Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Giumalau
Muntii Rarau-Giumalau

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Vara indiana si ale ei zile in sa (Muntii Baiului)

/rt7/01.jpg

E sambata seara, penultimul week-end al lunii octombrie, stau pe un scaun intr-un maxi-taxi cu destinatia Sinaia. Acum o jumatate de ora vedeam luna plina rasarind de dupa Sorica. E primul week-end din ultima luna cand vremea s-a imblanzit si toamna din aer cheama la munte. Luna, ca doar despre ea era vorba aici, parea sa prevesteasca multe zile frumoase ce vor sa vina dar mai spunea un lucru, unul simplu si logic - "ati pierdut trenul!" si asa ma trezesc alaturi de Alexandra si de Vlad intr-un maxi-taxi, ei catre Ploiesti, eu catre Campina dar din pacate dubita n-ar fi trebuit sa mearga mai departe de Sinaia de unde, speram noi, am agata alta. Soferul ne spune ca ne duce pana la Campina si ne cere o suma putin pe dinafara subiectului (a se citi "mai mica decat pretul biletului"). Trece si de ultima statie din Sinaia, ramanem doar noi 3 pe scaunele din spate, el stinge lumina pentru a putea vedea mai bine drumul si ne aunta ca nu mai opreste nicaieri pana in Campina unde trebuie sa duca masina pentru programarea la service. Pe Alex si pe Vlad ii cam ia moleseala, eu , de fel, adorm nitel mai greu si chiar cand sa atipesc prind un dialog.


Personaje: Soferul de maxi-taxi, dispecerul, pretena dispecerului.Cadru: Scaunul soferului si bancheta din fata din maxi-taxi-ul cu pricina.


Soferul: - Frate, ce mi ti l-am facut pe Georgica ala pe program, acu' 2 saptamani. Venea fraieru' in statie la peco si zicea ca-i smecher si pleaca el la 7 minute. Da' frate, nu stie, nu stie, ma, eu plecam pe program - doar ma respect, ce naiba?! - si tot ti-l faceam, prostu' daca lua 2-3 clienti.

Dispeceru': - Lasa, frate, ca aia a fost in prima zi, atunci. Dup-aia l-am bagat si pe el in sedinta si l-am invatat cum se face treaba pe program dar l-am mutat, pan' la urma, pe prost pe Pietriceaua.

S: - Sa mori tu?! (rade infundat) Pleaca fraieru' la cursa la 5:20 dimineata ?! (rade un pic mai tare) De ce, frate?!

D: - Pai ma sunau clientii frate, de-aia cu abonament, ca cica e discoteca la ala in masina. Gutza, Salam, alea... la blana...

S: - Pai da, ma, dar nu era regulamentul ala ca cica nu avem voie cu manele in masina?

D: - Frate, in regulament scrie clar: ai voie doar sa pui radio si nu jeguri de-alea pirat...

Ea sta intre ei, rade incet dar tace.

S: - Lasa, tovarase, ca le-am facut eu una unor bosorogi la Sinaia in Gara... Era un mos care ma tot batea la cap sa plecam si era si jumatate si eu, ti-am zis, merg pe program si aveam plecarea la fara un sfert. Si caut, frate, pe-acolo un CD si gasesc unul de-ala de OeMVeu', de-ala cu slagare, ma! Si bag, frate, volum - "Drumuuriiile noastre toateee... ", belea frate, n-a mai zis mosu' nimic.

D (razand smechereste): - Si nu te-ai dus, frate, sa le iei si o cafeluta ceva de la automat, sa se simta oamenii bine, ca la terasa la Orizont ?! (rade zgomotos)

Ea(pe un ton mult mai coborat decat al lor): - Ar trebui sa bag si eu la mine la firma un regulament de-asta cu muzica. Da' pe astia ar trebui sa-i pun sa asculte numai muzica de-aia religioasa, de-a lui Becali...

S: - Ce, ma, tu la ce firma zici? ... Aaaa , tu esti la aia la Pompe Funebre, acu'...


Imi suna telefonul - o prietena pe care n-o mai vazusem de ceva luni aparuse prin Campina si intreba daca nu ne strangem la o vorba, zis si facut, ajung acasa, trec repede prin dus si fug. Seara se intinde incet, incet si de la un ceai de tei se ajunge la niste pahare de whisky si intre timp se cam face 2:00 , ora la care imi aduc aminte ca propusesem cu ceva mai mult vreme in urma pe site o tura in Baiului cu bicicletele si dupa lungi taraganari si amanari cam venise vremea sa o facem.


6:00AM Buna dimineata, e duminica! Trece o ora si un pic cu toate cele, am mancat bine, ma asteapta o zi de bicicleala. In tren ma asteapta Dani si Ionel, ii vad ma apuca rasul, si ei aveau ochii la fel de mici ca ai mei, semn ca eram cu totii pregatiti... Pe la 9:30 suntem in Busteni , mai aranjam putin lucrurile si plecam.

traseu: Busteni - Stanele de pe Zamora - Saua Baiutului - Culmea Steiasa Mare - Plaiul Hotilor - Varful Rusu cu Lacuri - Tesila - lac. Paltinoasa - Campina.

ziua: duminica, 24 octombrie 2010.


