau-despre-viata-si-moarte-pe-munte-si-nu-numai/. Acum trebuie să vedem la fața locului cum se prezintă, dacă suntem primiți cu brațele deschise (a se citi „zăpadă bună”.

La mulți ani tuturor!


Duminică, 31 decembrie 2023 - 20:49  

Alice si Dorin, bine ați venit în echipă. Să aveți grijă să nu lipsească nimic din cele enumerate, plus colindele de rigoare (profităm de Crăciunul pe stil vechi). Luați voi legătura unul cu altul, dacă veniți împreună. Dorin, să pui te rog semicoarda de 30ml + cheia de nuci.


Comentariu modificat de autor!

Luni, 1 ianuarie 2024 - 12:54  

La mulți ani! Nu lipsește nimic, iau tot, așa cum am stabilit.
Să ne revedem sănătoși și voioși! 😃


Luni, 1 ianuarie 2024 - 13:03  

La multi ani!
Edy, multumesc pentru acceptul in tura. Care este ora intalnirii in Busteni? Nu am masina, iar cu trenul, cel mai devreme pot ajunge la 7.47.


Luni, 1 ianuarie 2024 - 14:18  

La mulți ani!

Locul și data întâlnirii sunt precizate la descriere. Vorbește te rog cu Dorin și spune-mi dacă ajungeți la o înțelegere, în sensul că te ia cu mașina (cu trenul se pare că nu ai șanse).


Luni, 1 ianuarie 2024 - 14:33  

Poate „Dezmorțire”-a din titlu ar merita o poveste de sine stătătoare, încerc o sinteză în câteva rânduri. Apropierea de Valea Adâncă a decurs sub lumina lunii, natura fiind încă în adormire. Săritorile văii până în Brâul de Mijloc îmi erau cunoscute. Nu s-au ascuns complet sub stratul de nea nici de această dată. Pe vale zăpada a fost mai mult decât decentă, cu mici excepții. Pe săritori însă ne-a dat de furcă și a refuzat în repetate rânduri să se strângă în jurul pioleților. O zonă cu stâncă spălată cu care ne-am confruntat în premieră ascundea o săritoare dotată cu un spit în porțiune superioară. Deși am aruncat cu privirea nu l-am văzut și am făcut regruparea la finalul celor 30ml de semicoardă. Nu am avut prea multe opțiuni, cu ceva muncă am înfipt o nucă care dubla un anou, le-am egalizat și am triplat la piolet. Aici am avut mai mult de lucru și colegii înghețau sub rafalele de vânt care nu au avut nici o milă față de noi. Cred că am mai avut trei regrupări la pitoanele de care știam și încă una sau două la anouri și pioleți. În partea superioară valea se închide destul de banal într-o muchie secundară ce se înfinge în Creasta Morarului. Planul era să ieșim pe unul din Hornurile Văii Adânci. ătiam că hornul drept este mai alb decât vecinul său, așa că ne-am „aruncat” pe el (Andra Bunea a inspectat zona prin binoclu în zilele anterioare – mulțumim pentru informații). Peretele drept al hornului prezintă un colț de stâncă care ajută la identificare. Panta este destul de mare. Cu atenție am reușit să mergem liber cu o singură excepție: o săritoare scotea la iveală un prag stâncos care ne-a oferit ocazia să ne exersăm tehnica. Bucurie mare în Creasta Morarului unde ne-a luat în primire Soarele. Pe Morar zăpada este un pulver fără nici o consolidare, drept urmare am luat-o spre Omu și am găsit o linie sigură de retragere pe Cerb. S-au adunat 14h de bucurii și efort.

Echipa a fost la înălțimea traseului ales, am mulțumit încă o dată pentru că am fost inspirat la formarea acesteia. Mulțumesc colegilor pentru atmosfera calmă creată și dârzenia de care au dat dovadă.


