Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Cozia (Ciuha Mare
Muntii Cozia

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Valea Verde integrală – “Apusul unui 1A și nașterea unui 1B” – 21 noiembrie 2021 (Muntii Bucegi)

Notă: acest jurnal conține descrierea unor drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune.



Atenție! Titlu acestui articol este unul metaforic, dar care ascunde un adevăr palpabil la fața locului. Nu avem pretenția că facem o modificare de grad al unei văi de abrupt, doar atragem atenția cititorilor asupra unor păreri personale. Dar mai bine să ne continuăm povestea.


Se anunță o zi de duminică cu vreme stabilă, puțini nori situați la altitudine mare. Precipitațiile anunțate vineri, sâmbătă nu se văd pe camerele online, deci numai semne bune. Cum îmi place să fiu organizat, caut o destinație lejeră care să ne permită puțină relaxare. În curând vom vedea că nu e tocmai așa. Am ales Valea Verde din câteva motive. În primul rând în cărțile de bază, Emilian Cristea și Walter Kargel, nu ne spun mare lucru, dar afăm că nu prezintă interes. De aici se naște un și mai mare interes. La capitolul parcurgeri, nu am găsit relatări. Crește din nou interesul. Aflăm că în anii de pionierat era prăpăstios pe acolo, dar poate era o modă a timpurilor să fie exagerate unele aspecte. Mai aflăm că un copac mare face săritoarea de la nivel cu Brâul Caprelor să nu fie abordabilă. Mă gândesc că o să cațăr la colțari, pe lemn, dacă altfel nu merge. Apoi se zice că valea este cotată 1A și că se face în două ore. Până aici, numai de bine. Florina răspunde prezent, așadar avem echipă. Mă gândesc că facem o ieșire frumoasă, urcăm rapid în Brâul cu Jnepeni și vedem de acolo ruta de retragere. Dacă e să fie un horn ascuns sau cu vedere de țap, nu strică un piton două și ceva nuci. Aveam să constat mai târziu că a fost o decizie tare înțeleaptă. În caz de nevoie, se poate coborî spre Mălin, numai de bine și aici, doar că nu sunt prea multe informații.


Dimineața ne prinde cu mare entuziasm, după șase și jumătate o ne luăm cu avânt către Căminul Alpin unde constatăm că sunt lumini. Ne bucurăm și sperăm că iese lumea pe trasee. Ne facem încălzirea în compania triunghiului roșu și ne pomenim la intersecția cu banda galbenă. Până aici am reușit la limită să evităm trântele de la trecerea firului Coștilei. Cum dăm de Mălin, traversăm, mergem câteva zeci de metri și facem la stânga spre conul de dejecție al Văii Verzi. Santinela e de strajă, e greu să o confunzi. Fisura e la locul ei, tavanele tot pe acolo.



/valea_verde/p1.jpg


Luăm o gustare și ne echipăm. Frigul bate la os, așa că ne avântăm la deal. Au trecut aproape două ore de când ne-am pornit. Ne muncim cu bolovanii din talveg în dorința de a ne dezgheța degetele cât mai iute. După câteva pasaje de încălzire ajungem la prima săritoare, de sus se vede chiar frumos.



/valea_verde/p2.jpg


Valea Verde nu e deloc verde în acestă perioadă a anului. Multă stâncă, pământ scurs în mai multe locuri, dar înghețat bocnă. Aderența bocancilor de iarnă este bună, doar greutatea lor ne trage în jos. Florina găsește soluția, poate altă dată luăm o dronă să ne tracteze. Urcăm abrupt și mai întâlnim o săritoare.



/valea_verde/p3.jpg



Distracția abia acum începe, la o nouă săritoare care ne-a dat puțin ceva de furcă.



/valea_verde/p4.jpg


Urc cu atenție, trebuie să întindem coarda și, nu de puține ori, să tractăm rucsacii. Caut în partea superioară să fac o asigurare la un țanc și dublez la un piton vechi bătut în stâncă, oarecum în zona centrală a firului. Inelul mare, subțirel, spune o poveste ce vine din trecutul nu foarte apropiat. De sus se vede până în micul luminiș de la intrarea în vale, care, cu a lui zăpadă, avea să ne urmărească mai toată ziulica. Doar că încă habar nu aveam.



/valea_verde/p5.jpg


Suntem încălziți de-a binelea, pregătiți de noul obstacol.



/valea_verde/p6.jpg


Peretele drept înalt, lasă o fisură la baza lui care pare tentantă. Pe măsură ce distanța față de sol crește, caut să pun o asigurare. Fisura îmi oferă prize la mâna dreaptă, ceva mai sus chiar și posibilitatea să îmi blochez un bocanc, mă întinde pe burtă în dorința de a crește coeficientul de frecare. Măsor din ochi și strecor din prima o nucă potrivită. Nu este mai odihnitor, dar moralul crește. Ajung cu mâna la copacul prăbușit în partea superioară, dar nu e de nici un folos. Ies deasupra și urc o distanță considerabilă până mă declar mulțumit de asigurarea pe care o fac. Cobor în rapel până la zona în care pot tracta rucsacii, apoi asist la disputa pe care Florina o are cu nuca înfiptă. Aceasta din urmă se lasă greu convinsă, dar până la urmă nu are de ales. Florina încearcă să curețe copacul îmburdat, dar este prea mult grohotiș în jurul rădăcinii acestuia.


Valea continuă încă o bucată cu culoarul ceva mai îngust și apoi ne trezim în fața unui obstacol care ne-a dat ceva de furcă. De jos nu pare impresionat, dar e un amestec de stâncă, pământ și lipsă de prize de încredere. Un bolovan destul de măricel parcă se întrebă dacă a venit de sus. Inspectăm zona, pe stânga este o mică fereastră în care poate aș intra pe burtă, dar nu pare să ofere loc să mă și îndrept. În plus, pe tavan sunt câțiva bolovani tip felii verticale pe care nu vrem să-I deranjăm. Partea bună e că găsesc loc bun de o nucă și dublez cu o asigurare folosind un anou după un bolovan încastrat. De acolo fac un pendul ușor spre dreapta săritorii unde parcă mă simt mai bine în coardă. Am prize bune unde am ajuns, dar înaintarea nu îmi surâde, stânca nu e tocmai curată. Trimit la Florina o cordelină de la buzunar și primesc înapoi două pitoane și ciocan-pioletul. Găsesc o fisură bună pentru un piton pană, sună bine la batere, asigur și ma arunc în sus cu priză de piolet la noroi înghețat. E atât de dens noroiul că mă strofoc de zor de fiecare dată când trebuie să scot pioletul.


/valea_verde/p7.jpg


Sus de tot alt bolovan ce trebuie depășit. Sunt deja foarte multe schimbări de direcție și trebuie să o aduc pe Florina lângă mine, plus rucsacii. Găsesc o fisură bună de piton, dublez cu o nucă și fac asigurarea. Mă cobor pe pragul de mai jos și încep manevrele de coardă. Florina a recuperat asigurarea de sub primul bolovan imens, îi trimit pioletul, mă relaxez și aștept să facă extragerea pitonului. Mă gândesc dacă vom mai avea nevoie mai încolo de el. De sus arată chiar frumos.


/valea_verde/p8.jpg


Sesizăm poteca de legătură cu Poiana Mălinului și ajungem la săritoarea de deasupra. Din copacul amintit în două descrieri găsite în online, a rămas ce se vede. Este ora 14, dar dacă am venit până aici, e de datoria noastră să parcurgem valea până la final. Încă vreo douăzeci de metri este de lucru pe un culoar nu prea larg, ceea ce dă sentimentul că săritoarea este mult mai lungă. La o înălțime de vreo trei metri, pe dreapta în urcare, dăm de un spit destul de proaspăt. Probabil a fost bătut pe timp de iarnă, când zăpezile au fost bogate. Vara nu ai ce face cu el.


/valea_verde/p9.jpg


Obstacolul este abordabil, doar că deasupra sunt alte surprize de genul următor.


/valea_verde/p10.jpg



/valea_verde/f2.jpg


În acest perete valea se închide, aparent.



/valea_verde/p11.jpg


După trecerea lui, hai cu zor la deal. Un vâlcel înghețat, cu ceva zăpadă, ne dă de furcă.



/valea_verde/p11bis.jpg



Pe când pomenesc de colțari, Florina zice că e cam târziu. Măcar i-am cărat cu noi.



/valea_verde/p12.jpg


Ieșim către o mică șa, de unde vedem Mălinul.



/valea_verde/f4.jpg


E aproape ora 16, așa că soluția este la stânga noastră. Chiar din mica șa, în 20m văd destul de bine versantul, în față e un vâlcel care pare cam surpat. Știu că e târziu și trebuie să memorez un fir de execuție cât am viziune de ansamblu. Valea Mălinului este mult mai jos. Revenim în șa, începem munca de convingere cu jnepenii. Ne deplasăm cât mai aproape de stâncile din creastă. Ne-am legat în coardă la primul mic vâlcel pe care l-am traversat. Trecem de două, trei țancuri după care simt că am depășit vălcelul neprietenos aflat în partea cealaltă a crestei. Ieșim din nou în muchie și caut cu privirea o linie, încercând să memorez câteva repere. Am mers asigurați non stop, cu asigurări intermediare de câte ori a fost cazul. Prindem o lungime-două la lumină, suntem pe fața din dreapta firului Mălinului și coborâm ușor, oarecum pe curbă de nivel, încercând să scădem treptat diferența de nivel între noi și firul văii. Curând lampa de pe releul Coștilei dispare din câmpul vizual. Știm că nu vom prinde trenul la care avem bilete, dar ne bucurăm de ieșirea în natură. Acum nu e important să ne grăbim, trebuie să luăm decizii calculate. Între noi se derulează un maxim de 30m de semicoardă, uneori mai puțin. E greu pentru Florina să urmărească exact firul, jnepenii se luptă de zor cu ea. Eu merg primul și am avantajul că coarda mă urmează. De vreo două ori o rog pe Florina să vină în rapel de la asigurări intermediare, unde am lăsat bucăți de cordelină. Ajung la un vâlcel ceva mai prietenos, cu zăpadă și îl traversez cu grijă, mai mult filat. O aduc pe Florina lângă mine și apoi mă dau la vale. Vâlcelul pare mai “user friendly” decât mă așteptam. Găsesc un loc unde pot asigura bine, deși mai am coardă destulă, mă opresc aici. Îmi pare că ajungem jos, așa că o aduc pe Florina cu intenția de a-i da toți metri de coardă să o scot la o zonă de pășune. După o zonă abruptă, panta se înmoaie și găsim un prag bunicel. De acolo o trimit în jos până îmi semnalizează că e în siguranță, eu pun o cordelină la un țanc și fac rapel cât mă ține coarda. E plăcut să simți pășunea sub talpa bocancului. Ajung repede lângă Florina care studia cum să coborâm în fir. Suntem în zona lespezilor Mălinului mulțumiți de deciziile luate. Am acumulat amândoi câteva julituri și ace cam peste tot. Vremea este superbă, e cald, apare și luna, ce poți să îți dorești mai mult. Vântul nu a suflat defel și mama natură ne-a ajutat să avem condiții ideale de comunicare. Stai în jneapăn până peste cap și cauți cu privirea un frontal care mișcă pe versant. Ne dăm seama că putem prinde trenul următor așa că nu stăm la povești. În asigurări am mai băut un ceai, acum profit la rapeluri să iau o gură de mâncare. Coarda o ținem aproape și dăm rapel de câte ori avem ocazia, descățărăm tot ce iese în cale și nu pune probleme. Hornul mic de la scară ne solicită plămânii, dar păstrăm un ritm alert. Nu uităm să ne facem auziți. Coborâm încercând să ținem cărarea, dar fără să bâjbâim mult. Când frunzele fac strat prea compact, avem direcția la vale. Ieșim în Poiana Cerbului, pe o potecă care a mai fost umblată, un pic mai departe de locul tradițional pe unde noi intrăm către vale. E bine acum, dăm drumul la pas și chiote. Ajungem în gară cu 20 de minute înainte de plecarea trenului și preferăm să zgribulim fără să scoatem o haină din rucsac. Poveștile se țin lanț de când am scăpat de greu și am ieșit la potecă.


Pentru noi este destul de clar, Valea Verde este o zonă care merită apreciată. E scurtă, poate, dar foarte intensă. Obstacolele se înlănțuie de multe ori, rezultând zone de lungime mare. Calitatea stâncii nu este tocmai rea. Există câteva zone de grohotiș, dar mai ales numeroase scurgeri de pământ. În plus, o serie de copaci, mai bine zis rămășițe, te fac să-ți gândești bine mișcările. O bucată de circa 2-3m lungime, cu diametru peste 30cm, a plecat de sub mine. Mă așteptam. Florina mă fila din zonă sigură și după zborul inițial mă informa din când în când despre mișcările zburdalnicului trunchi. Mă asigură că nu e nici un pericol pentru ea. Cam pe toată întinderea vezi în jos luminișul de la intrare și pare că nu înaintezi. Când crezi că ai scăpat, se urcă zdravăm la deal pe un fir înierbat, presărat ici colo cu copăcei și stânci reduse ca dimensiune. Amândoi avem în bocanci trasee 1A cu care nu găsim motive de comparație. Revin aici la metafora din titlu, cel puțin pentru noi, Valea Verde este un 1B autentic. Personal am făcut destule trasee în ultima perioadă și am văzut cam tot ce este 1B în Bucegi, nici aici nu l-aș clasa ca fiind cel mai lejer traseu. Reiterez că este o părere personală, împărtășită în echipă, dar sper că cine se deplasează în zonă “pe timp de vară” să fie pregătit să îmbrățișeze o experiență minunată.


Participanți: Florina și Edy


Traseu:  Bușteni – Valea Verde – Valea Mălinului – Bușteni


PS: Florina, mulțumesc pentru colaborare.




















Luni, 22 noiembrie 2021 - 20:51 
Afisari: 194 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

markbv
markbv
Caraba
 
1
Interesant! Trebuie să recunosc că până acum am ignorat această vale, fix pe considerentele amintite de tine - puținele descrieri disponibile, una mai favorabilă decât alta...
Mulțumesc pentru relatare și felicitări pentru parcurgere!


Marți, 23 noiembrie 2021 - 11:16  

rupi2003
rupi2003
Caraba
 
2
Eu și cu mine i-am dat o sansa văii când era acoperită de zăpadă.
Coborârea în Mălin a fost palpitantă.

Valea asta și-a găsit nașii pentru un 1B meritat.
Pentru curătatul copacilor îndărătnici, este util un fierăstrău pliabil.

Chiar sunt curios pe ce vale de abrupt rar parcursă o să mai puneți ochii!


Marți, 23 noiembrie 2021 - 14:31  

edy
edy

 
3
Mulțumim Marius, acum este, sper, o descriere cât de cât elaborată. Așteptăm și alte opinii din traseu.

Adi, imaginile sunt întipărite în suflet. Cu prima ocazie vreau să văd fața pe care am coborât și să trasez o linie. Am undeva bine puse reperele pe retină. Iubim muntele și ne place aventura, acum s-a dovedit că și lui îi place să ne pună obstacole în cale, să avem motive de bucurie când le depășim.


Marți, 23 noiembrie 2021 - 15:03  

rupi2003
rupi2003
Caraba
 
4
Puteau fi fentate săritori pentru a ieși un 1A ca la carte?
Din ce vad in poze, daca ai vrea sa înțelegi de unde au scos inaintasii 1A, ar trebui in partea de jos a vaii sa te anini pe iarbă pe partea stângă in urcare (pe dreapta mai mult perete), dar nu-mi dau seama pentru cat timp era posibil si cat de departe ai fi fost de talveg.


Marți, 23 noiembrie 2021 - 18:57  

edy
edy

 
5
Valea e abruptă, îngustă, în multe locuri cu pereți apropiați și înalți. După ce intri în ea, nu ai perspective laterale prea des. Nu prea m-aș baza că pot ocoli. La intrare e mai larg, dar stânca din fir nu face probleme. Trecerea spre Poiana Mălinului este foarte evidentă, în rest nu sare nimic la ochi.


Comentariu modificat de autor!

Marți, 23 noiembrie 2021 - 21:49  

codre
codre

 
6
Cred că ar fi o zonă în care ar fi putut ieși din fir, dar mai sus, cu ceva înainte de brână, pentru că nu mai e panta așa de mare și e un pic mai larg, creasta împădurită din stânga e aproape, dar în partea inferioară ar fi fost cam dificil.
Pe la început a fost de așa natură încât nu permitea ocoliri pe stânga din cauza pantei înierbate și a firului îngust, drept e că nici nu ne-am uitat foarte mult după asta. Unde era mai larg era mult pământ surpat în stânga. La săritoarea cu nucă poate și noi am fi putut fenta printr-un mic șanț format de un torent, prin pământul alunecat și înghețat, dar de sus parcă nu arăta prea bine. Săritoarea cu piton am fi vrut să o ocolim la cât noroi avea in dreapta și sus, dar nu existau posibilități, că ne-am uitat, eventual mult mai jos. În schimb, săritoarea cu trunchi de copac de deasupra brânei am urcat-o prin dreapta, nu peste copac și a fost rezonabil. Mi s-a părut că sunt înlănțuite obstacolele și e destul de cățărat pe Valea Verde, care e și ceva mai provocatoare decât altele, iar decât 1A clar.


Miercuri, 24 noiembrie 2021 - 13:08  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0710 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org