Varful Fancel. (Muntii Zarandului)
Trebuie sa va marturisesc de la ineput ca iubesc Muntii Gurghiului. Iubesc salbaticia acestor munti, crestele ei lungi impadurite, poienile ei insorite care in alti munti care nu sunt atat de impadurite probabil nici nu s-ar observa, dar aici sunt o incantere, vaile ei lungi, la capatul carora de obicei drumul sau cararea se pierde in paraul care curge in valea respectiva, linista lor, si nu in ultimul rand faptul ca sint neumblati , poti sa-i cutreieri zile intregi fara sa te inalnesti cu cineva. Totdeauna cand umblam in acesti munti cu prietenii zicem ca numi noi si ursii, gazdele noastre umbla pe acolo.
De mult visam sa ajung pe varful Fancel, a doilea varf ca inaltime ai cestor munti 1684 m , dar fiind distanta foarte mare de la valea Muresului pana la acesta nu am ajuns pana duminica trecuta cand mi s-a indeplinit un vis. Am plecat dimineaa cu masina din Tarnaveni, cu colegii mai vechi de tura Ovi si Joco.
Ovi

Joco

si eu
Dupa multele ploi din ziua de vineri si sambata si codul nici nu mai stiu de ce culoare, prea multa speranta de timp frumos nu avem, dar totul ramane stabilit si speram sa prindem o zi cu vreme cat de cat acceptabila. Vremea tine cu noi, cand ne trezim dumica dimineata iasa soarele .
Facem aproximativ 2 ore cu masina din Tarnaveni pana la Salard, localitate apartinatoare de Lunca Bradului, unde o luam pe un drum forestier destul de bine intretinut, spre inima muntelui, pana la punctul de varsare a paraului Sestina in Salard.
Aici incepe traseul nostru pe care vrem sa urcam, marcat nu de mult cu tringhi albastru pe valea Sestinei pana pe Plaiul Moita aflat pe creasta principala a Muntilor Gurghiu.
Tabla indicatoare la intrarea pe traseu.

Frumoasa vale a Sestinei.

Lasam masinile ne echipam, mancam ceva, si plecam la drumul care se anunta de 2,5 – 3 ore, pe frumoasa vale.
Masina ne asteapta sa revenim seara la ea.
Din pacate si aici se taie padurea, ca de altfel aproape pe fiecare munte pe unde am umblat.
Fara cuvinte.
Dupa o perioada de aproximativ o ora drumul din vale se sfarseste si ajungem direct in parau, cand pe dreapta ei, cand pe stanga ei , cand in parau continua aproximativ o ora dupa care ajungem pe Plaiul Moita si in doua ore si jumatate de la plecare suntem la intersectia traseului nostru cu traseul de creasta pe care vroiam sa il urmam pana pe varful Fancel.
Traseul pe partea superioara a paraului Sestina.



Partea inferioara a Plaiului Moita.


In zare se zareste varful Bistriciorul din Calimani.

Plaiul Moita, partea ei superioara.
In cartea despre Muntii Gurghiu , se scrie despre aceasta parte a traseului de creasta ca exista marcaje rare si vechi, dar traseul se poate urmari fara prea mari probleme.
Primul marcaj banda rosie, in punctul final al traseului marcat cu triunghi albastru.

Sa vedem ce zice harta.
Plecam pe un drum clar, insotit de marcajele forestiere, care de altfel ne-au insotit pe tot parcursul drumului intre Poiana Moita si Varful Fancel. Poate stie cineva ce insemana litera H vopsit cu rosu, vazut numai pe traseul de creasta a muntelui. O fi hotarul dinre doua parcele de padure? Nu stiu.
Varful Magura Mare ( unde inca nu am fost )

Varfurile Zespezel mai indepartat si Arsa. ( unde ma fost deja de mai multe ori :)) )

Aici se vede ce mic este omul in comparatie cu natura.

Traseul foarte lejer de creasta altarnand padurile cu poienile frumoase si cu din pacate defrisarile. Intr-adevar se poate urmari traseul, in cateva locuri am cautat numai pe unde sa mergem mai departe, aproximativ la fiecare ora de mers apare cate un semn de banda rosie, pentru a ne linisti ca suntem pe drumul cel bun.
Larice

si conul ei frumos.
Totusi dupa harta noi am considerat ca ajungem in 4 ora de pe Plaiul Moita pana pe varf, dar facem exact 6 ore. La sase fara un sferta seara suntem la punctul de belvedere al varfului, de unde se poate vedea foarte frumos valea Fancelului si mai departe valea Gurghiului , varful cel mai inalt din masiv Saca Mare, si in departare Harghita si Hasmasul. A fost foarte bina ca pe ultima portiune a traseului din saua dintre varful Gropsoara si Fancel, unde ajunge traseul marcat recent cu cruce albastra pe care am, coborat la masina, si pana pe varf este marcat recent, probabil cand s-a facut marcajul cu cruce s-a refacut si acest marcaj cu banda rosie. Nu stiu pana pe Fancel sau si mai departa spre varful Batrana .
O frumoasa poiana.

In sfarsit gasim un marcaj.

Apare si varful Pietros din Calimani.

In sfarsit apare si varful Fancel.

Tabla indicatoare din saua dintre varful Gropsoara si Fancel.

Urcusul pe varful Fancel.

Valea paraului Fancel

Tablele indicatoare cu traseele pe varful Fancel, despre acesta se spune in cartea Muntii Gurghiului ca este imposibil de urmat, practic nu mai exista.

Traseul de coborare spre Stanceni, dupa cate stiu proaspat revopsit.

Continuarea traseului de creasta nu stiu marcajul in ce stare este.

Borna de pe varf.

Poza de grup pe varful Fancel.

Si eu singur pe varf.
Fiind timpul destul de inaintat nu zabovim mult pe varf, mancam ceva, si plecam grabiti spre saua de unde incepem sa coboram, spre masina, la inceput abrupt urmarin doar marcajele , aproape fara poteca, dupa aceea ca de obicei la coborarile din creasta Gurghiului in parau si dupa aceea pe un drum forestier dupa aspect foarte rar folosit de masini sau tractoare pe valea Solea care se varsa tot in paraul Salard , si dupa un traseu de 12 ore ajungem inapoi la masina , obositi dar foarte fericiti ca am reusit sa ajungerm pe acest varf frumos.
Valea Solea.

Poteca din parau.
Valea Solea.
Paraul Solea.
Incepe sa se insereze.


Ajungem la masina , ne asteapta rabdatoare.

Miercuri, 29 iunie 2011 - 09:52
Afisari: 6,453
fuligjimmy
Ai dreptate!Litera H edificata cu rosu delimiteaza hotarul dintre parchetele de exploatare.Un marcaj destul de onest cand nu sunt marcaje turistice, care, in general, urmareste o linie de creasta!Am patit-o de multe ori prin munti mai putin umblati pana sa ma dumiresc ca marcajul silvic e mai eficient de urmarit decat de-a dreptul dupa busola
Faini muntii Gurghiului.Pe mine m-a prins ploaia pe Vf.Saca si am coborat pe albia unui paraias care dupa o ora a devenit rau de-a dreptul! Dar brazii taceau drepti si dupa ploaie totul mi s-a parut cu mult mai vesel, chiar daca am pierdut marcajul din prima, chiar pe varf, si a durat ceva sa ajung in Pasul Bucin, apoi in Sovata unde am "dres busuiocul"cu-n coniac gandind ca si Gurghiul asta e o figura
Miercuri, 29 iunie 2011 - 13:40