Departe de lumea dezlantuita (2)... (Retezatul Mic si Valcan) (Tura inchisa)

Ma inscriu. Am cort de o persoana.


Joi, 19 septembrie 2019 - 13:42  

Buna Laura,

Vreau sa particip la aceasta tura si sper sa ma accepti.

Am cort de 2-3 persoane pe care il pot duce si singur.

Toate cele bune,

Mihai


Joi, 19 septembrie 2019 - 20:16  

Mac, ok.
Hex, te rog sa citesti cu maxima atentie intreaga descriere a turei! Aveai ceva de facut odata cu manifestarea intentiei de participare. Astept.

Prietena mea nu mai poate veni, asa ca in aceasta tura voi lua cu mine 3 participanti.


Joi, 19 septembrie 2019 - 20:49  

Hex: pentru ca nu esti deschis sa dialogam si sa ne cunoastem un pic inainte de a lua o decizie, raspunsul meu este nu.

2 locuri libere.


Comentariu modificat de autor!

Joi, 19 septembrie 2019 - 21:21  

Va doresc o tura faina. (fara nicio ironie)


Joi, 19 septembrie 2019 - 21:51  

Hex, ture faine si tie, oriunde mergi!


Joi, 19 septembrie 2019 - 21:53  

Merg sa iau bilete de tren. Ora de inscriere a expirat, dar pentru cineva potrivit cu tura si dornic sa ne insoteasca facem exceptie, cu observatia ca se va ocupa de transport.


Vineri, 20 septembrie 2019 - 12:02  

O facui si pe asta! Merg acum ca pe ace dar a meritat deplin.

Vom reveni in cateva zile cu poze si detalii.


Marţi, 24 septembrie 2019 - 09:57  

Ne-a iesit frumos de tot!

A fost exact cum am planuit. Am mers bine, ne-am trezit devreme, ne-am organizat cum trebuie si ne-am bucurat din plin de aceste zile pe munte, in ciuda oboselii care vine la pachet cu atata frumusete. N-au lipsit nici surprizele (placute!) pe traseu, adevarate delicii ale turei.

Z1: - A intarziat trenul o ora, pe care am pierdut-o asadar din timpul nostru de plimbare, dar aveam oricum destul timp. Transportul privat ne-a asteptat in Lupeni atat cat a fost nevoie si ne-a dus prompt la destinatie.
- Uitasem ce frumoasa e trecerea prin cheile Scorotei. Am mai fost pe acolo de doua ori, dar de fiecare data in coborare si mereu pe fuga. Undeva mai sus de chei, am zarit printre copaci in stanga, sus, la baza stancii, o grota. Ne-am bagat nasurile curioase pe-acolo,... dragut.
- Foarte faina stana din Scorota! Sper din tot sufletul ca cei care trec pe acolo nu fura, nu strica, nu murdaresc tot ce-i acolo.
- Pe masura ce urcam mai sus de stana, pe versantul stancos din dreapta, dinspre Piule, am zarit capre ce pasteau in tihna; nu mai era turma, nu mai erau cainii, pasunea era a lor.
- Am dibuit fara probleme poteca de oi ce urca spre stanga, spre plaiul Dragsanului.
- Pe plai, cai pascand linistiti in pustietate, atat liniste, ....De retinut doua stane ok, una chiar bine izolata, bune de adapost la nevoie.
- Izvorul Bolborosi bolborosea in tihna, ne-am amuzat si-am facut filmulet cu bulbucii lui. Am facut plinul, fiecare avea cam 4 litri de apa, era ultima sursa pana maine in zona Campusel.
- Am pornit alene spre Piatra Iorgovanului, admirand locurile.
- Oameni pe varf, ei cu ale lor, noi cu ale noastre. Au plecat. Ne-am invartit prin zona, am reperat un loc bun pentru innoptare, am ascuns rucsacii in jneapan si am pornit la plimbare cu rucsaceii mici.
- Stana noua, mica, fara prici, dar foarte bine izolata, langa o stanca din saua de dupa varful Piatra Iorgovanului. Buna la nevoie!!!
- Inca erau oi in valea Soarbele si ne-am gandit la dl. Ion, cunostinta noastra de saptamana trecuta; se pare ca n-a plecat inca in lungul drum de transhumanta de doua saptamani pana spre Timisoara, de care ne-a povestit.
- Surpriza emisiunii: un aven mare si fain langa ruta noastra spre varful Stanuletii Mari, aflat in dreapta potecii marcate cu BR, dupa ce ocolesti obarsia unei vai ce se lasa in dreapta, paralel cu poteca marcata. Apoi am vazut pe harta ca sunt avene acolo, dar nu le dadusem atentie initial, ma gandeam ca sunt in partea abrupta a zonei si ca nu voi da de ele.
- Foarte frumos se vede zona de pe varful Stanuletii Mari! Merita urcat. Sunt 360 de grade foarte faine, vedere spre niste locuri pe care nu le vezi de nicaieri. De cate ori am trecut pe-acolo, varful imi facea cu ochiul si nu gaseam timp pentru el. Constat de pe harta ca chiar este mai inalt decat Piatra Iorgovanului (2014), are 2025m.
- Revenit la Iorgovan, montat cortul pe o mica zona cu iarba, adapostita cumva de vant, imediat sub urcarea finala pe ultima stanca. Am calculat zeci de integrale sa gasesc amplasarea cea mai eficienta, sa nu ne deranjeze inclinarea, damburile, vantul etc si mi-a luat ceva timp si rabdare sa-mi aranjez si sa-mi indrept locul prin pozitionarea lucrurilor personale, dar a meritat.
- Ne-am imbracat bine si ne-am invartit in zona. In unele locuri se simtea vantul destul de tare, dar cortul era parca in alta lume. Poze, lumina faina peste toti muntii din jur la caderea soarelui, apusul, mancare calda la primus si.....un musafir curios si foarte indraznet: o vulpe bagacioasa se lupta cu noi sa fure ceva bun, a spalat un pic cana lui Mac si-a vrut sa atace o punga cu haleala. Cand ne-am hotarat sa-i facem poze, n-a mai vrut sa vina, dat fiind ca i-am aratat si ca avem bete cu noi.
- Am dormit ca ursii, dupa ce-am admirat cerul pliiiin de stele. Ne-a fost bine, eram bine echipati, dar temperaturile au fost negative si niste sticlute de langa cort in care era apa mai putina erau de dimineata inghetate.

Z2:- Trezire la 6 si ceva, facut rucsacul cu un ochi la rasarit. Cand s-a apropiat momentul, mi-am luat cana de budinca de ovaz cu lapte si m-am cocotat pe stanca din varf ca sa servesc micul dejun cu ochii la rasarit.
- La coborare spre Campusel, ne-a ispitit o gaura in stanca, in versantul din stanga. Ajunsi la ea, am contatat ca dupa doi pasi comozi, mica pestera continua, dar tre' sa te tarasti ca un vierme prin pamant. M-am strecurat cu talent printr-o crapatura ingusta, apoi spatiul era un pic mai incapator. Am continuat atat cat am putut, pe burta, frecandu-mi spatele de tavan, incercand sa fac si poze cu frontala tinuta intr-o mana inspre locul vizat si cu telefonul in cealalta mana, in pozitii incomode. Dar mi s-a parut foarte fain si nici nu-mi pasa ca o sa ies murdara ca un purcel. Ideea era sa mai reusesc sa ies, prin stramtoarea prin care abia am intrat, dar imi calculasem ca voi iesi dand cu spatele, fix cum am intrat. N-a fost usor sa regasesc pozitia, dar mi-a placut jocul si m-a distrat. Imi parea rau ca nu incape si Mihai sa vada cat de fain e cotlonul. Si nici poze faine nu puteam si nu stiam sa fac la ceea ce vedeam. Mi-am amintit de cuvintele Alexandrei de acum cativa ani, cand eram amandoua intr-o pestera din Apuseni: "parca am fi in vaginul pamantului!"
- Cum am iesit din pestera nu am cuvinte sa descriu, doar pozele pot vorbi despre asta.
- Multe multe flori de colt in zona abruptului de langa pestera, aveau seminte si erau pe trecute, dar tot frumoase erau.
- Am coborat la Campusel trecand asa, murdara, pe langa oameni care intrebau unde am dormit. Si-am speriat o gainusa de munte.
- La Campusel nu curge Jiul mai deloc, iar cand mergi spre pasul Jiu-Cerna, o vreme albia e uscata complet....ciudat...unde e Jiul de Vest? Eu unde ma spal?
- Mai sus un pic se face un parau din stanga si-am facut popas sa-mi spal cat de cat hainele, Asa ca per total pestera ne-a lungit traseul cu o ora, dar timp era destul.
- Mai sus de paraul acesta, cu putin inainte de stalpul cu sageata cu traseul PR pe valea Soarbele, e un izvor pe stanga, frumos amenajat cu un fel de casuta mica de lemn, sursa buna de apa pentru cei care trec prin zona!!!!!!!! Stiam despre el de saptamana trecuta, de la domnul care ne-a dus cu masina, si ne-a prins tare bine astazi faptul ca ne puteam baza pe acest isvor!!!!
- Din pasul Jiu-Cerna, imi fac cu ochiul necunoscutele de dincolo, cheile Cernisoarei, izbucul Cernei pe care nu l-am vazut niciodata, desi iubesc atat zona, locuri prin care sper sa am putere, timp si sanatate sa ajung candva!
- Urcarea spre creasta Oslei pe plaiul Sarba e de poveste, privelistea e coplesitoare, eu am mers pur si simplu cu spatele metri buni, pentru ca nu-mi venea sa ma intorc cu fata la urcare si sa-mi vad de drum, stiind ce frumusete am in spatele meu. As fi stat si m-as fi uitat la nesfarsit catre muntii aia pe care ii iubesc atat si ale caror cotloane nu ma satur sa le revad sau sa le descopar! Mi-am amintit tura mea in zona de acum doi ani, cand am plecat fara aparatul foto si cand toamna colorase incredibil padurile, cand vedeam prima data acest peisaj de pe plaiul Sarba si turbam ca nu-l pot lua cu mine acasa...si-am scris jurnalul acestei plimbari incredibile, fara poze si cu frustrarea ca nu gasesc cuvinte sa descriu ce-am vazut. Acum padurile erau inca verzi, vagi urme de culoare pe ici-colo prevesteau ce va veni. Fara indoiala, tura asta trebuia facuta peste vreo 2 saptamani, poate 3...
- Cum urcam eu vitejeste inainte, cu ochii catre un damb pe care planuiam o pauza, la cativa metri de mine (eu fiind in unghiul mort, sub panta), era un superb cerb urias, cu niste coarne cat un copac, atat de elegant, atat de maret!... M-am lasat pe burta si-am inceput sa-i cer cumva lui Mihai telefonul pt poze. Prea tarziu, cerbul s-a dus si-am reusit doar sa-l privim si fotografiem de departe.
- Peste cateva minute, vedem cum ne ajunge din urma o masina de teren(. Un tata si-a scos plozii la munte, sa le arate ce face masina lui. Mai mai sa dea peste mine, boul!
- Fara graba, admirand minute in sir muntii din jur, atat de dragi mie, am parcurs in tihna creasta Oslei. Cand imi dau seama ca in tot ce vad, pana hat-hat departe, sunt locuri pe unde am mers, poate de atatea ori, si din care am amintirea unor peisaje, momente si emotii atat de frumoase, simt o bucurie greu de descris.
- Am ajuns in locul unde am dormit sub cerul liber in toamna trecuta, intr-o plimbare pe care am propus-o aici si in care pana la urma am plecat singura, o tura minunata, cu poze minunate, al carui jurnal asteapta de un an sa fie scris, macar de dragul pozelor...M-am asezat si acum in acel culcus si, doamnee, atat de bine se sta acolo, atat de comod si adapostit, de-mi veneea sa dorm si acum un pic!...
- Pe coborarea spre Groapa Nedeutii ne-am cam impotmolit in plaiuri de merisoare, dar in cele din urma am ajuns la izvoarele din sa. O vaga linie de nebulozitate dinspre vest imi da de gandit... se schimba vremea.
- Ne-am gasit un loc bun, ferit de vant si de data asta. Nu stiu cum de gasim locurile astea ferite, in timp ce in jur vantul bate destul de tare. Cort, lemne, baie, merisoare, poze, imbunatatit vatra de foc, amenajat spatiul din jur pentru confortul nostru, carnati, slaninuta si frigarui (pe care n-am avut rabdare sa-i frig bine, caci mi-era tare pofta sa-i halesc! ), cana in foc, asa cum imi place mie....si doi ochi stralucind in noapte. Hm...sprinteni, tot dau roata locului nostru...Din nou o vulpe, de data asta si mai indrazneata, reuseste sa fure o soseta de lana a lui Mihai. Cu soseta in gura, recunosc ca era simpatica, chit ca-mi parea rau de pierderea omului. Daca pana atunci planuiseram sa insiram toate cele mirositoare a om in jurul cortului, ca sa tinem cumva animalele mari departe, brusc le-am adunat si le-am pus la adapost, sa nu ne lase vulpea in fundu' gol.
- Noaptea tarziu, cand ne-am saturat de stat la foc, am mers departeeee, la un fag izolat, cu crengi numa bune de atarnat ceva de ele foarte sus, si-am tras suuus cu sfoara din dotare punga cu mancare si vase. Am pus hainele afumate in pungi, in veranda, sa nu parfumam sacii de dormit, si-am legat totul bine, incaltari, haine, toate unele de altele, sa nu le fura vulpea din veranda in timp ce noi dormim. Iar am dormit ca ursii. A fost cald.

Z3: - Nori! Lumina rosiatica spre rasarit, atat. In rest, nori.
- Nu-i panica, o sa dea o ploicica d-aia marunta, ce treaba avem noi cu ea?
- De data asta am lenevit, am tras de timp, am plecat pe la 9.40, era timp destul. Mihai s-a dus pe urmele vulpii de aseara si si-a gasit soseta. Fix cand am terminat de strans cortul si totul era perfect uscat, cand sa punem rucsacii in spate, am simtit picaturi. Ne-am echipat de ploaie si totul a decurs fara probleme.
- A burnitat vag, cu perioade de pauza, cu vizibilitate foarte buna spre zarile in culori intunecate, dar intresante. Ne-am bucurat in voie de peisaj, practic nici n-am simtit ca ploua un pic. Cand ne-am apropiat de Arcanu, s-a luminat. Ploile mai serioase erau pe la altii, noi eram unde trebuie, la marginea masei noroase consistente.
- Arcanu e un varf frumos, cu priveliste superba. Acum nu era nimeni, dar din pacate dau navala astia cu masinile in zona. Muntii Valcan sunt atat de frumosi, au peisaje superbe, gol alpin frumos, paduri bogate, zone stancoase, dar pacat ca sunt plini de drumuri de masina si de tot ce aduc masinile cu ele.
- Am zabovit in zona Arcanului, pe continuarea crestei, matematic spre est, mancand cu doua maini afine si merisoare, printre stropii ce s-au pornit iar, fara sa ne sinchisim de ei vreun pic. Ne-am intors pe sub varf, pe drumul cu marcaj, pana in dreptul piciorului cu stana.
- N-a mai plouat deloc. Nici nu-mi dau seama cand eram perfect uscati. Coborarea pe drumul de langa stana de sub varf, direct in centrul Campului lui Neag, a decurs fara probleme, incredibil de repede, peste asteptari, in sensul ca nu am avut deloc dubii in pastrarea drumului corect. Drumul e in stare foarte buna, fara sleauri sau portinui prea incomode, se merge bine. Am mancat mure si ultimele zmeure, am admirat padurea de brad cu un covor verde cum n-am mai vazut in vreo padure toamna, am dat si de semnele PA despre care povesteam in descriere, mi-am luat repere pentru a dibui acest drum si in urcare vreodata, am dibuit din prima si poteca de la cantonul forestier direct in jos, ne-am intalnit cu o doamna ce plimba doua capre si care m-a recunoscut de acum doi ani si-am aterizat curand fix la carciuma din centru, la bere, undeva pe la 4-5 dup-amiaza.
- Microbuze, Petrosani, mancare boiereasca. Trenul a venit deja cu o intarziere de vreo 50 minute la Petrosani, eu am dormit lemn in gara si in tren, insirata pe 3 scaune, noroc ca era liber... si-am ajuns direct in sala de seminar la 8 dimineata, sub privirile curioase si uimite ale studentilor care-mi masurau rucsacul din ochi. Am tinut niste ore minunate!

Utile:
- traseele, marcajele, izvoarele, stanele sunt asa cum le-am mentionat in descrierea turei si in acest comentariu-jurnal. Daca cineva doreste informatii in plus, ii stau la dispozitie.
- Transport:
* Microbuzele de la Buta la Uricani-Lupeni pleaca din Buta (din dreptul Cheilor Butii) din ora in ora la fiecare fix, in zilele de luni-vineri. In zilele de sambata si duminica, pleaca din Buta doar la orele impare! (La orele pare pleaca in sens invers, din Lupeni spre Buta.) Oricum, in orice zi, ultimul pleaca din Buta la ora 19. Nu stiu daca, cum, cand se va schimba programul pe perioada iernii.
* Microbuzele Uricani - Petrosani sunt dese, cam la 15 minute, ultimul pleaca la 10.00.
* Pentru transport spre zona Campusel, am apelat la domnul Sbarna, 0723 324778.


Va urma...


Vineri, 27 septembrie 2019 - 11:22  

Intr-adevar, doua saptamani mai tarziu ar fi fost superb. Daca vremea ar fi fost aceeasi!

Pozele facute de mine si de Laura sunt la link-ul de mai jos:

https://photos.app.goo.gl/kTAVDqCiFWbdUn3G9

Sa auzim numai de bine,

Mihai


Vineri, 27 septembrie 2019 - 12:08  

Frumos povestit, frumoase poze! De locurile respective nici nu are rost sa mai vorbesc. Orice comentariu e de prisos! Brava!


Vineri, 27 septembrie 2019 - 14:50  

Doua ture superbe..ne-ati adus doruri multe si peisaje superbe.
Felicitari !!


Sâmbătă, 28 septembrie 2019 - 11:41  

De când îmi doresc să explorez munții Vâlcan, mai ales că aparțin județului meu natal Gorj.
Aș fi venit bucuros în tura asta dacă eram în țară. Poate o reeditezi Laura...sau cu traseu modificat dar oricum să includă Vâlcanul și vârful Arcanu.
Multumesc pentru poze.


Joi, 3 octombrie 2019 - 13:33  

Salut, Dragos!
Voi reveni cu drag acolo de nenumarate ori, dar probabil nu in toamna asta.

PS: eram datoare la tine si cu mare parte din Godeanu, mai ales varful Gugu (vezi tura dinaintea acesteia, ca sa-ti rozi unghiile ).

Cand esti prin tara, urmareste carpati.org, nu se stie cu ce surprize vin.


Comentariu modificat de autor!

Joi, 3 octombrie 2019 - 20:28  

Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu