Valea Seaca dintre Clai (a Jepilor) (Muntii Bucegi)

Valea Seaca dintre Clai (a Jepilor)

Data: 20 iulie 2008.

Participanti: Ovidiu (Ultrasro) si Vlad (Vladonne).

Poze: Ovidiu (Ultrasro).

Vineri seara primesc un telefon de la Ovidiu (Ultrasro): „Te intereseaza Valea Seaca dintre Clai? Ca eu de mult o am in gand.” Cum sa pot refuza o asemenea oferta, incep sa scotocesc carpatiul de jurnale sa aflu ce ma asteapta, o vale de 1B cu cateva saritori mai dificile si altfele mai hazlii, care la sfarsit da in Brana lui Raducu, traseu pe care pusesem ochii de prin iarna, dar pe care l-am amanat pe vara din ratiuni de securitate :D

Si ziua asteptata a venit. Am plecat cu acceleratul de 7:30 din gara de Nord si am ajuns in Busteni la 9:30. Dupa ce am colindat nitel magazinele Busteniului pentru provizii de drum, am pornit pe triunghi albastru spre Cantonul Jepi. Am trecut repede de punctul de apa numit „La Gratare”, acolo unde se bifurca punctul rosu pentru cascada Urlatoarea, de triunghiul albastru pentru cantonul Jepi, si am continuat traseul spre Jepi pentru inca vreo 150 de metri (Ovidiu retinea de undeva valoarea de 200 de pasi). Mai simplu pentru cel interesat sa intre in Valea Seaca dintre Clai (Valea Seaca a Jepilor) este sa mearga de la bifurcatie pana la primul fir de vale din fata lui.

Intrarea in vale.

Odata gasita valea, ne despartim de drumul marcat si pornim pe o poteca in susul ei pe poteca din dreapta, ce pleca imediat din firul vaii la 5 metrii (rog cu acest prilej pe cei care au mai mers pe Valea Seaca sa isi dea cu parerea care poteca este mai buna, cea din stanga firului vaii sau cea din dreapta). Pret de cateva minute, poteca pare ca se departeaza de vale, dar curand coteste inapoi spre firul vaii, ajungand la un moment dat sa se identifice cu acesta. De aici am continuat drumul tot in sus pret de alte cateva minute, pana am dat de prima saritoare, inalta de 20-25 de metrii, pe care am strabatut-o de-a dreptul (nu am vazut nici urma de horn pentru ocolire, desi l-am gasit mentionat in toate sursele cu privire la traseu).

Privind de sus de pe saritoare.

Un pic de ramonaj.

Alta saritoare.

Un pasaj un pic mai amuzant: trebuie sa trecem pe sub un bolovan.

O alta grota facuta sub bolovani mari, depasita in stilul "rama".

Privind inapoi pe Valea Seaca dintre Clai.

A treia si ultima data cand mai intram sub bolovani.

O parte din creasta cu Zimbrii.

Si dupa cateva ore, iate-ne in Saua dintre Clai. Peisaj din sa, jos e Busteniul se vede si ceva din Azuga, iar in spate de tot Predealul, chiar sub Piatra Mare.

Ovidiu tolanit prin iarba cu valea Comorilor si a Urlatorilor in spate.

Si un lucru care m-a durut sa-l observ: pe Valea Seaca, loc unde nu ne putem plange ca ajung indivizii cu gratarul si maneaua de la Gura Diham, am intalnit 2 sticle de plastic aruncate, dintre care una cu bere, iar sus, pe poteca spre ceea ce credeam noi ca e Claia Mare, am intalnit resturile unui foc langa care erau aruncate o jumatate de sticla de plastic netopita si o cutie de energizant strivita si lasata acolo. E trist sa te gandesti ca nici unii oamenii care cunosc muntele si fac trasee nemarcate nu au prea mult spirit ecologic.

Crucea vazuta de undeva de langa Claia Mare.

Poiana Stanii vazuta de unde am crezut noi ca era Claia Mare. Din nefericire, din Saua Clailor am urmat prima poteca care ne-a iesit in cale si am ajuns pe un promomtoriu la fel de inalt ca si Claia Mare, pe care noi l-am crezut a fi claia. De abia in Bucuresti am realizat greseala, deoarece Claia Mare este in prim plan cum o privesti din Busteni si are o structura metalica pe varf, iar noi eram intr-o padure de jnepeni.

Valea Prahovei de pe falsa Claie Mare.

Adevarata Claie Mare, pe care noi am considerat-o doar o stanca izolata :D

Privire spre Furnica si Cota 2000. Picioare de munte succedandu-se in cascade: Plaiul Paltinului, Plaiul Secului si Piciorul Pietrei Arse.

Braul lui Raducu, partea ce duce spre traseul Jepii Mari, 1A.

Aspect de pe Brau.

Privire inapoi de pe Braul lui Raducu, din zona intersectiei cu Valea Urlatorilor. Cu cerc este marcat Varful Claia Mare, iar cu X locul unde am ajuns noi si de unde au fost luate cateva din pozele luate mai sus. Pentru mai multe detalii privind drumul spre claia mare, va sfatuiesc sa priviti si jurnalul lui Andrei: http://www.carpati.org/jurnal/rt_-_21_iulie_2007_-_valea_seaca_dintre_clai/579/, noua ne-a fost de mare ajutor.

Tocmai se schimba liniile in Busteni.

Curand, dupa ce am traversat si Valea Urlatorilor, ne intersectam cu traseul triunghi albastru de la cantonul Jepi. Stapanii cablurilor :D

Pe drum am intalnit un grup din Timisoara care veneau de sus si se reintorceau acasa. Mi-au placut. Desi dupa cateva zile de drum greu (au facut marea parte zonelor din Bucegi in 4 zile) erau cu pungi prinse in afara rucsacilor in care strangeau gunoaiele de pe traseu. Respectele mele!

Si curand am ajuns la intersectia cu traseul de la cascada si dupa ce am scurtat-o pe o partie sau ceva de genul asta iata-ne la marginea Busteniului. A fost o tura care mie mi-a placut in mod deosebit si pe care cu siguranta ca am sa vreau sa o repet.

Sâmbătă, 13 decembrie 2008 - 17:00 
Afisari: 7,375 


vladonne