Miercuri, 3 ianuarie 2024 - 13:05  

Felicitări pentru tură.
„am reușit să mergem liber cu o singură excepție: o săritoare scotea la iveală un prag stâncos care ne-a oferit ocazia să ne exersăm tehnica.”
Eu asociez ideea de „liber” cu escalada/cățărarea cu coardă, doar pe prize, vara.
Ce înseamnă pentru tine mers liber versus exersarea tehnicii iarna în teren mixt?
Ai pus vreo asigurare în horn?
Mulțumesc!


Miercuri, 3 ianuarie 2024 - 14:04  

Mulțumim!

Panta mare ne dădea de gândit, mai ales că pe mici porțiuni din zona superioară a Văii Adânci zăpada era beton și instant Dorin și cu mine ne-am imaginat pe albișoare. El a întrebat de coardă, nu știam ce urmează, eu așteptam să simțim terenul. Cred că a fost mai întâi o zonă cu ceva stâncărie vizibilă, dar am depășit-o pe fâșiile de zăpadă. La ceea ce cred că e o săritoare, zona la care faci referire, pasul a fost abordat diferit de fiecare dintre noi. Aici am folosit două anouri lungi să ne dăm „o mână de ajutor”, în caz de nevoie. Escalada cu coardă este și pentru mine tot escaladă cu coardă, în rest, pentru mine „liber” înseamnă „free solo”, ești pe propriile picioare (și mâini) eventual cu pioleți/colțari sau alte ajutoare, dar fără corzi. Când sunt singur și intervine coarda mă duc spre noțiunile „top rope solo” sau „lead rope solo”, dar nu sunt eu în măsură să dau sfaturi. Te rog primește aceste rânduri ca de la un om îndrăgostit de natură, nu un cățărător, mai degrabă un om care a înțeles că dacă vrea să vadă anumite frumuseți, trebuie să „se echipeze” corespunzător. Apreciez ca bine venită întrebarea deoarece de multe ori în descrieri folosesc exprimarea „dorim să parcurgem la liber” și trag nădejdea că sunt corect înțeles. Revenind la hornul parcurs, normal că s-a născut întrebarea „cum e vara” și că fratele său merită și el același tratament. Pentru noi, parcurgerea hornului din dreapta, a fost oarecum banală în condițiile date, în schimb expunerea mare, faptul că creierul știa cât e până în Poiana cu Urzici, solicita un maxim de atenție.


Miercuri, 3 ianuarie 2024 - 14:52  

Edy, sunt foarte mari sansele sa nu fii inteles. In limba romana, termenul de catarare la liber e folosit de zeci de ani cu sensul de catarare pe prize, nu la artificial - parcurgere la rotpunkt sau cu odihna in coarda, dar fara a folosi asigurarile, anourile etc pt progresie. Termenul roman pt free solo e solo integral (wikipedia mai zice si liber integral, dar nu l-am auzit inca in viata reala).

Tinand seama ca tii destul de mult la nepierdutul de timp cu manevre de coarda, din cate mai tin minte din vremea cand mai mergeam impreuna, dar luand in calcul si ca majoritatea amatorilor de 1B/2A nu au la randul lor vreo tangenta cu catararea, poate ar fi mai clar de zis in descrierea turei ca 'incercam sa parcurgem neasigurati cea mai mare parte din traseu'


