Vf Moldoveanu, Refugiul Vistea Mare 30-31.10.2008 (Muntii Fagarasului)

Dupa ce nu am putut ajunge pe Moldoveanu in vara 2007 si 2008, am reusit in toamna 2008. Din mai multe motive am tot amanat tura dar am zis ca nu putem rata ocazia, tinand seama de faptul ca afara timpul era frumos am hotarat, MERGEM CU ORICE PRET PE MOLDOVEANU! Totul a fost spontan: miercuri (29.10.2008) Oly, eu(kta) si Vlad am zis "maine dimineata luam trenu' si urcam pe varf!" Seara Vlad ne-a "parasit", am mai ramas doi. Joi dimineata Oly ma suna si zice sa mergem cu masina personala, ca asa e mai bine. Zis si facut, punem benzina, plecam din Brasov,trecem de Victoria, pana in Cartisoara/Vistisoara, o luam spre Valea Vistea, lasam masina la un nene in curte, ne echipam si "hai la drum!"

Un drum care ne ducea intr-o lume necunoscuta noua(pana atunci nu mai urcasem pe Valea Vistea)

Se vede Vistea, e de bine

Oly si eu la niste poze "artistice"

Paraul care ne-a insotit pana cand am iesit din padure

Deja ne apropiam de golul alpin, soarele si padurea intr-un peisaj mirific

Am baut cea mai pura apa, nenea la care am lasat masina ne-a spus ca inainte sa iesim din padure vom gasi un izvor cu "apa biologic pura", a testat-o la Bucuresti

Mai aveam destul de mers pana sus...

Poze de grup, care grup?noi doi...

Vremea dadea semne ca se strica. da de unde? in cateva minute totul a devenit senin, niciun nor...

Cativa brazi care au scapat de avalanse...

A inceput sa bata vantu destul de zdravan, semn ca "daca nu ne purtam frumos cu natura e vai de mama noastra", a fost un fel de avertizare

Vremea era frumoasa, mai aveam destul de mers pana pe varf, Vistea era acoperit de ceata/nori

Iarba mare, cat muntele

Mai era un pic de zapada pe unde soarele nu prea batea, dar in urma cu doua saptamani zapada era pana unde lasasem noi masina, pana jos, ne-a spus nenea! Insa soarele a topit-o aproape pe toate, stia ca venim noi

Un popas binevenit

De aici incepe greul, cea mai grea parte a traseului

Tot am urcat ceva, dar mai era destul pana sus

Ajunsi pe creasta am luat decizia de a merge la refugiu Vistea Mare si sa atacam varful a doua zi, poate va fi frumos! Moldoveanu era acoperit cu ceata, era destul de greu sa urcam in aceeasi zi

Oly se credea samurai

Nu mai aveam chef de poze, imi era prea foame...

La cateva minute de refugiu, casuta noastra pentru o noapte

Ajunsi la refugiu am vrut sa topim zapada dar am zis ca e mai bine sa merg la lacul din apropiere, sa nu cumva sa ramanem fara gaz in primus. Fiind doar doi am baricadat bine usa...

La refugiu am ajuns pe la 15:00, pana am adus apa, pana am mai povestit, etc am facut o supa si somn (17:00)

Cum foamea nu trece doar cu o supa la 21:00 ne-am trezim si am mai mancat o supa! A urmat o noapte in care a batut un vant nebun pana in jurul orei 04:00. Imediat dupa ce vantul a incetat ne-am trezit speriati, cineva batea in refugiu, am stat cam 1 minut si am ascultat, am inceput sa vorbim unu cu altu si am zis "Daca nu vorbeste nu deschidem!".Zgomotul a incetat si ne-am pus iar la somn, la 06:00 "trezirea ca moldoveanu ne asteapta!". Dimineata ne-am dat seama ca am fost "vizitati" de capre negre.

Cerul era senin, nu ne venea sa credem dupa ce fusese toata noaptea, ne asteptam la zapada, dar ce sa vezi, iarna se lasa asteptata

Asteptam ca soarele sa lumineze "granzii": Moldoveanu si Vistea Mare

Asteptarea a dat roade, o priveliste minunata, ce parere aveti?

Moldoveanu era in varful degetului meu...ce mare ma simteam

Oly in actiune, canta la piolet, era destul de cald...

Am facut o supa in graba, nu vroiam sa pierdem momentul de a urca pe vf, ne temeam ca vremea sa nu se strice, si am plecat imbracati cu hainele cu care dormisem, hainele cu care urcasem erau inca ude (deoarece am avut parazapezi si a fost calm, am transpirat)

Valea Vistea, pe care am urcat

Am ajuns pe varf

Telefoane la prietene, ma laudam ca am ajuns unde ei inca nu au ajuns

Refugiul Vistea Mare vazut de pe Varful Moldoveanu

Prea frumos sa fie adevarat...

Dar totusi este adevarat

Varful Moldoveanu

Eu pe varf cu fularul echipei mele preferate: FC BRASOV

Lacul din care am baut apa, la 10 minute de refugiu

Pe Vistea Mare

Intorsi de pe varf am avut surpriza sa gasim ciocolata cum se vede: am avut parteneri de somn o noapte (niste soricei), deci nu am fost doar noi doi in refugiu, nu am fost singuri

Refugiul Vistea Mare (2310 m).

Am coborat destul de greu pentru ca am prins o portiune de gheata, in ziua precedenta fusese cald, zapada s-a topit, iar noapte a batut vantul si a inghetat, a fost cam riscant dar am ajuns teferi intr-o zona sigura

Am profitat de soare si am facut si putina plaja

Varful Vistea Mare vazut din masina, este cel cu nori

A fost o tura reusita, pacat ca nu a venit si Vlad, a regretat enorm ca nu ne-a insotit dar i-am promis ca la anu vom merge iar pe Moldoveanu. Numai bine! CARARI INSORITE!!

Marţi, 23 decembrie 2008 - 00:02 
Afisari: 16,663 


tanase