In Busteni e inca frig, ne-am pregatit cu haine pentru temperaturi in preajma limitei de inghet si chiar la intrarea pe drumul forestier dam de gheata, in panta. Eu vin lansat, dau doua pedale in forta si patinez. Schimb pe un raport mai generos si o las moale. Temperatura asta e buna, noroiul format prin diversele locuri cu rumegus e cat de cat inghetat si urcusul merge bine fara elemente "tehnice". Oboseala insa se cam simte la noi toti dar incercam sa compensam cu ziua minunata ce ne asteapta. Frig, frig dar sa nu credeti ca nu era soare! Ba chiar si prin padure ne-am putut bucura de el.

/rt7/02.jpg

Ajungem repejor la portiunea de push-bike ce intr-un sfert de ora ne scoate din padure si apoi pedalam pana la stana de jos unde ma salut cu niste colegi din trenul de sambata care innoptasera acolo. Incerc sa iau apa dar, surpriza-i mare, se pare ca undeva pe drum, captarea prinsese ceva legatura cu o punga de gaz si apa izbucnea intr-un mod tare ciudat. Ma las si incep sa-i dau pedale catre stana de sus. M-am ambitionat sa stau in sa chiar pana la izvorul de deasupra ei. E, la un moment dat o portiune destul de dura dar simteam ca daca fac treaba asta apuc sa ma trezesc si eu. Pana atunci ma mintisem ca poate nu mi se mai inchid ochii daca vorbesc mult si daca incerc sa fiu vesel dar nu prea functiona... Treaba cu pedalatul functioneaza!

Apa de la izvorul de sus e foarte buna si ii astept pe baieti si alimentam pentru restul zilei, asta fiind ultimul izvor adevarat pe care-l aveam pe drum pana ce coboram de pe munte. De acolo pana in sa e numai push-bike, bine ar fi vreo 2-3 portiuni pe care mai poti sa pedalezi dar sunt atat de scurte incat nu prea-si gasesc rostul.

/rt7/03.jpg

(foto:Dani)

Mai trece jumatate de ora si suntem sus in sa, in total am facut 3 ore. Nu pot sa uit cum prima oara cand am urcat drumul asta cu bicicleta de unul singur am facut 2 ore si-un sfert si asta cu o bicicleta mai grea si cu niste rapoarte mult mai putin potrivite pentru urcare decat cele de la bicla pe care o am de vreo trei ani dar la fel de bine, nu pot uita nici urcarea de acum 2 veri cand s-au dus mai mult de 3 ore si jumatate si am ajuns sus cu o durere de genunchi incredibila, durere de care am mai uitat doar dupa ce am stat de vorba cu grupul lui Gigi care daduse peste mine pe drumul de creasta.

In sa urmeaza binemeritata pauza de masa. Suntem in grafic! ba chiar inaintea lui, trecem pe drum pe versantul estic pe sub Baiul Mare si la un moment dat facem stanga coborand abrupt ,mai mult pe langa biciclete, pana in culmea Steiasei. 

Pe culme ne asteapta un drum... hmm, drum e cam mult spus, mai degraa un fagas pe iarba dar genul ala de fagas pe care ai zice a a trecut cineva cu o masina de calcat imensa genul ala de fagas pe care  rotile iti ruleaza pe iarba si cand te uiti la vitezometru nu poti sa nu te miri cand vezi viteze de 25-30 kmh si in fata nu ai niciun musuroi in care sa te impotmolesti.

/rt7/04.jpg

La un moment dat, vedem o casa, e o casa din metal foarte interesanta. E ridicata pe niste piloni inalti si, la prima vedere, ai zice ca se poate locui in ea chiar si in mijlocul iernii... Chiar, oare cum o fi sa poti sa stai pe o culme la peste 1500m , la vreo 15km de cel mai apropiat sat, cand zapada e de cativa metrii si sa nu stai doar cateva nopti intr-un cort sau la vreo cabana adapostita ?! Cred ca Iulia, daca vrea, desigur, ne poate da ceva mai multe detalii.

/rt7/05.jpg

(foto:Daniel)

De aici ne mai distrm putin pe iarba si in curand intram in padure, ne asteapta un drum de vreo 10km pe o culme impadurita cunoscuta si drept "Plaiul Hotilor".

Prima parte a drumul e superba, chiar daca sunt ceva frunze si crengi ascunse pe jos se ruleaza in viteza si chiar si-asa, copacii mai rari pe alocuri ne mai lasa sa privim catre culmea principala sau catre vale. Mie aici imi place mult, e cumva si tehnic, si nitel solicitant (mai sunt mici urcari, hopuri pe care le iei din inertie, dand 2-3 pedale ridicat din sa) si mai e ceva, pana aici pe creste, ne-a cam batut vantul, chiar tare iar acum a disparut de tot, e doar toamna cum e ea mai frumoasa.

/rt7/06.jpg

Pe masura ce mai coboram, situatia se inaspreste nitel, drumeagul pe care mergeam noi e un drum vechi de care/ poteca mai larga pe care nu prea mai merge nimeni de ani buni de zile. Apar ceva bucati pe care trebuie sa coboram pe langa biciclete, apar mult mai multe crengi printre frunze si nu stiu daca stiti dar e o adevarata senzatie sa iei o creanga in lung si sa-ti fuga roata intr-o parte. O stabilizezi tu pana la urma dar nu poti sa nu te sperii macar un pic. Cert e ca mergem mult pe biciclete, chiar daca mai facem cateo pauza-doua si prin locurile mai late cautam fiecare cateo trasa mai interesanta, mai curata, deci da, ne distram!

/rt7/07.jpg

Pe-aici parca ne arde mai mult sa ne oprim la pozat dar parca tot in sa e mai interesant. prin cateva locuri dam si de niste balti cu noroi ascunse bine su frunze. Am zis ca dam de ele, eh, eu unul am cam dat in ele de vreo trei ori, fara sa ma uit ca lumea, sa incetinesc si sa o iau mai pe marginea ma trezeam cu rotile direct in noroi. Ultima balta era asa de consistenta ca de indata ce am intrat in ea, mi-am infipt degetele in frane, am sarit repede de pe bicla pe-un lemn mai mare si am tras de ea in sus ca sa nu-mi mocirlesc de tot rotile.

Ajungem la un moment dat si la o zona de vanatoare, scari in copaci, niste ramasite de foisoare, padure rara si desis mai jos si un lung culoar de vanatoare, nu parea sa mai fie folosita zona insa cred ca pe vremea cealalta era activitatea serioasa aici, in zona.

/rt7/08.jpg

Zona insa e foarte fotogenica acum, in mijlocul toamnei si ne oprim pentru cateva minute aici.

/rt7/09.jpg

In fine, pedalam mai departe si dupa ce a trecut aproximativ o ora de cand am intrat in padure, o parasim ajungem pe plaiurile varfului Rusu cu Lacuri, deasupra Tesilei. N-am habar de ce varful asta se numeste asa dar sunt sigur ca nu-i niciun lac de vazut acolo, poate in primavara, dupa topirea zapezii sa fie altfel situatia.

Coborarea catre sat , aflat la 400m alt. mai jos, o facem pe niste fagase pe iarba, pe un drum pietruit si, in final pe un drum foarte innoroiat dar pe care nu ne murdarim prea tare pentru ca mergem cu bicicletele in brate si mergem pe margine pe niste urme de vaci, urme intarite :)

Urmatorii 25km sunt pe asfalt si ne duc pe langa lacul Paltinoasa, barajul Paltinu, pe Valea Doftanei, prin cheile Breului pana in Campina. Ajungem pe lumina si incheiem o zi frumaosa de toamna mai putin obositi decat atunci cand am inceput-o, zic eu.


Iarasi e 6 dimineata dar de data asta e sambata, e ultima zi din an cand inca mai folosim ora de vara. De maine, brusc asa se va insera cu o ora mai devreme. Ma obisnuisem cu idea ca pe zi ce trece mai pierd cateva minute de lumina dar o ora e cu totul altceva, se simte!

De data asta nu o mai iau direct catre gara, ma duc intr-o parcare unde ma intalnesc cu Cezar si cu Leo, veniti de la Giurgiu, respectiv Bucuresti cu masina pentru o noua tura in Baiului. Mergem cu totii catre gara, reusim sa ne inghesuim intr-un personal unde ne asteptau Dani, Ionel si Corina. In tren ajuns, dupa cum am promis, ma apuc de treaba, schimb cablul schimbatorului de foi al Corinei. Trudesc alaturi de Dani intr-un spatiu tare ingust si aglomerat - eu desfac, trag cablurile, el taie capetele... complicata treaba. In fine, ajungem in Busteni si mergem la un ceai pentru ca mai trebuia sa-l asteptam si pe Bogdan ce urma sa ajunga cu un tren peste vreo 40 de minute. A mai trecut o saptamana si in loc sa fie mai frig, e mai cald. lancezim pe la soare pana cand apare si el si apoi ne punem pe pedalat. Incotro? Pai plecam tot catre stanele de pe Zamora dar fara un plan bine batut in cuie, de data asta, sunt in tura 3 coechipieri pe care nu-i cunosc si nu vreau sa zic ceva si apoi sa nu iasa.

Incepem sa urcam si vad ca azi ritmul va fi clar mai putin sustinut ca data trecuta. Leo are mai putin antrenament si treaba se simte dar nu-i bai, e foarte frumos afara si daca oricum nu avem tinte de atins ne putem intinde. Pe drumul din padure dam de o fata ce urca hotarata pe jos , urca si ea cam in acelasi timp cu noi, ea continuu , noi mai cu pauze, cu mici evadari in fata, cu mine facand naveta intre grupuri, grupulete sa vad ce si cum. eh, de-astea.

V-am spus cat de frumos e afara, v-am spus ca e mai cald ca data trecuta? Cred ca da dar asta inseamna ca si noroiul de pe drum nu mai e inghetat ca data trecuta dar nici nu ne da prea tare de furca, drumul fiind unul dintre cele mai solide drumuri forestiere din muntii astia.

/rt7/10.jpg

Mai dam pe drum de diversi excursionisti iesiti la o plimbare, la o ciuperca, la diverse dar iesim , la un moment dat, din padure si facem o pauza lunga la stana de jos.

/rt7/11.jpg

(foto: Cezar)

Am timp sa ma uit mai pe indelete prin stana - e cu adevarat mare, sunt o gramada de paturi inauntru , e drept nu tocmai ingrijite dar era acolo si-o matura, si o sapa si nu ma pot abtine sa ma gandesc de ce naiba cei care au dormit acolo saptamana trecuta nu s-au folosit nitel de ele... in fine, fiecare cu felulul lui de a intelege proprietatea si comunitatea. Altfel , prin stana am gasit chiar si o oglinda si ceva mere lasate pentru cei ce doresc sa se opreasca pe-acolo.

Intr-un final plecam dar dupa putin vreme intervine o mica problema tehncia - Bogdan fortand nitel pe o urcare reuseste sa indoaie nitel intinzatorul de lant, incercam sa-i facem un reglaj cat de cat la schimbator dar treaba nu prea functioneaza asa ca-l cam lasam asa. Bine, el a avut impresia ca noi i l-am stricat defapt, dar na, schimbatoarele cele mai ieftine nu prea-s facute pentru genul asta de joaca. Daca mergi cu ele (si , slava cerului, am mers si eu ani buni cu bicicleta echipata cu asa ceva - shimano sis si-atat, mai nene!) trebuie sa fi un pic mai grijuliu, asta e...

Ajungem in sa si dupa 4 ore si jumatate sunt cu totii acolo. Pe sus e activitate mare, o gramada de oameni pe jos, altii cu niste off-road-uri sanatoase , se filmeaza, se pozeaza in timp ce se joaca pe-acolo. 

/rt7/12.jpg

(foto: Cezar)

Mai apar inca 2 biciclisti, disperati sa gaseasca un izvor, baietii urcasera pe Pisc (evident, impingand si carand bicicletele cam pe toata urcarea) si acum vroiau sa coboare catre un izvor, oriunde. Ii indrept pe Zamora si le zic de izvorul de sus. 

Cezar imi spune ca in toti anii lui de umblat pe munte n-a ajuns niciodata in Baiului, pur si simplu nu i s-a parut interesant, nu i s-a parut ca merita sa dea o zi pe vai prin Bucegi pentru muntii astia dar cu bicicleta e cu totul si cu totul ata discutie.

Stiind ca de pe Steiasa mai e un drum ce coboara repede in vale catre Prislop, o sun pe Iulia sa o intreb cum e cu el. Era deja tarziu si cautam solutii sa coboram mai repede si sa coboram tot catre Valea Doftanei , asta er dorinta unanim exprimata. Aflu cam ce-i drumeagul / potectuta , e si de bine, si de rau. Mai mergem putin pe drumul de culme si vin si 2 oameni pe ATVuri ii intreb cum e drumul pana in Secarie, mi-era frica sa nu fie mai mocirlit prin diverse locuri pentru ca ninsese cu 2 zile in urma. Imi raspunda ca e absolut in regula asa ca decid sa mergem in Secaria. Coborarea merge foarte bine si Leo vine si el foarte bine pe coborare ba chiar pare sa se distreze de minune. Sigur mai avem cateva scurte urcari ici-colo dar chiar daca unii dintre noi mai coboara din sa, nu prea ne pun probleme. 

/rt7/13.jpg

Bine eu ma cam trezesc vorbind, de fapt eu cam aveam chef de dat pedala si la un moment dat simt ca-s cam mult in fata si fac o pauza de vreun sfert de ora pana ne regrupam.

Cezar vine si-mi zice: "Ce ATV-uri, domn-le!?! Asta-i senzatia, pe bicicleta! Oamenii astia habar n-au ce pierd..."

Ajungem si pe Razoare in curand si acolo e o mica portiune de coborat pe langa ele dar apoi curge rapid coborarea pana in Secaria, chiar daca pe alocuri e nitel mai tehnica si mai zdruncinata, niste pietre aglomerate in drum avand "grija" sa ne folosim mai ascutit simturile.

Poze nu prea fac pentru ca nu prea-mi vine sa ma opresc.

Deasupra satului se deschid mai multe posibilitati dar doua dintre ele presupun niste urcari serioase - cea pana in centrul satului si apoi pana la releu si cea peste plaiurile de pe Vf. Comorilor - Plaiul Tesilei. Problema e ca suntem cam in intarziere , e ora 4:30 si cativa ar vrea sa prinda un tren la 6 si-un pic din Campina. Pentru Corina, e de fapt, singurul tren care o lasa direct acasa in Buftea.

De firca asteptatului pe urcari si crezand ca e cam devreme sa sparg grupul in 2 (totusi, eu stiu binisor zona , ceilalti asa-si-asa sau deloc), decid s-o iau pe a treia cale - numai coborare pe valea paraului Zanoaga si apoi Florei pana in Tesila. 

/rt7/14.jpg

(foto: Ionel)

Proasta alegere, pierdem o gramada de vreme din cauza noroiului de pe-acolo si cand ajungem jos in Sat, semanam cu totii cu niste Elefanti veniti de la o relaxanta baie de noroi.

Ne despartim , in sepranta ca or ajunge la tren dar totusi 25km chiar si pe asfalt si nu in coborare continua (ba chiar si cu vreo 3-400m de urcare.)  nu trec chiar asa de repede.

Ne cam prinde noaptea pe drum, Corina pleaca, pana la urma cu-n accelerat pana in Bucuresti si Dani o insoteste apoi pana acasa, in Buftea.

Cum aratau bicicletele dupa aventura cu pricina?! de exemplu, cam asa:

/rt7/15.jpg

(foto: Ionel)

Eu am asa o chestie, pana cand incep sa ma murdares trece ceva vreme si incerc sa fiu atent dar daca inevitabilul se intampla de la al moment incolo nici ca-mi mai pasa. Acasa, in Campina, am intrat atat eu cat si bicla ca niste porci (o las in urma pe-aia draguta cu elefantii, cred ca animalele astea de pe plaiurile noastre descriu mult mai bine situatia). Ajuns in fata usii, ma uit la pantalonii mei si la incaltarile mele pline de norori uscat si decid sa ma descalt si sa-mi scot pantalonii acolo. Intru in casa in pantalonii scurti de bicla. Ai mei se crucesc vazandu-ma asa - afara e deja frig si eu apaream in pantaloni scurti...


Tot 6 dimineata, tot sambata. E prima sambata a lunii noiembrie si se anunta temperaturi ce vor ajunge in preajma valorii de 20C. Ma tot gandesc cum sa ma imbrac si ce haine sa-mi mai iau la mine, ma rezum, pana la urma la ceva echipament mai de primavara, asa.

Astazi planurile arata altfel - ne strangem in Comarnic si ne plimbam prin partile Plesuvei pana prin Talea . O tura ce va aduna doar vreo 50km sub rotile noastre.

Ne strangem incet, incet in Comarnic - mijloace de transport diferite - ba masini (lasate ba intr-o parte, ba in alta) , ba trenuri diferite, harababura. Cert e ca suntem multi si pe parcursul unei ore cam ajungem sa umplem terasa bodegii de langa gara. Un stabiliment corect - 2 lei cafeaua , 1,5 ceaiul - veselie!

Au venit asa: Dani, Ionel, Cezar , Leo, Marius, Felicia, Vasi, Elena, Adrian si la final a mai tras un baiat cu o bicla buna de munte (a se citi, cu XT prin multe locuri) dar l-am vazut ca isi sprijina bicla in rand cu ale noastre si nu se prezinta. Ma duc sa dau noroc cu el si aflu ca el are alt drum in minte dar tot pe la Talea vrea sa ajunga. Ne uram reciproc drum bun!

Iata-ne acum insirati pe DN1 in Comarnic, mergem putin pe sosea pana la scoala de unde drumul incepe sa urce catre Posada. Stiti scoala, e cea unde la orele de dirigentie nu venea sectoristul sa povesteasca despre regulile de circulatie sau domnul de la pompieri ca sa explice cum sa nu te joci cu focul pe-acasa ci... de obicei, camionagii cu tot cu jucariile lor pe roti. Situatia s-a schimbat de cand cineva mai intreg la creieri de la Compania de Drumuri si Autostrazi s-a gandit sa construiasca un ditai zidul de beton armat intre scoala si drum...

In fine, trecem podul peste Prahova si parasim asfaltul, incepem sa urcam agale catre schitul Lespezi, un Schit atestat 1661, ale carui fresce sunt semnate Pirvu Mutu dar lasate cam de izbeliste. Preotul se tot lupta sa faca rost de fonduri pentru restaurari dar nici BOR, nici autoritatile locale nu sunt de partea lui si acum spera ca va reusi sa o ia putin pe ocolite si sa faca restaurarea din banii europeni.

Era sambata si se facea pomana, noi ne oprim ca sa ne tragem putin sufletul si sa le arat si celorlati mica bisericuta ascunsa in padure, cativa dintre colegi se servesc cu mere bune de prin copaci, altii primesc chiar niste ciocolata de pomana. Pe mine ma amuza nitel felul in care cineva adusese (sau le lua?!) niste flori in ghivece. Atarnau toate pe o dacie break.

/rt7/16.jpg

Vad ca ne cam place locul si stam, zic de doua ori sa plecam dar nu prea ma aude nimeni. Ma duc catre iesire cu bicicleta si astept acolo, e o alee strajuita de brazi si ma opresc cu aparatul in mana si ii astept pe ceilalti.

/rt7/17.jpg

Mai departe, urcam pe forestierul mare ce eventual va cobora catre Valea Larga dar mai schimbam drumul cu altul care o intoarce catre o mica exploatare forestiera sub Plesuva. Urcam sustinut si pe asta dar totusi nu suficient de dur cat sa coboare cineva si sa impinga bicicleta. Nu urcam in pluton, ci fiecare ba mai cu grup de evadati, ba prin vreun "autobuz" dar nu-i problema, ne mai oprim, ne mai asteptam , stam de vorba mult etc. La un moment dat, intr-o curba parasim drumul pentru a urca pe niste fagase mai pe pajiste asa catre stana din Plesuva.

Aici ne intalnim cu un grup condus de o doamna pe la vreo 70 de ani. Membra a clubului infiintat de E. Cristea in Bucuresti - Floare de Colt.

/rt7/18.jpg

(foto: Marius)

Stau la vorba cu dansa, o intreb de un forestier din spatele hotelului Mara din Sinaia. Imi raspunde prompt ce si cum si mai stam la discutii despre zona. Ii zic pe unde mergem, ii explic ca o taiem cumva pe sub Gurguiatu si ma intreaba daca stiu de chei daca le-am vazut? Face, in gandul ei o legatura cu varful Gurguiata si cheile Tisitei din M. Vrancei. Nu mai vreau sa-i explic ca e doar o scurta confuzie de termeni, imi ajunge sa vad cat de bine stie zona din imediata apropiere a Prahovei si ca la varsta dansei inca se mai plimba pe-aici. Totusi, vf. Gurguiatu, fiind un varf impadurit nu prea reprezinta cine stie ce interes pentru cine se plimba pe jos pe-aici si e normal sa nu prea stie de el chiar daca are aproape 1400m.

Apare si un domn ce trage niste busteni la vale. E insotit de inca un baiat si de catelul lui - Burac , suntem cunostinte vechi, ultima oara cand am trecut pe-aici am mai dat de ei si dansul mi-a explicat mai bine ce potecute si ce drumeaguri mai sunt pe-aici.

/rt7/20.jpg

(foto: Felicia)

Nu v-am zis cat de frumos se vede de-aici. Poti vedea cum serpuieste Prahova pe langa Breaza si Comarnic si mai ales vezi mult fum produs de frunzele ce ard in gradinile oamenilor.

/rt7/19.jpg

E legal sa faci asa ceva? Nu, nu-i, exista si o anume Hotarare de Guvern, ii zice HG 537/2007 care interzice arderea resturilor vegetale si prevede si niste amenzi consistene pentru treaba asta dar nimeni n-o aplica si nimeni nu da amenzile alea si mai grav e ca autoritatile locale nu ofera deloc srevicii de colectare si valorificare, si e usor sa faci asa ceva, si are costuri foarte mici de exploatare si poti obtine lucruri folositoare din resturile astea. Poti sa faci ingrasamant, pamant de flori, poti sa imuteliezi metan ... in fine, Romania parca e tara aia unde te pun astia sa colectezi selectiv si apoi iti baga toate deseurile intr-aceeasi masina...

Inapoi la noi, urmeaza o urcare pe iarba catre o perdea de zade , pare dura dar stiu ca pot sa o dau pe toata pe bicicleta. Ma urc in sa si pana sus nu ma opresc. Dani si Ionel pedaleaza si ei cam jumatate de ea si vine si Cezar in sa; se opreste putin pe la jumatate; face doi pasi pe langa; si urca dinnou pe ea.

/rt7/21.jpg

Nu va speriati, e mare rucascul lui Cezar dar nu era chiar greu doar ca mai adapostea o pereche de bocanci pentru acele momente cand chiar suntem nevoiti sa impingem bicicletele pentru mai multa vreme.

Coltisorul e superb si eu mai gasesc si-un firicel de apa tare fotogenic. Da, azi am chef de pozat chestie care mi se intampla mai rar, in ultima vreme.

/rt7/22.jpg

/rt7/23.jpg

Mai e putin si ajungem la stana. Trec inca 5 min si suntem acolo, facem o pauza scurta si ne uitam la altimetre care ne indica in jur de 1050m, pana aici am urcat vreo 500 si varful e la 150m deasupra noastra dar nu urcam intr-acolo pentru ca drumul/ poteca mai departe catre Gurguiatu e foarte prost, fiind folosit intens la trasul bustenilor.

Luam apa de la izvorul de langa stana (izvor de unde se alimenteaza si fabrica ce pune numele Talea pe eticheta) si coboram putin (dar tehnic peste pietre, nisip , sleauri) pana intr-un drum forestier sanatos ce ne va duce pret de vreo 10km oarecum pe o curba de nivel pe sub Gurguiatu. Drumul in fapt, urca si coboara dar e foarte rulabil. Trecem de un loc unde se inlocuieste un pod vechi distrus de un torent si de-acolo avem drumul numai pentru noi. E acoperit de frunze dar e foarte bun si nu avem pentru ce sa ne facem griji daca ii dam mai tare la vale.

/rt7/24.jpg

La un moment dat, cobor tare cu Marius. Senzatia e foarte interesanta, stratul de frunze e suficient de gros cat sa te faca sa nu prea simti pietrele care mai sunt pe dedesubt dar suficient de subtire cat sa te lase sa te duci cu viteza (da, tot maricica, tot peste 30) . Marius trece in fata mea, ridica nitel praf si frunze, eu trec in curba urmatoare, distractie!

Chiar si cand veneau mici urcusuri mie nu prea-mi venea s-o las moale, am mai dat ceva pedala sanatoasa de cateva ori. Oricum, ne mai oprim, mai facem poze, ne mai asteptam. Ba chiar, la un moment dat drumul ne scoate putin din padure si ne duce peste niste tapsane pe unde localnicii pusesera si o cruce din lemn mare de vreo 5m.

/rt7/25.jpg

(foto: Cezar)

Inevitabilul se petrece si dupa ceva vreme ajungem sa trecem de firul principal al paraului Belia si dam dinnou in zona exploatata intens forestier. Dam de noroi gros, dam si de un ditamai Forwarderu' (stiti voi, de-ala sanatos cum se folosesc prin padurile mari ale Canadei, nu TAF  de doi lei) , inaintam prin noroi, cativa se si murdaresc nitel si ajungem la un podet unde se ingroasa gluma - noroi mult mai serios si baltit. Stiu ca de-aici in dreapta e o poiana mare care in vreo 150m diferenta de nivel ne conduce in culmea ce coboara de pe Gurguiatu si apoi pe drum de care pana in Talea. Ma opresc si parasesc drumul peste niste busteni mari lasati pe margine. Le spun si celorlati ca gata, ne-am terminat socotelile cu drumul asta.

/rt7/26.jpg

Da, asa am trecut toti. Niciunul nu ne-am trezit priceputi la trial asa ca am luat-o batraneste.

In poiana ne-am intins la masa si apoi ne-am pus pe urcat. Am vazut cateva priviri putin neincrezatoare cand am zis ca urcam pe-acolo dar na, nu toata lumea mai fusese in ture cu mine si asa dintr-o data lasasem ditai drumul forestier in spate si urcam pe niste pante inierbate, fara poteca, fara drum, fara nimic. Ba, mai sus nitel, traversam si un fir de torent si ne bagam putin in padure, ce sa mai zica si colegii mei?!

/rt7/27.jpg

(foto: Elena)

Cand merg singur lucrurile stau altfel, merg sa vad locurile, sa vad cat de dur sau cat de usor e. Nu prea-mi place sa merg pe trackuri facute de altii, nu zic, e o solutie cumva sigura dar inseamna sa fac aceleasi greseli pe care le-au facut si ei. Singur e altfel, ma opresc mult mai putin, trag de mine, mai gafai, mai dau drumul la muzica la telefon in speranta ca poate asa m-o auzi Mos Martin si nu l-oi lua prin surprindere, de-astea.

Cand merg cu alti oameni si eu ii chem la plimbare, atunci merg prin locuri pe care le stiu sau despre care stiu, cam asa e treaba...

Sus dam de drumul de care, prima bucata ne mai da nitel de furca . E o zona mocirlita si cam surpata dar de indata ce trecem chiar pe culme cu versantul vestic plin de livezi de fan in dreapta noastra lucrurile devin mult mai placute. In sa si la coborat! coborare placuta, pe drum ingust dar bine batatorit cu un sleau, o cocoasa, o piatra ici-colo dar pe care se merge continuu. Bine, nu tocmai asa, ne mai oprim pentru poze, sigur ca da.

/rt7/28.jpg

/rt7/29.jpg

Mai trecem printr-o mica padurice, mai parasim putin drumeagul pe stanga printr-o poienita (pentru a evita ceva noroi) si in curand drumeagul asta de poveste avea sa se termine./rt7/30.jpg

Ne asteapta o coborare brusca catre un punct unde e un sipot si ne intalnim dinnou cu drumul forestier pe care ne plimbam acum ceva ore. Marius coboara in fata si incearca in sa cat se poate, vin si eu tot pe bicicleta dar la un moment dat, tot trebuie sa o luam pe langa. Ma uit inapoi si vad ... fantome, sau nu, cred ca-s doar siluete...

/rt7/31.jpg

Ajungem la intrarea in sat, stam sa ne strangem si vad ca tot asteptam. Elenei ii intrase o craca intre spite si schimbator si se cam alesese cu un 8. Incercam cu greu sa indreptam spite acolo dar nu prea ne iese si pana la urma, avand in vedere ca in fata avem numai coborare, hotaram sa mergem asa. unde e abrupt sta cu frana prinsa, unde e de pedalat, desface frana. Coborarea pana la asfalt e o ulita pietruita foarte inclinata dar, se merge cu atentie si toti ajungem intregi jos. Urmeaza asfalt si viteze de peste 50 pana in Plaiul Talea unde ne asteapta o urcare dura dura dar suficient de scurta cat sa nu ne omoare (se urca aproximativ 100m dif. de nivel in vreo 8-900m de drum). In varf ne prinde apusul.

/rt7/32.jpg

Mai avem ceva kilometrii de parcurs pe asfalt la viteze ametitoare. Ajungem in locul unde drumul coboara brusc catre Gura Beliei, aici ne despartim. Ne luam la revedere de la Cezar si de la Leo care vroiau sa se intoarca la Comarnic unde aveau masina. Ceilalti lasam asfaltul in urma si pornim sa urcam putin peste varfuletele din fata noastra pentru a cobora mai  apoi pe un drum de care sus in Breaza. Chestia ne mai ia o jumatate de ora si coborarea finala pana in strada principala din Breaza e pe o strada plina cu traverse inguste de beton puse acolo ca sa poata fi folosita si iarna.

Dinnou asfalt - coborare usoara pe noapte pana in Gara Campina (Poiana Campina). Stiu, si in Breaza e gara dar trenul pleaca din Campina. La pod jos ii salutam pe Vasi si pe Felicia care merg spre masina lor si cam gata, asta a fost.


note:

- sper sa nu fi bulibasit numele autorilor la pozele care nu-mi apartin;

- trackuri si profile de altitudine prefer n-as pune dar daca cineva vrea sa stie detalii mai clare si nu putem sta la povesti cu o harta  sau cu un google earth in fata, atunci voi schita ceva kml si voi pune si pe bikemap (doar sa ma atentionati daca vreti)

mai multe poze puteti vedea pe-aici:

http://picasaweb.google.com/oldrocker1950/BaiuluiCuBiclaZamoraBusteniTesilaValeaDoftanei30Oct2010#

http://picasaweb.google.com/oldrocker1950/BaiuluiCuBiclaZamoraBusteniTesilaValeaDoftanei30Oct2010#

http://picasaweb.google.com/constantinescu.catalina/Me#

http://picasaweb.google.com/felicitydtp/BiclaComarnic02?authkey=Gv1sRgCKS99JOK4a-POg#

http://picasaweb.google.com/cosminandrei/20101025ZamoraSteiasa#

http://picasaweb.google.com/cosminandrei/20101106PlesuvaTalea#

si mai sunt multe altele dar nu sunt publicate pe net.




Joi, 18 noiembrie 2010 - 20:20 
Afisari: 3,173 


Postari similare:





Comentariile membrilor (8)

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
1
Frumoase turele, ca si vremea asta calduta si insorita de toamna. Muntii Baiului i-am strabatut doar pe jos, dar de fiecare data am zis ca pe creasta pe-acolo ar fi super de mers cu bicicleta!

Eu care n-am facut asta niciodata (inca), aflu detalii interesante si utile din astfel de jurnale despre mersul cu bicicleta pe munte.

Si pozele sunt foarte dragute, deja mi-e dor de frunzele alea colorate, cazute parca mult prea repede, in ciuda vremii frumoase.


Joi, 18 noiembrie 2010 - 20:44  

zentai
zentai
Coarda
 
2
F.fain.Tura cu tot ce e mai adeva pe lumea asta...si munte...si bicla...si draga de Sinaia.
Felicitari!


Vineri, 19 noiembrie 2010 - 17:20  

oldrocker1950
oldrocker195..

 
3
am citit si am retrait momentele alea...primele mele ture cu bi pe munte,sa sti ca d-abia mi sa trezit pofta ptr.acest mod de a merge pe munte.cred ca in anul ce vine o sa fac multe ture de acest fel,sunt asa de multe locuri batute de mine cu pasul dar unde ar merge si mai bine cu bicla...nu stau sa le insir acum.astept ture noi propuse de tine.ps.russenski lom 1 ne-a iesit la fix,tura de vre-o 105 km,17 participanti.maine,partea 2,am pus-o prea repede,unii cu genunchii,altii cu copii mici,altii cu treburi,maine doar eu,leo si daniel pe o tura de cam 110 km,ma pregateam sa dau noua ora de intilnire,poate mai se gaseste cineva sa vina si dadui de acest frumos jurnal ce ma tinu cu sufletul la gura.


Vineri, 19 noiembrie 2010 - 19:16  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
4
multumesc.

Ioan, daca faci rost de-o bicla de munte si te ia cheful, poti oricand sa dai un semn, organizam ceva, cumva. detaliile practice se invata direct pe-acolo...

Zentai, draga de Sinaia , mai mult prin corespondenta asa. Am ocolit-o constient si sistematic Carpati.org asta nu ca nu ne-ar placea de ea ...

Cezar, eu am si azi alta zi de petrecut la munca, eh ... asa-mi trebuie!


Sâmbătă, 20 noiembrie 2010 - 13:57  

zentai
zentai
Coarda
 
5
Carpati.org am o mare iubire pentru Sinaia.Chiar m-as muta acolo, de-as avea ocazia, Despre alta localitate de pe harta tarii n-as spune asa ceva,ca-mi iubesc orasul.Dar cand cobor in gara din Sinaia (chiar daca urc prin alta parte) pentru mine asta inseamna maxim de vacanta.Pe toate le-as incepe astfelCarpati.org.

Daca zici din timp (de-acu pe la anul) as bate si eu drumu'pret de-o tura de bicla, ca asta pe care ai facut-o acum.Oricum, una de sa ne curga sange din nas Carpati.org, ca la cat de complicat e s-ajung cu Gandiva pana-n zona....(Lucrul dracului, bicla,trenul si legaturile, da' tot m-as incorda).F.faine peisaje am vazut in tura voastra cu bicla.Idem, daca te bate gandul, vreodata, o Valea Tarcaului.O sa ai ce vedea!Si poate fi facuta cu ajunselea in Ghimes sau AsauCarpati.org...adica ar tine mai mult de-o zi, cu tot ce implica (cort,sac etc).


Sâmbătă, 20 noiembrie 2010 - 14:20  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
6
Da, pe mine de fiecare data cand cobor in Sinaia parca nu-mi mai vine sa plec. Mi se pare tare primitor orasul asta si asta chiar si atunci cand coboram plini de noroi si mai vedem o privire mai dezgustata sau na, doar intrigata.


Duminică, 21 noiembrie 2010 - 18:34  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
7
*mie, de fiecare data

cu scuzele de rigoare pt graba


Duminică, 21 noiembrie 2010 - 18:36  

andu_sb
andu_sb

 
8
Foarte fain! M-as incumeta si eu la o tura cu voi dupa ce mai da musca, daca ma primiti!Carpati.org


Duminică, 27 februarie 2011 - 12:56  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0806 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org