Visind la Paring (Muntii Parang)

In aceste zile se implinesc 10 ani de la prima (si singura) tura in Muntii Paring. Este vorba de parcurgerea crestei principale IEFS-Coasta lui Rus, in dec 1998.

Plecasem din Ploiesti cu gindul sa incerc, la invitatia unui prieten,parcurgerea drumului de creasta al Paringului. Pe tren era mare forfota fiind ajun de Craciun. Pina la Sibiu stau in picioare si in ger pe linga miei, capre, sorcove si petarde. Baza de plecare e in Petrosani iar gazda de noapte e un prieten din oras. Noaptea dorm cu gindul la urcusul pe CIRJA care din povestite ma punea la idei. Patrik, tovarasul meu din aceasta tura, reusise traversarea solo la inceputul lui aprilie 1998.

Pornim deci pe 25 Dec 1998 spre RUSU. Avem noroc si prindem o masina pentru cei 10 km. Sosim la baza inferioara a telescaunului (1073m) inainte de pornirea lui. Bem cite un ceai la bar iar la 9.45 urcam in telescaun. Rucsacii sint in telescaunul din spate. Tot drumul sintem cu ochii pe ei.

Vedere luata din telescaun catre Retezat. Se observa smogul din zona industriala.

Peste 20 min ne recuperam ranitele la 1685m in POIANA NEDEII. Soarele a inceput sa ne dezmorteasca oasele (jos erau –12C). La IEFS desfacem betele si alimentam cu apa ultima data. Patrik imi face cunostinta cu peisajul; e o zona minunata si nu regret deplasarea pina aici chiar daca sint tinar somer. Cu toate ca pe cer nu e nici un nor, Patrik ma asigura ca pe creasta va fi vint. Nu-l iau in serios si pornesc spre PARINGUL MIC. Caut poteca cu ochii si in mai putin de o ora sosesc pe virful de 2074m, linga statia meteo automata (o mica colivie de lemn). Patrik vine terminat. Sintem amindoi asudati, si dupa mica pauza pornim spre CIRJA, dar imediat ne prinde din urma un batrin salvamontist pe schiuri. Ar fi vrut sa ne verifice rucsacii! Hm! Ne sperie cu risii, apoi cu gerul, ca presiunea e in crestere… Ne lasa in pace si mergem mai departe.

Zapada isi schimba consistenta. Creasta formeaza cornise iar in locurile plate e valurita si nu prea ne tine. Patrik merge o bucata cu niste schiuri scurte insa nu reuseste sa mentina echilibrul. Vede ca eu dau randament cu pasul si ma urmeaza. Ajungem sa ne vedem ca furnicile. Ocolim amfiteatrul Ursilor si sosim pe locul unde in 1891 a fost Ref. Rudolf, in Saua Caprei(2195m).

CIRJA isi scoate dintii ei de piatra. Acum este timpul ca pioletul sa intre in functiune. Urc primul. Fentez mica vilcea plina cu zapada si ma catar usor pe muchia care lasa spre stinga un hau al MIJEI MARI.

Imagine luata de pe Cirja in octombrie 1995.

La 15.30 poposim pe CIRJA(2404m). Desfacem un cozonac, dar ne lipseste vinul. Ne multumim cu ceaiul din termos.

Piciorul Cirjei care coboara spre Mija.

O parte din Custura Cirjei (in dreapta).

Cele 2 poze de mai sus ar trebbui sa fie un colaj.

Zarim urme de ris si apoi coborim in SAUA STOIENITA (2360m). Facem traversari si auzim o groaza de piriituri. (Sint destul de fricos din cauza lipsei de experienta).

Trecem peste vf.STOIENITA(2421m).

Si iar coborim. Seara e aproape, si nici unul din noi nu propune sa oprim. Luminile din PETROSANI se aprind pe rind.

Gata! E 17.30 si deschidem cortul in SAUA GEMANAREI (2378m). Sarim pe zapada pentru a ne incalzi si batatori locul. Asiguram cortul iglu in pitoane de zapada. Incepe show-ul de seara: sacii, primusul, felinarul, uleiul din conserva. Peste noapte sint nevoit sa-mi pun ciorapii de lina. Am sac de dormit no name, de vara si acum dorm infofolit. Toata noaptea trec avioane.

26 DEC 1998,simbata.

Chiciura (condensul) din cort ne trezeste la ora 7. Micul dejun si stringerea dureaza pina la 10. Nici un nor.

Taiem pe sub vf.GEMANAREA, avind in vedere ca e ger. Iesim la soare in SAUA TECANUL (2410m). Manusa mea incepe sa se gaureasca.

Curind zarim VIRFUL MARE, dar ghinion !!

Patrik observa ca a pierdut o manusa si aparatul foto. Oprim, dar dupa 15min.se intoarce cu ele. Iarasi sint lasat in fata. Iata-ne la ora 12 pe ACOPERISUL OLTENIEI (2519m).

JIUL, FAGARASII, RETEZATUL ne incintau. Cu amintirea locurilor vazuta, reluam drumul fara sa-i mai savuram in continuare peisajele, deoarece de aici trebuie sa fim seriosi cu creasta. Coborire periculoasa pe zapada moale, soare puternic. Mergem pe linga cornise. Linistea e intrerupta de o piriitura scurta care m-a speriat. Pericolul a trecut.

Pe virfuri momiile erau tencuite cu zapada si turturi.

Peste crestetul PARINGULUI MARE soarele disparut mai lumina un norisor a carui culoare se schimba odata cu venirea intunericului.

La 17 sosim pe VF.COASTA LUI RUS (2301m).

Mai zabovesc sa-mi aranjez frontala si gluga deoarece vintul ne cam biciuia. Parasim creasta spre nord, indreptindu-ne gindurile la un loc sigur de bivuac. Patrik merge primul, stiind locurile. Trecem intre 2 virfuri pe o creasta aeriana, apoi coasta se desface in 3 muchii (cea buna e la stinga). Nu sintem atenti si mergem pe extrema dreapta. Schimbam locurile si incep sa fac urme printre “ventuzele” jnepenilor ce vor sa ne tina pe loc. Cobor prin zapada pulver, asigurat din ochi de Patrik. Luna parca ne mustra pt. greseala facuta. La 19.30 descopar un loc intre jnepeni, ceva mai plat. Incepe ritualul montarii, cu acel dans specific batatoririi. Fantastic! Zapada nu are coeziune, stratul depaseste 50 cm. Intr-un colt punem la topit, pe pastile de spirt solid, niste zapada cu vitamine efervescente.

27 DEC 1998, duminica

A treia zi fara nori. La 10 plecam printre jnepenii care ne dau nervi.

Coasta lui Rus pe care am coborit noaptea trecuta.

Inaintam spre VF.CIOBANUL(1844m) si zarim in valea (a Lotrului cred) din dreapta o stina. Urcam dupa un marcaj rar (banda albastra). In scurt timp sosim la o bifurcatie in zona HULUZU. Alegem varianta cu urcusul pe VF.CORICICA unde ajungem pe la 13. Ne “racorim” cu ceaiul din termos diluat cu zapada. Patrik porneste pe schiuri, pe culmea din stinga. Sint nevoit sa incep o cursa nebuna dupa urmele lui. Fiecare pas piriie. Mergem asa cam 30min. pina zarim o stina, ce-i drept schelet. Nu stiu de ce a plecat in coborire in diagonala cu schiurile. Urmez urmele mai mult in alergare.

La 14.20 sintem trecuti de zona periculoasa. Coborim prin padure. Zapada fuge de sub picioare, dar ne tinem de crengi. Descoperim un piriias cu gheata. Facem pauza sa bem apa. Urmam cursul care ne scoate pe DN 7A (BREZOI-PETRILA) la 23 km de PETROSNI. Tragem la plug si facem cu schimbul. Din pasul GROAPA SEACA coborim pe o scurtatura pina la un canal. De acolo urmam canalul pina observam ca el urca. Ne intoarcem si mergem pe vale.

La ora 18, cabaniera de la GROAPA SEACA ne invita la masa. Dupa 1 ora plecam la lumina lunii, pe jos 18 km pina-n PETROSANI. Stabatem minunatele chei ale JIETULUI si apoi intram in zona locuita. La miezul noptii sosim la gazda noastra, unde aflam ca sint –16 grade C.

Cu parere de rau imi iau ramas bun de la gazda si de la prietenul meu aventurier si ma pregatesc iar de un drum lung Petrosani-Simeria-Ploiesti, cu gindul la familia mea care nu stia pe ce munti ajung eu.

Hiker, acum 10 ani ...

Duminică, 21 decembrie 2008 - 01:18 
Afisari: 2,577 


hiker8848