Miercuri, 3 ianuarie 2024 - 15:59  

Trebuie să recunosc că avem păreri diferite la acest capitol. Când spun liber, mă gândesc că este un mare dar să fii liber, uneori liber de coardă. Dar toate cu măsură. Cum spui tu „incercam sa parcurgem neasigurati cea mai mare parte din traseu” este altceva față de ceea ce urmăresc eu. Îmi este clar că pentru mulți montaniarzi asigurarea înseamnă coardă. Asigurările sunt de multe feluri, uneori factorul uman este mult mai greu de controlat. Mai degrabă, pentru mine, liber înseamnă că suntem pregătiți mental, fizic și mai ales spiritual și emoțional să facem față provocărilor și, în același timp, să ne bucurăm de natură. La fel direcția legată de „nepierdutul de timp cu manevre de coarda” nu are legătură cu ceea ce urmăresc pentru că atunci când am nevoie de acel timp, el este alocat din start (socotit pe cât posibil înainte de tură), deci nu îl pot privi ca pierdere de timp. Inclusiv în această ieșire, acel timp calculat pentru manevre de coardă, a fost un factor (nu singurul) care a condus la refuzul meu de a lua în echipă un al patrulea doritor. Reiterez faptul că exprimarea mea este „parcurgem la liber” nu „cățărare la liber” (vezi mai sus „un om îndrăgostit de natură, nu un cățărător” ). Dar opinia ta este un punct de vedere de la care pot pleca să îmbunătățesc textul turelor propuse. La prezentarea portalului se amintește de acei „iubitori ai muntelui”, categorie la care mă înscriu și poate și de aceea nu folosesc termeni specifici cățărătorilor. Până la urmă asigurarea ultimă nu este la mine, e doar un dar împrumutat.


Comentariu modificat de autor!

Miercuri, 3 ianuarie 2024 - 17:16  

Avem, de aia nu mai mergem impreuna Eu nu i-as spune vreodata unui secund mai incepator ca mine ca asiguram doar pe pasajele x y z unde am planuit eu de acasa si cui nu-i convine sa se retraga din tura. Dar na, in turele tale ai tot dreptul s-o ceri, doar ca ii bine sa inteleaga lumea din timp ce vrei, asa ca ar fi de preferat sa nu folosesti un termen care in diferitele lui forme (catarare la liber, parcurgere la liber, mers la liber, trecut la liber, dat la liber etc) inseamna cu totul altceva Zi-i free solo daca chiar ai nevoie de nota de libertate, stie lumea engleza.


Miercuri, 3 ianuarie 2024 - 20:34  

Ruxandra, afirmațiile tale mă fac să simt nevoia să mai adaug câteva rânduri.

Legat de înțelegere, ești singura persoană dintre cele pe care le-am acceptat în ture care îmi spune că nu înțelege descrierea turei. ăi nu îmi amintesc un singur comentariu la ture, din partea ta, legat de acest aspect.

Singura retragere din turele mele a fost cea a ta, la propunerea ta, din tura de pe Albișoara Gemenelor din primăvara anului trecut. ăi a fost consecința mai multor factori de care nu ai ținut cont. Sunt sigur că o analiză atentă a faptelor o să te ajute să te obiectivezi. Am urmărit întotdeauna să văd ce se poate construi și apreciez dragostea ta profundă față de munte.


Joi, 4 ianuarie 2024 - 00:23  

Poate am fost prea indirecta

Am mers un pic prin abrupt si cu tine si cu altii, in ture comerciale si necomerciale, cu mine mezina, cu mine partener egal sau cu mine capul rautatilor. Suficient cat sa observ ca ai un mod f idiosincratic de a parcurge si proteja traseele. Il descrii mega bine in comentariul de mai sus, si, pt cine si-l asuma, e rapid si distractiv. Ma bucur ca te ai bine cu Dorin si Denisa, cu Andra si poate altii de genul. Dar cand iei o incepatoare in tura ca sa ajungi cu ea in anouri pe un pasaj unde, vorba ta, creierul stia ca e mult pana in Poiana cu Urzici se cam cheama ca te bazezi pe Cel de sus mai mult decat e frumos s-o facem. De asta iti zic, fii mai clar ca sa stie lumea in ce se baga.

Cat despre comentarii, lumea e destul de neconflictuala aici. Si in plus, e greu psihologic, pentru omu' mediu, sa fie prima voce discordanta in corul de laudatori. Te gandesti ca poate la tine o fost problema, stii ca preferi sa nu-ti asumi cine stie ce riscuri si ca probabil ce face Edy inseamna alpinism. Si pe urma cunosti lume care chiar face chestii si realizezi ca de fapt e cu totul alta mentalitatea, oamenii aia daca pot sa fure o farama de siguranta in plus de undeva o fac... frica de Dumnezeu, Edy, nu lasat pe mana Lui. Si pe urma citesti de incepatori in anouri pe pasaje megaexpuse si realizezi ca o parte din responsabilitate e si a ta, ca acum un an ai preferat sa nu te certi cu lumea.

Si da, retragerea aia a fost consecinta a mai multor factori. Cum am discutat si pe whatsapp atunci, cu cateva zile inainte parcursesem o Gemene inferioara in care nu intrau mai deloc fiarele. Filata, ca la momentul ala nu faceam panta de 55 de gheatza free solo. La o zi dupa si cu 10 grade in plus Andra a trecut free solo, pe urma s-a facut iar frig, si a nins dar cu vant deci nu stiam pe ce se depune si de ce adereaza. Ti-am spus, in discutia de planuire a turei, ca in conditiile pe care le prinsesem data trecuta nu mi se parea ok o parcurgere neasigurata a saritorilor inferioare. Mi-ai zis ca nu vrei sa faci frigul, ca la 11 vrei sa fii l plaja la Cruce evaluand cornisele de pe Alba (tura fusese propusa de 10h, nu de 8), si sa iau 'ACUM' o decizie si sa ti-o comunic, ca nu esti ghid montan. Decizia luata si comunicata a fost ca, daca tot nu-s in coarda cu nimeni deci cu sau fara mine tot aia e pt voi, vin cu voi cat ma simt safe si integral pe barba mea si daca nu ma simt, reprofilez pe Alba. Chestie care s-a intamplat la Verdeata, unde te-am prins din urma mega exasperat ca imi luase 1h15 pana acolo, si am decis ca nu vreau sa continui pe Gemene pe genul asta de alergatura si in genul asta de companie ca-i pacat de valea aia. Cred ca ati stat mult la plaja la Cruce apropo, altfel nu inteleg de ce tot aproape 10h ca in planul original ati facut pana in vale, ca Alba se cobora in 1h.... si pe Gemene inferior intr-adevar nu mai era nevoie de coarda cateva zile mai tarziu, cand am descoperit ca nu depasesc prea tare alea 8h propuse chiar daca nu alerg pe traseu si scoatem coarda (eficient, ce-i drept) pe oriunde ii sanatos.


Joi, 4 ianuarie 2024 - 09:02  

Edy, Dorin, mă bucur ca v-am cunoscut și am făcut o echipă bună în această tură.
Sper să ne revedem în altele.


Vineri, 5 ianuarie 2024 - 10:02  

Alice, mulțumesc de feedback, scurtă la vorbă și tenace în acțiune. Împărtășim aceeași bucurie. Ture senine!


Vineri, 5 ianuarie 2024 - 10:36  

Edy, mulțumesc și pentru această tură, Valea Adâncă ne-a așteptat cu o zăpadă perfectă pentru parcurgere, săritorile parțial acoperite de zăpadă ne-au oferit ceva de lucru, atât cât să ne bucurăm de provocarea cățărării la mixt. Apoi a urmat acel horn care, în primă fază, datorită înclinației pantei te punea pe gânduri dacă să folosești sau nu coarda, însă și aici zăpada era numai bună pentru o parcurgere "free solo", ca să o citez pe Ruxi. Mulțumim Alice pentru că ne-ai însoțit.

Să ne revedem sănătoși și în alte ture!


Vineri, 5 ianuarie 2024 - 12:53  

Ruxandra mulțumesc pentru completări,

uite acum este mult mai ușor să înțeleg. Răspund pe rând la cele trei paragrafe, foarte direct, cred că este spre beneficiul tuturor să-și cunoască cât mai bine partenerii de echipă.

Primul paragraf:

Mă bucur că ai fost atentă la modul „de a parcurge si proteja traseele”. Dacă avem metode diferite, nu e bai mare. Contradicțiile nasc progres. Dacă simți că poți împărtășii cu noi mai multe, un articol dedicat la secțiunea corespunzătoare cred că este bine venit. Eu sigur am să-l citesc. Dacă metodele mele sunt de tipul „pt cine si-l asuma, e rapid si distractiv” și nu simți că te încadrezi, mulțumesc pentru onestitate și mai ales că ai oferit prilejul și celorlalți să știe viziunea ta și „sa stie lumea in ce se baga”. Legat de „o incepatoare in tura” nu pot încă să mă pronunț. Bănuiesc că vorbim despre Alice. Pot să afirm că s-a integrat foarte bine în echipă, am apreciat tenacitatea ei, condiția fizică, dar mai ales stabilitatea emoțională și pregătirea psihomentală. Din punctul meu de vedere s-a comportat de nota zece, nu puteam cere mai mult de la o persoană nouă în echipă. Autoevaluarea ei și comportamentul din teren s-au suprapus bine. Îi mulțumesc pe această cale și încurajez colegii de pe portal care organizează ture să îi dea o șansă. Acum despre pasul cheie din Hornul Drept al Văii Adânci. Singura informație care o am este că probabil coincide cu o săritoare mare, mâzgoasă (Andra Bunea a făcut cunoștință cu ea vara). Am spus că parcurgerea hornului a fost banală, mult sub dificultățile majore de pe Adâncă. Am avut de urcat un prag nu mai mare de un stat de om. Formație compactă, horn îngust, zăpadă bună. Dorin a ieșit primul, eu eram sub Alice ca să mă asigur că totul merge strună. L-am rugat pe Dorin să îi întindă și un anou. Pionierii în ale muntelui de la noi, și nu numai, asigurau după umăr și sau șold etc., acum e la modă în unele zone short roping, ideea este că „o mâna de ajutor” se practică la scală largă în multe domenii. Nu era vorba despre cădere, de șoc sau alți factori devastatori. În plus, eu eram exact în urma ei, așadar opțiunea spre în jos nu era disponibilă pentru ea. E bine că „creierul știa” unde ne aflăm, cred că un pas important este conștientizarea contextului pentru ca apoi mindset-ul potrivit să opereze cu succes.

Al doilea paragraf:

Edy nu a spus nicăieri că este alpinist. A cântat în cor, era directivă de la partid, a colindat munții și i-a răsplătit cu colinde românești, tradiționale. Încă nu am uitat despre ce este Crăciunul. „frica de Dumnezeu” este la locul ei, mulțumesc că mi-ai reamintit. Să o lămurim cu „megaexpusele”, chiar dacă mai sus am răspuns întrebării colegului @rupii2003: „Pentru noi, parcurgerea hornului din dreapta, a fost oarecum banală în condițiile date”. Pasajul cu pricina nu a pus probleme, se vede pe linkul din bibliografie „megaexpunerea” [1]. Eu realizez că o parte din răspundere mi-o asum în fiecare zi de umblat pe munte. Chiar dacă pasajele de pe Valea Adâncă nu le numesc „megaexpuse”, le asigur [2]. Sper să știe lumea în ce se bagă, sunt deschis să învăț.

Al treilea paragraf:

Se spune că „Înscrierea în tură și toate comentariile referitoare la tură se postează public, la tură, NU pe forum, prin mesageria privată sau alte platforme de comunicare.” [3] Dacă aveai nelămuriri legate la tura la care te-ai înscris și erai acceptată, trebuia să le faci publice acolo și atunci. Este adevărat că am avut conversații pe tema dată, dar cred că nimeni nu putea să aibă pretenția că știe exact ce vom găsi acolo, nici măcar în după masa acelei zile, cu atât mai puțin la o zi, două distanță. Am avut ture la care nu am bifat căsuța „am parcurs traseul” și am afirmat că consider că traseul este altul în condițiile date, chiar dacă linia îmi era cunoscută [4]. Cred că nimeni nu vrea să bage frigul. Cu șase zile înainte fusesem „în vecini” pe o altă albișoară, și știam că la orele 11, în acea perioadă, soarele atingea zăpada din fir [5]. Ținând cont că plecarea era după ora șase jumătate, chiar dacă soarele nu ieșea la lumină, insolația va fi mult mai puternică după orele 11 și trebuia să fim pe teren într-o zonă sigură. Drept urmare, la ora 11 trecusem de Prispa Gemenelor, de unde am putut urma Creasta Văii Albe pe un teren mult mai sigur relativ la riscul de avalanșă. A luat ceva timp și această porțiune. La Cruce eram cu capul în nori, la propriu. I-am oprit complet pe băieți. Tot din tura anterioară, dar și din alte relatări, știam exact unde era cornișă formată pe gura pâlniei largi a Văii Albe. Cam peste tot. Am stat destul de mult, le-am spus băieților: dacă nu se luminează să văd toată căldarea superioară, o luăm spre Pripon. Am stat ceva, dar cu succes. Am folosit pauza să ne hidratăm corespunzător și să mâncăm puțin. ătiai că aveam stații radio la noi, Dorin și eu. A urmat o altă etapă, care la început mi-a ieșit mai bine, apoi băieții au fost mai greu de convins. Probabil pentru că terenul era din ce în ce mai favorabil. Le-am cerut minim 50m între fiecare dintre noi, am coborât primul până la un loc mai ferit, am dat prin stație și a pornit Robert. Doi oameni staționari supravegheau pe cel în mișcare. La final Dorin, și tot așa. A consumat ceva timp. Am anunțat public acest proces tot printr-un comentariu: „Posibil să fie distanță mai mare între noi în anumite momente, așadar cine simte nevoia poate adăuga la echipament și o stație radio.” [5bis]. Puteam să iau decizii mai bune? Posibil, sigur. Atunci atât am putut. Mai jos, un cuplu își încerca puterile la deal. El era mult în urmă și avea o tehnică specială, urca în semi șpagat. Suspect cu o întindere; cred că venea mai mult din mentalul nepregătit, decât din corpul fizic. Simțea nevoia să fie aproape de sol. Am ajuns primul, m-am oprit sub el, m-am asigurat cu cei doi pioleți și am început să pregătesc o platformă. Zis și făcut. L-am pus pe om pe teren stabil. Să relaxeze mușchii. I-am vorbit calm și cu speranță, să relaxeze și psihicul. A ajuns Robert, s-a oferit să-i dea săruri de hidratare cred. Ajutat omul și-a scos din rucsacul lui, avea la el. A venit și Dorin, soția îl aștepta mai sus, îl încuraja. Nu a vrut să se retragă, ne-am urmat cu toți drumul. Ora aceea de Albă poate a fost mai lungă, acum știe toată lumea de ce. Timpul anunțat pentru tură a fost de 10h, ne-am încadrat la fix. Nu am făcut rabat la siguranță, am fost umani cu toate grupurile întâlnite. Maximul admis de 12h era pentru cazuri speciale: condiții extreme, accidentări etc. Tu ai considerat că am devansat timpul cu două ore, am fost decent și nu te-am contrazis direct [5bis]. Acum să vedem momentul până la și de la La Verdeață. Robert a întârziat puțin, nu ne-a ridicat din gară și noi am plecat spre Căminul Alpin. Dorin era deja acolo, Robert ne-a depășit motorizat fiind pe urcarea finală spre Cămin. Era clar că era singurul care trebuia să echipeze. Pentru că ora de pornire puțin se devansa datorită întârzierii, ți-am propus elegant să pornești împreună cu Dorin, urmând ca eu cu Robert să vă prindem din urmă. Ai neglijat această propunere și ai rămas în urmă. Robert a fost asumat și chiar ți-a propus să iuțească pasul, dar l-ai liniștit. Eu am pierdut ceva timp prin pădure, ceva mai sus, să „parchez” perechea de semighete de apropiere și să mă schimb la bocancii tehnici. Am ajuns La Verdeață, ne-am hidratat, alimentat, echipat. Ați apărut și voi. Robert a fost foarte receptiv la echipare. Sincer, nu am văzut echipare mai rapidă, decât peste câteva săptămâni la mine, pe altă albișoară și cu ursul suflându-mi în spate [6]. Tu ai început să-i explici lui Robert, cadru medical, beneficiile consumului de apă rece (caldă că stă în rucsac la spate). Eu am fost necăjit, nu „mega exasperat” pentru că, din nou, nu ai avut la tine echipamentul obligatoriu precizat în descrierea turei: „rezervor pentru ceai cald” [5bis]. Necazul mare este dat și de faptul că alți oameni nu au avut ocazia să iasă mai mult decât odată cu mine, pentru același lucru: lipsa unui articol din cele precizate ca fiind obligatorii. Trecuse ceva timp de la ultima noastră tură împreună și am considerat că descrierea turei este clară: „Tura se adresează celor care au mai parcurs trasee nemarcate, sunt obișnuiți cu înălțimile și zonele cu expunere, cu o stare de sănătate perfectă și o condiție fizică, psihică și mentală de la foarte bună în sus.” [5bis]. Anterior ai mai avut ceva probleme cu o gleznă, cu pornirea mai grea de dimineață, așa că am considerat să reiterez cu un comentariu „Sper că a citit toată lumea cu atenție descrierea turei, avem nevoie de timpi buni pentru a prinde umbră în toate sectoarele sensibile sau reorientarea către o altă rută care poate să necesite timp suplimentar (acesta trebuie înghesuit în cele 10-12 ore).” [5bis]. Am crezut că te autoevaluezi corect, că starea de sănătate și condiția fizică la momentul respectiv sunt cele cerute, că ai înțeles din turele anterioare ce înseamnă la mine „deplasare” și că nimic nu te mai împiedică nimic să ai „deplasare rapidă”. Acum sper că mă înțelegi de ce atunci am considerat că purtăm discuții inutile despre apă, în loc să ne echipăm cu ham, cască, colțari și piolet. Te-ai simțit zorită, dar orice efect are o cauză, o zic fizicienii, eu o accept. Ai decis, am acceptat. Atât de simplu a fost. Paralela cu ghidul montan a fost datorită faptului că el poate avea clauze contractuale, posibil să fie alpinist, să aibă noțiuni de prim ajutor, să cunoască foarte bine terenul etc. De aceea avem federații acreditate care se ocupă de aspectele legate de ghizi și instructori montani. Eu eram doar un organizator de tură, cum se spune în regulament: „organizatorul acesteia este doar un partener de drum, fără obligații către participanți” [3].


Acum câteva cuvinte despre drumul meu în această comunitate și felul în care mă înțeleg oamenii.


După ce mi-a fost aprobat contul pe acest portal, am scris mai multe jurnale pentru a mă prezenta comunității. Am făcut o numărătoare și cred că prima tură postată de mine pe portal corespunde jurnalului cu numărul 19. Am ajuns ca pe la tura 12 și circa 30 jurnale să mă întâlnesc cu tine, Ruxandra [7][8]. Aveai la activ numeroase trasee, inclusiv Grotelor, Creasta Coștila Gălbenele, Creasta Arpășel, Acele Morarului, cățărare pe gheață, pe mixt, iarnă, vară. Cred că este imposibil pentru cineva cu experiența ta și care a citit din acest parcurs al meu, să spună că nu înțelege sau nu cunoaște fațeta mea de iubitor de abrupt. Am mai apucat cred vreo trei ture împreună, timp în care tu ai făcut mult mai multe trasee cu alți parteneri, unele dintre ele de dificultate tehnică egală sau mai mare decât cele amintite mai sus. Înțeleg că abia în tura propusă de mine (Albișoare Gemenelor – nivel de dificultate mai scăzut decât multe din traseele parcurse de tine), la care te-ai înscris și ai participat doar până în zona La Verdeață, ai avut un moment în care ai constatat că metodele echipei din tura respectivă sau ale mele (bănuiesc că și din alte ture) nu (mai) sunt potrivite și pentru tine. Departe de mine gândul de a mă considera perfect, sau că nu mai am de învățat, sau că aș fi nu știu ce alpinist (nu m-am autointitulat niciodată așa, mă consider un simplu iubitor de abrupt), dar cred că tu aveai toate datele, conexiunile și experiența de a alege în cunoștință de cauză [9][10].

Mulțumesc încă o dată că atragi atenția (inclusiv mie) celor care ne citesc pe acest portal asupra acestor aspecte. Ture senine!

Bibliografie:
[1] https://www.carpati.org/poze_fotografii/bucegi/oameni/104161/
[2] https://www.carpati.org/poze_fotografii/bucegi/om_%C5%9Fi_st%C3%A2nc%C4%83/104162/
[3] https://www.carpati.org/conditii/
[4] https://www.carpati.org/planificator_ture/creasta_v%C3%A2rtopelului/7188/
[5] https://www.carpati.org/planificator_ture/_8222_plimbare_tehnic%C4%83_8221_la_crucea_caraiman/7416/
[5bis] https://www.carpati.org/planificator_ture/_8222_plimbare_tehnic%C4%83_ii_8221_la_crucea_caraiman/7418/
[6] https://www.carpati.org/jurnal/albi%C5%9Foara_r%C4%83sucit%C4%83/3714/
[7] https://www.carpati.org/planificator_ture/1/
[8] https://www.carpati.org/jurnale/1/
[9] https://www.thecrag.com/climber/ruxandra
[10] https://www.climbromania.com/User.aspx?ID_User=454


Vineri, 5 ianuarie 2024 - 13:12  

Dorine, mulțumesc încă o dată pentru că ai fost alături de noi. Ai surprins esența în cuvinte simple.

PS. am răspuns separat, mesajul anterior e ceva mai lung, scuze de la admini.


Comentariu modificat de autor!

Vineri, 5 ianuarie 2024 - 13:43  

Edy, mi-ai zis La Verdeata ca vrei sa scoti tura in 8 ore, de aia m-am retras. N-as fi avut de ce sa o fac pentru un timp tinta de 10 ore, 10 ore de la masina la masina facusem pe Crucii cu 2 saptamani inainte spargand urme in zapada pana la genunchi in echipa de 2, 1 saptamana mai tarziu am facut 9h10 pe Gemene conform Stravei partenerului, si un timp de 1h15m pana la Verdeata in ritm negrabit tot la sub 10h duce N-ai nevoie sa fii la ora 11 la Cruce (cum ai zis pe whatsapp, pot sa public, cu permisiunea ta, un printscreen) ca sa faci 10 ore pe tura aia, nu ia 6 ore sa cobori Alba doar Asta e, asuma-ti ca ai sperat s-o faci in 8 dar n-a iesit nici dupa ce ai scapat de veriga calibrata pt 9-10 ore a echipei, se mai intampla.


Duminică, 7 ianuarie 2024 - 10:55  

Nu am nici o problemă că te-ai retras, nu e supărare. Am acceptat, muntele tot acolo rămâne. Nu am sperat decât să mă (re)simt alături de Muntele care m-a ținut de atâtea ori sub aripa sa. Dacă scrie pe WhatsApp că doream să ajung la Cruce la ora 11, nu pot să spun decât că mă bucur: AI AVUT LA DISPOZIȚIE TOATĂ INFORMAȚIA CA SĂ DECIZI DACĂ TE POȚI SAU NU ÎNCADRA ÎN ACEL POTENȚIAL TARGET. Despre ceea ce consider că este necesar într-o tură organizată de mine, că este o nevoie sau nu, este decizia mea ca și organizator și nimic mai mult. Participă cine dorește. Niciunul dintre ceilalți doi participanți nu au obiectat nimic, au fost încântați de ieșire. Cu aceasta consider acest capitol încheiat, sincer sper să ne respectăm reciproc timpul pe care îl avem la dispoziție, este o comoară neprețuită. Ture senine!


Luni, 8 ianuarie 2024 - 17:36  

Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu