Vistea Mare, Moldoveanu, Coastele Mari, Sambata, Dara,... (17-20 sept 2015) (Muntii Fagarasului)

Aici descriu cum a decurs tura de 2-4 zile propusa pe 16 sept 2015:

http://www.carpati.org/planificator_ture/cateva_zile_2-3-4_in_muntii_fagaras/4488/

Am reusit s-o fac de 4 zile fiindca vremea a fost buna.

Ziua I (17 sept 2015)

Am plecat la drum cu Azorica joi pe la 9h de acasa din Orasul Victoria. Spre deosebire de data trecuta (cu 2 sapt in urma), acum sunt in forma fizica buna. Rucsacul nu mi se mai pare greu, iar Azorica e si el mai vesel si mai sprinten.

La gura vaii Vistea Mare:

Urcam pe valea Vistei Mari:

Moara Oaghii, din care abia mai curge un firicel subtire de apa:

Putin mai sus ajungem la refugiul turistic din valea Vistei. Alaturi este un izvor si facem un popas. Acesta este cel mai frumos refugiu pe care l-am vazut vreodata. Pacat ca in jur e plin de mizerie.

De la refugiu nu mai e mult pana la golul alpin.

Imediat dupa iesirea in golul alpin paraul Vistea se ascunde sub pietre.

Aici facem pauza de masa, langa paraul care curge dinspre Hârtopul Ursului (stanga, Est), asta fiind ultima sursa de apă.

Drumul nu mi se pare greu si ajungem in Portita Vistei pe la 16h30. Gasim locuri libere la refugiu.

Las bagajele la refugiu si urcam pe vf Moldoveanu.

Azorica e foarte fericit ca a ajuns si el pe Moldoveanu:

Pe varf intalnim doi ciobani care-mi spun ca maine se vor retrage spre satele argesene Nucsoara si Bradet. Gata cu sezonul lor la munte, care anul asta se incheie cu cateva zile mai tarziu decat in alti ani. Cu vreo 10 zile in urma au pierdut peste 100 oi. A fost o furtuna cumplita care le-a trasnit toate oile aflate pe o muchie secundara vestica a Moldoveanului. Vad corbi roind peste locul tragediei. Deja au devorat oile si n-a ramas mai nimic. Abia mai vad cu binoclul niste resturi razlete. Ii intreb pe ciobani despre groaznicele defrisari din vaile sudice, despre care s-a vorbit atata la TV. Se arata si ei foarte revoltati si-mi spun ca in valea Rea s-au facut replantari si cineva le-a pazit ca nu cumva sa treaca cu oile peste locurile replantate. Ne dam jos de pe varf si ciobanii se intorc la oile lor de langa Iezerul vaii Rele.

Noaptea dorm în refugiu cu inca 4 insi. Azorica a dormit afara si a refuzat categoric sa intre in refugiu.

Ziua a II-a (18 sept 2015)

Planul de a doua zi este sa urcam din nou pe Moldoveanu si sa facem o incursiune pe culmile sudice Scarisoara si Coastele Mari. Pana pe la 14-15h ar urma sa ne intoarcem, sa mancam si sa mergem mai departe spre Fereastra Mica a Sambetei.

Reusim sa plecam dupa ora 9h. Las rucsacul intr-un loc secret si iau cu mine doar aparatul foto, binoclul si o sticla cu apa. N-am luat nimic de mancare si rau am facut.

Pe vf Vistea Mare:

Trecem de curmătura Moldoveanului si ne indreptam spre culmea Scărișoara. De aici avem o vedere frumoasa spre vf Moldoveanu si a sa caldare glaciara sudica:

Sub culmea Scărișoarei spre Est vedem cuibărit lacul Galbena:

Este extrem de frumos si ma tentează sa urmam aceasta culme cât mai mult spre Sud, dar nu e timp sa ajungem prea departe. Vedem si ceva urat: oribila defrisare ilegala de pe muntele Nisipuri:

Ne intoarcem si ne înscriem pe culmea Coastele Mari, care culmineaza cu vf Picuiata:

La tot pasul avem parte de privelisti spectaculoase.

Vedere spre Podul Giurgiului, muchia Mircii și Râiosu-Mușeteica:

Mergem până pe vf Picuiata, pe care ajungem in jurul orei 13h. Vf Moldoveanu a rămas departe si trebuie sa facem cale intoarsa. Nici vorba sa ajungem pe la 14-15h la refugiu. Am tot zabovit sa admiram peisajul si nu mi-a mai pasat de planificare și de masa de pranz, cu toate ca in mod obisnuit am grija sa respect ora mesei.

Valea Vâlsanului:

Trecem printr-o caldare glaciara mica de la obârsia Vâlsanului, ca să ne alimentam cu apa, dar aici e criza mare de apa. Azorica isi astampara setea cu putina apa statuta, iar eu gasesc pentru mine o mica sursa de apa curgatoare.

Deja este trecut de ora 14h si ma chinuie foamea. Repede imi scad puterile si ma misc tot mai incet. Am gresit foarte tare ca n-am luat nimic de mancare.

Urc cu greu in curmatura Moldoveanului. Vedem turma de oi cu ciobanii intalniti in ziua trecuta. Mi-au spus ca retragerea lor spre Nucsoara si Bradet e planuita sa dureze 3 zile. Vor face un popas la muntele Furfuescu.

Este ultima turma de oi pe care o mai vedem la munte in acest sezon. Vedere spre Podul Giurgiului:

Lacul Galbena vazut in alta lumina:

Abia pe la 17h ajungem inapoi la refugiu si cu ultimele puteri scot mancarea din rucsac si mananc. Dar fac imediat indigestie, vomit si nu mai fac altceva decat sa dorm in refugiu. Daca nu faceam prostia sa plec la drum fara mancare era cu totul alta treaba. Puteam lungi plimbarea si mai mult spre Sud. Sau macar daca nu ma grabeam sa mananc imediat dupa efort, ci ma odihneam putin, poate nu faceam indigestie.

Mai sunt doi tineri belgieni in refugiu. Imi ofera insistent o bucata de salam. E un salam romanesc dintre cele mai ieftine, umed ca un parizer. Mananc cateva felii si nu-mi place. Nu-i nici pe departe o delicatesa, dar pentru Azorica e binevenit, el nu face mofturi.

Au mai venit doi tineri brasoveni. Azorica ii latra de zor. Unul din ei nu-l place pe Azorica si face si el putin zgomot. In general, la munte rar intalnesc oameni care sa nu-l placa pe Azorica. Doar la oras sunt mai multi care se uita urat la el.

Ziua a III-a (19 sept 2015)

Plecam spre refugiul din Fereastra Mica. Ma simt complet restabilit. Plecam inaintea orei 8h, dar zabovesc pe drum asteptand sa se ridice Soarele, ca sa-mi iasa mai bine pozele.

Din saua Vistisoarei observ jos o persoana cu un rucsac imens, care abia-abia se taraste printre bolovanii de langa lacul Vistisoara. N-avea cum sa urce sus in creasta, ca e prea abrupt si singura cale ar fi fost traseul care duce in curmatura Racorelelor, dar era total pe dinafara traseului. Ma uit cu binoclul si pare o femeie bruneta. Ceva mai jos in vale vad deodata un vanator cu pusca, care se strecoara si se ascunde hoteste pe dupa o stanca. Mai mult de jumatate de ora am urmarit cele doua personaje: vanatorul a ramas incremenit langa stanca, iar cealalta persoana abia a reusit sa se deplaseze cativa metri. In mod sigur a ramas captiva intr-o groapa de potential gravitational. Habar n-am cum s-a continuat aceasta poveste palpitanta, ca noi a trebuit sa plecam, avand o tinta precisa si cale lunga. Sper totusi ca vanatorul n-a impuscat cealalta persoana si nici alta vietate.

Lacul Galasescu:

Un grup de moldoveni vor sa ia cu asalt vf Moldoveanu. Abia au ajuns pe Galasescu si unul din ei zice: 'Ramanem aici, facem poza si zicem ca aici e Moldoveanu.'

Pe la 11h ajungem la refugiul din Fereastra Mica. Nu e nimeni. Mancam de pranz pe la 12h. Vreau sa mergem mai departe intr-o plimbare spre estul masivului. Las bagajul in refugiu si iau cu mine, ca si ieri, aparatul foto, binoclul, sticla cu apa, dar si o punga cu 400g de curmale deshidratate si un baton cu susan.

Imi fac desigur griji ca cineva mi-ar putea fura rucsacul. Am in el izopren, sac de dormit, haine si hrana. In cel mai rau caz, daca raman fara el, coboram deseara la cabana Valea Sambetei, ma cazez si in dimineata urmatoare plecam acasa. Sper totusi sa nu fiu atat de ghinionist.

Valea sambetei:

In Fereastra Mare vad ca cineva urmeaza o carare nemarcata spre Sud, nu departe se opreste si umple niste sticle cu apa. Ce bine ca aflu si eu ca aici se gaseste apa. Trebuie sa marchez acest izvor pe harta aplicatiei Google Maps de pe telefonul inteligent. E o informatie vitala. Mi-am facut obiceiul sa marchez toate izvoarele pe care le intalnesc.

Vedere spre valea Bândei, cu un circ glaciar maret, pe care-l vom inconjura pana spre muntele Dara:

Dupa ce trecem de Coltul Balaceni vedem spre N valea Brezcioarei si fata mai putin cunoscuta a muchiei Sambata. Nu-i calcata de turisti, dar se vede ca e f intens pasunata.

Traseul e deosebit de frumos. Căldarea Bândei:

Lui Azorica ii e sete si a invatat ca daca coboara suficient de mult pe valcelele seci, pana la urma da de apa. Dar ... stupoare ... aici coboara mult si bine si tot nu gaseste apa.

Lacul Urlea:

Ne apropiem de muntele Dara si orizontul se deschide deodata larg spre culmile estice ale masivului. Vedere spre valea Leaotei si lacurile Geamănu:

Azorica se repede sa bea apa din aceste lacuri. F repede ajunge pana acolo si vine inapoi. Eu am ceva mai multa rabdare si iau apa din obarsia vaii Leaota, nu departe de traseul turistic:

Valea Zârnei și curmătura Zârnei:

De aici incolo traseul coboara in curmatura Zarnei. Noi insa mergem pe culmea lată a muntelui Leaota spre S. Lacul Jgheburoasa:

As vrea sa ne apropiem cat mai mult de masivul Iezer-Papusa, dar ramane pentru alta data. De fapt as vrea sa pot vizita toate locurile din jur, ca peste tot e ceva interesant de vazut.

Suntem pe un platou întins de pe culmea Leaotei. E vremea sa ne întoarcem la noul nostru domiciliu din Fereastra Mică.

Ajungem inapoi la refugiu înaintea orei 19h. Astazi m-am alimentat corect si nu ma simt deloc obosit dupa aceasta plimbare. Slava Domnului ca-mi gasesc rucsacul la locul lui. Au venit niste turisti cumsecade. Unul din ei are doi catei si Azorica se joaca cu ei.

Ziua a IV-a

Este ultima zi, mergem sa exploram muchia Sâmbetei si ne intoarcem acasa. Dimineata sunt neguri peste valea Rea. Ciudat este ca in toate aceste zile a fost foarte cald, chiar și dimineața.

Ne indreptam spre vf Cheia Bândei ca sa ne inscriem pe muchia Sâmbetei:

Stam mai multa vreme sus pe varf ca sa se mai ridice Soarele si sa-mi iasa poze bune.

Strabatem spinarea lata a muchiei Sambata:

Parcurgerea acestei muchii este usoara. Vedem si doua mici lacuri imediat sub culme, spre est, catre valea Brezcioarei:

Vedere de pe vf Cațavei:

Apar norisori care anunță furtuna. Stiam ca si azi va fi vreme frumoasa. Am incercat dimineata sa vad prognoza meteo pe internet, dar am avut semnal slab si m-am saturat sa tot astept sa se incarce pagina.

Acesti norisori sunt perfizi, se inmultesc si se dezvolta pe nesimtite:

Spre Plaiul Lisei:

La inceput nu ma ingrijoreaza furtuna, fiind aproape de refugiul Trasnita:

Ne indreptam spre refugiul de lânga vf Trăsnita si stam acolo asteptand sa vina si sa treaca furtuna. Eu asa cred, ca furtuna nu poate sa fie decat una scurta și trecatoare.

Dupa scurt timp suntem invaluiti in nori si nu mai vedem nimic. Pe la ora 12h aflu de la radio ca meteorologii anunta ca incepand cu ora 14h vor fi furtuni puternice, care vor tine pana in seara zilei urmatoare.

Ce facem? Intram in panica si fugim spre casa. Urcam inapoi pe muchia Sambetei si coboram pe un valcel care sper sa ne duca spre Piatra Caprei (e ceață). Dupa ce coboram putin se mai ridica norii si constat ca intr-adevar, ne indreptam spre Piatra Caprei. Mai trebuie sa gasim traseul turistic marcat de pe Piatra Caprei. E destul de dificil, dar avem noroc si chiar gasim poteca marcata. E chiar in stare buna.

Pârâul Pietrei Caprei:

Ajungem cu bine in traseul turistic din valea Sâmbetei. Vedere spre Piatra Caprei, de pe unde am coborât:

Paraul Sambetei:

Din când în când iese Soarele. Cumplita furtuna mai intarzie putin si putem merge linistiti spre casa. La drumul forestier avem noroc sa ne ia cu masina niste prieteni si ajungem acasa tocmai in momentul dezlantuirii furtunii.

Marţi, 29 septembrie 2015 - 22:48 
Afisari: 3,089 


navi