Valea Seacă dintre Clăi, valea Comorile Clăii – 25 ianuarie 2020 (Muntii Bucegi)

Notă: acest jurnal conține descrierea unei drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune.

Cu gândul că sezonul cu zăpadă a fost cam scurt, m-am gândit să adaug acest jurnal care să mai ostoiască dorul de văi și de Bucegi. E drept că se mai poate umbla în condiții speciale, dar stilul de călătorit Cluj-Bușteni și retur la cușetă pare un pic cam delicat la momentul actual (primele zile din luna iunie, 2020).

Această tură a început într-o zi cu cer senin, aer foarte uscat și într-o perioadă cu puțină zăpadă, înainte de marile ninsori. Ne-am gândit să vedem cum arată două văi pe care am mai fost și în condiții de vară, cu mers fără grabă.

După scurtul ritual de spălat, mâncat și o oarecare încălzire, pe la ora 7 plecăm din gara Bușteni spre intrarea în valea Seacă dintre Clăi. La 8 fără ceva suntem deja pe firul văii. Prima săritoare o depășim cu o viteză net superioară celei din vară. Ținusem minte că în zona superioară era un bolovan pe care nu știam cum sa îl depășesc sau cum să îl iau în brațe, dar acum nu l-am mai remarcat.

Edy pe firul văii

Ceva mai sus au început să apară mici petice de zăpadă și pe alocuri gheață. Noi speram ca majoritatea săritorilor să fie acoperite, dar nu a fost cazul.

Am depășit săritorile atât de variate pe care ni le oferă această vale, amintindu-ne de cum le-am urcat în vară. La cea cu un bolovan, care se abordează prin partea stângă, cu un fel de râmo-ramonaj în locul foarte îngust, la momentul acela reușisem să îmi blochez genunchii. Nici acum nu mi s-a părut tare larg locul dar a mers bine. Iar la alta care mi se părea că nu îmi oferă prize prea bune în partea inferioară am refăcut figura de a împinge o piatră mai mare pe care m-am urcat ca pe un scăunel. În funcție de statură, avantajele sunt diferite.

Tot urcând, am ajuns la o bucată de gheață, ce a necesitat punerea colțarilor si scoaterea pioleților, zona neputând fi ocolită. Edy a urcat primul și mi-a aruncat coarda. Am urcat și eu, fiind de râsul curcilor. La folositul colțarilor nu a fost bai, dar gheața era rotunjită și fină, nu avea nimic bun de agățat pentru pioleți. Ce să mai zic că era foarte dură și pe lângă că nu foloseam suficientă forță, cu stânga am fost total antitalent.

Prima interacțiune cu gheața

Am continuat drumul și în partea superioară a văii am trecut printr-o simpatică săritoare cu fereastră, iar apoi am urcat oblu înainte până în șaua Clăii Mari. Urcușul acesta mi s-a părut la fel de lung ca și ultima oară, dar chiar și cu lipsa mea de talent în mânuirea pioleților ceva mai devreme, tot am reușit să ajungem in şa cu o oră și jumătate mai repede decât în vară. Am mâncat sub copacul deja consacrat și apoi am pornit spre Comorile Clăii.

Priveliștea spre Bușteni, aproape de șa

Am început coborârea pe primul fir întâlnit (stâng, direcția spre Bușteni). Pe acel fir era zăpadă de vreo 30 de centimetri, grunjoasă, neaderentă, care se scurgea ca nisipul. Deasupra ei trona un trunchi de copac destul de mare. Edy a băgat viteză, dar mie îmi era un pic teamă că trunchiul poate veni la vale foarte ușor, alunecând pe zăpadă. Din fericire nu a fost cazul și coborând am ajuns în locul unde cele două fire din partea superioară a văii se întâlnesc. De acolo am văzut efectele unei alunecări de zăpadă, ceva mai vechi, pe celălalt fir. Bulgări mari, pământ și mai jos niște brăduți au fost aduși odată cu ea.

Alunecarea de zăpadă în partea superioară a Comorilor Clăii

Am ajuns la primul rapel, la o săritoare îngustă tare, după care cu un pic de alunecat pe fund peste bolovani și puțină gheață am ajuns oarecum aproape de izvorul de sub găvan. Nu aveam nicidecum de gând să o luăm pe fir în continuare, știind că urmează o zonă foarte largă și lungă cu stâncă spălată, aproape sigur plină de gheață. O coborâre chiar și pe lângă copacii din dreapta (sensul de coborâre) nu suna foarte grozav. Așa că am intrat mai sus pe o potecă de animale, spre Comorile de Mijloc. Cu vreo două rapeluri dirijate, de la copaci, am ajuns în firul văii. Coborând, am putut admira o cascadă de gheață spre Comorile Clăii, acolo unde cele două văi se despart, acesta fiind și motivul pentru care traversarea spre Comorile de Mijloc a fost mai atrăgătoare și o decizie înțeleaptă.

Firul Comorilor de Mijloc

Am continuat coborârea, până la prima săritoare întâlnită care avea pitonul sub niște gheață, dar am găsit ceva sigur pentru rapel, un trunchi mare, bine înghețat.

Pitonul ar fi în partea stângă, sub gheață

La următoarea săritoare, cea îngustă, cu buștean, nu ne-a ajuns semicoarda pentru a face rapel dintr-o bucată. Această problemă logistică a necesitat o rocadă pe trunchiul de copac priponit între pereți. Săritoarea de mai jos avea pitonul accesibil.

Cobor și eu

Foarte jos pe fir am ajuns la o săritoare care se putea ocoli prin partea stângă, dar am presupus că va fi mult mai rapid să facem rapel. Eu am coborât prima, a venit si Edy, dar când a tras coarda aceasta s-a blocat. Nicicum nu a reușit deblocarea ei, așa că Edy a urcat printr-un praf de nedescris doar ca să găsească un capăt cu o mică etichetă neîndepărtată, blocat perpendicular între două pietre. După recuperarea corzii am coborât și ultima porțiune de stâncă spălată, până în poteca Jepilor Mari, tot prin rapel.

Pe la ora 17:30 ieșeam de pe firul văii. Îndreptându-ne spre stațiune, aproape de ieșirea din pădure, gheața neagră și foarte greu de reperat, acoperită de un strat fin de praf ne-a dat de furcă. Eu am fost prima lipită de sol, căzând pe spate, ca în desenele animate. M-am felicitat ca nu-mi dădusem casca jos. În cădere am dat bine cu mâna stângă de pământ și cumva contactul cu solul a generat o vibrație în două degete care mi-au amorțit instant. Din fericire, a doua zi dimineață când am ajuns acasă totul părea în regulă. Nici Edy nu a fost scutit de balet pe gheață, plus o cădere cu o mișcare nu prea bună pentru genunchi.

Participanţi: 2

Traseu: urcare pe Valea Seacă dintre Clăi, coborâre pe Valea Comorile Clăii

Durată: ~11h (de la și până la Gara Bușteni)

Vineri, 5 iunie 2020 - 21:02 
Afisari: 954 


codre