Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Iunie 2022
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930

Iulie 2022
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Vremea
Varful Godeanu
Muntii Godeanu

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Valea Seacă a Coștilei – Hornul Ascuns - Dintele dintre Colți – Valea Mălinului - 7 mai 2022 (Muntii Bucegi)


Notă: acest jurnal conține descrierea unor drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune. Rugăm cititorul să țină cont de faptul că condițiile din teren sunt în permanentă schimbare, iar simțirea pe care autorul încearcă să o transmită este pur personală și nu ne scutește de eventualele traume pe care le putem suferi atunci când muntele ne scoate obstacolele sale în cale. Fiecare călător în natură trebuie să fie conștient de riscurile asumate și este total responsabil de viața și sănătatea sa.



De ceva vreme tot cochetam cu un dor (de-un horn mai) ascuns, prin urmare un ochi era la condițiile meteo, iar celălalt se întindea să prindă orice informație legată de condițiile din teren. Continuarea traseului părea firească către BMC, continuare ce avea un dinte, nu împotriva, ci spre conlucrarea cu mine. Buletinul nivometeorologic a început să vină calup pentru mai multe zile, în munți are loc un fenomen de încălzire accentuată. Am știut că nu e bine să mă las păcălit de aparențe, zăpada strânsă peste iarnă încă mai are un cuvânt de spus. Dar care sunt oare condițiile concrete din traseu?



Speram undeva ca Valea Seacă a Coștilei să fie plină ochi cu zăpadă și să poată fi urcată în timp scurt. Coechipier l-am avut pe Dorin, cu care am mai ieșit o dată împreună. Pare un îndrăgostit de natură, dornic să descopere la pas fiecare colțișor mai mult sau mai puțin umblat din munții patriei. Când am publicat tura nu știam dacă vor fi doritori care să și îndeplinească condițiile prevăzute, dar știam că am să merg în munte, compania Măriei Sale este suficientă pentru mine.



Cine vrea să identifice ușor intrarea în Seaca Coștilei, are de parcurs poteca turistică către Vârful Omu. Noi am venit dinspre Bușteni. După traversarea Văii Cerbului și salutul tradițional către Santinela Văii Verzi, poteca urcă ușor pe malul drept. După un scurt parcurs, Hornurile ce brăzdează Colțul Mălinului sunt vizibile din poteca turistică. Imediat, în momentul în care diferența de nivel între potecă și firul văii de sub noi atinge un minim, părăsim poteca și intrăm în firul văii.



Speranțele au fost îndeplinite. După o oră și trei sferturi, am debarcat pe malul drept al văii, am echipat complet și am luat drumul colțarilor presărați cu nuanțe de piolet. Valea are o pantă potrivită, calitatea zăpezii a fost extraordinară astfel încât ne-a permis să înaintăm cu viteză. Efortul fizic a fost pe măsură, dar am economisit timp prețios ce a fost distribuit la parcurgerea porțiunilor următoare. Am avut parte și de un pic de stâncă, moment numai bun să ne facem încălzirea. Cu toate acestea am putut urma matematic valea, inclusiv săritoarea mare am depășit-o direct. Un pic de spraiț la colțari, un aruncat cu pioletul, o scurtă prefață la ziua ce ne zâmbea. Cerul albastru și lipsa completă a vântului au completat scena mirifică care ne cuprindea în brațele ei. Ținta se vedea în fața noastră și ne chema cu liniștea ei deplină.



/hornul/p1.jpg


Ipostaze – Valea Seacă a Coștilei



Firul se distinge ușor, acum când vegetația este acoperită de plapuma albă. Am fost binecuvântați și cu un strat dur de zăpadă, astfel încât nu am cunoscut sub bocanc nici o fărâmă de jneapăn. Cu un sfert de ceas înainte de orele unsprezece poposeam în Brâna Jepilor. Ne-am aruncat o duzină de pași la dreapta pentru a face un salt de un stat de om pe Creasta Frumoasă. Pe partea cealaltă Valea Țapului, în fundal Vârful Omu, mai la dreapta Morarul cu minunățiile sale, clipe de vis. Ne desfătăm puțin sufletul, pansăm un deget (cică e „ăla din Ciucaș”) care sa șlefuit pe undeva, dar nu știm pe unde, ne hidratăm și scoatem fiarele la lumină.



/hornul/p2.jpg


Tot mai aproape



De jos ai fi spus că Hornul Ascuns e „de vară”, de aici se vedea clar că e umbrit și are tendințe mixte. Zăpadă și gheață, stâncă uscată și stâncă umedă, bolovani plimbăreți la discreție, câte un șuvoi de apă, mai lipseam noi. Ne adunăm sub primul piton, ne asigurăm. Dorin insistă să exerseze un rapel (nu mai mult de 10m, zic eu) să recupereze cheia de nuci. Sunt convins că a scăpat-o dinadins, să nu terminăm prea iute traseul :). Revenim la starea inițială și încep să urc nu înainte de a face o recapitulare a comenzilor. Din fericire avem nevoie doar de plămân, nu bate vântul și ne putem auzi prin viu grai. Începutul pare promițător, până ajung în punctul în care fisura hornului este cam neîncăpătoare. Nu uit să trimit bucăți de gheață la vale. Dorin crede că e ceva personal între el și mine, de fapt gheața are ceva cu mine: nu stă la locul ei întotdeauna. Nu vreau să îl supăr și condimentez cu zăpadă și pietricele. Cred că al treilea piton e unul ruginit bine, cu o cordelină uitată de timp și un inel care nu ar opri nici pe cățelușa mea. Caut să asigur în cel mai scurt timp, poziția este incomodă și mâinile sunt la a nu știu câta sesiune de îngheț-dezgheț. Apa și gheața nu fac casă bună cu temperatura degetelor. Verific de data aceasta personal puterea de recuperator a lui Dorin, adică, cu degetele înghețate și umflându-mă în pene, adică rucsac, pentru a mă înțepeni pe horn, scap un piton lamă care se împlântă pe un prag de zăpadă deasupra unei asigurări. Transmit locația și mai târziu am beneficiat de serviciile recuperatorului. Oricum fisuri pentru lamă nu mi s-au arătat, doar am reușit să mai spart ceva felii de stâncă. În schimb un piton în V își face loc, dar nu mă mulțumește. E gheață mestecată cu pietriș peste care șiroiește ceva apă, dar pare că tractat în jos ajută la moral. Cel puțin ruginitura de dinainte pare mai departe. La un maxim cinci metri mai sus văd următorul piton și mă gândesc cum să ajung la el fără să testez legile newtoniene mai mult decât este cazul. Încerc o sumedenie de poziții, urc, cobor, iar urc, iar cobor, că doar tot aveam vreme. Mai curăț gheață, pioletul rămâne doar cu un pumn de gheață înțepenită într-o fisură, dar nu îmi vine să atârn doar în el. Evident că iau la repetiție suflatul în degete. Două picioare nu încap nici cum pe gheața din fisură care îmi oferea ceva priză la colțari, mă agăț cu colții de haine, încerc și câteva poziții de spraiț, dar nu iese. Noroc că înainte de intrare în horn, am pus fiecare dintre noi câte un start de ceapă să ne țină de cald. Mă uit la fața din dreapta care în acest sector este spălată. Dorin stă jos cu calm, eu stau mai sus, tot calm, dar trebuie să găsesc o soluție. Sunt setat monopoint la colțari, încă de la început de sezon. Identific patru ieșituri care ar simpatiza cu monopoint-ul. Ca să le pot aborda ies cu grijă pe față; problema este că această manevră mă scoate ceva mai în dreapta-spate-sus și în caz de alunecare voi tracta ultimul piton la un unghi mai puțin favorabil. Merg ca pe ace, adică pe frontali, cei patru pași bine cugetați anterior. Stâng, drept, stâng, drept, un cm de colț fuzionat cu același cm de stâncă. Mă mișc cu precizie și finețe, cursiv. Arunc un picior înapoi în jgheab, pe o gheață stabilă aparent și mă blochez prin opoziție cu corpul în fața spălată. Oricum sunt ud peste tot, de la genunchi la umăr, măcar mă pot înțepeni puțin să-mi trag sufletul. Mă lungesc cât pot de mult, fără să slăbesc înțepenirea și strecor o buclă în pitonul mult dorit. Pun coarda și îi dau la deal să mă încălzesc. Ajung la o zonă mai plăcută, asigur și dau semnal la Dorin să urce la următorul piton. Si asigură acolo și mai urc și eu. La prima regrupare am o poziție comodă, pun reverso în mod autoblocare și îl aștept de Dorin.




/hornul/p3.jpg


Pe horn – sub bolovan



Vine bine, recuperează tot. Ne dezmorțim bine și ne uităm la bolovanul ce marchează acest horn. Este un pic surplombat și curge apa pe el. Încerc să văd pe unde voi găsi o linie. Îl asigur pe Dorin că după bolovan locurile sunt mai prietenoase. O iau ușor stânga și reușesc să evit apa ce se prelinge pe bolovan, găsesc prize pentru colțari, stânca este curată aici. Mai sus asigur temporar la o cordelină după o clepsidră și imediat la un piton. Urc destul de repede, mai mult prin spraiț încercând să disloc cât mai puține lucruri. Pioletul mă ajută destul de mult să mă autoasigur înainte de pașii mai delicați. Găsesc un loc excelent pentru cel mai mare hex din pachet și știu că am o asigurare solidă. La un nou piton pe dreapta semnalizez lui Dorin să urce și el o asigurare. Mă uit ba la Dorin, ba la obstacolul din față.



/hornul/p4.jpg


Dorin versus stâncă



Încep să urc din nou, ajung la regruparea de sus. Vine și Dorin: el strânge coarda, eu fierătaniile, ieșim în șaua aflată deasupra noastră. E greu să spun în cuvinte bucuria ce ne invada inimile cu fiecare pas pe care l-am făcut către acest punct. Știu că i-am spus ca de la prima regrupare în sus e mai distanța mai mică, dar prin distanță am înțeles acel complex spațio-temporal-sufletesc care te transpune într-o lume de basm: suntem scăldați de razele blânde ale soarelui și după ședința foto hotărâm că e timpul să folosim crema de plajă. Nasurile sunt suficient de pârlite ca să primim atenție pe când ne vom întoarce în lume, bronzul de munte este inconfundabil.



/hornul/p5.jpg


Șaua de obârșie a Hornului Ascuns – Dintele dintre Colți – Muchia ce ne leagă de dinte – Colțul de Sus



Luăm o pauză binemeritată și admirăm frumusețile din jur. Dacă tot am apă în haine, pun și în stomac un ceai cald. Mâncăm puțin, privim mult mai mult frumusețile din jur și o luăm din loc. O porțiune de creastă o parcurgem la liber cu mare atenție. Dintele dintre Colți ne primește cu drag. Pun prima asigurare, intru în traversare, stânca este uscată aici. Asigur la un al doilea piton și vine pragul care mă scoate după colț. Potrivesc colțarii pe stâncă, mă ridic și ajung într-o poziție în care am de făcut un pas lateral care m-ar scoate prea tare pe spate. Nu simt că e sigură mișcarea așa că dau înapoi și reanalizez. Măsor fiecare pas, caut prize noi care mă plasează pe prize mici cu frontalii colțarilor, dar îmi oferă un echilibru bun pe picioare. Mă întind și ies pe prag, încă un metru, asigur și mă arunc în pășunea grasă de după colț. Strig la Dorin și încep sesiunea de plajă. Vine, ajunge la pragul delicat, eu filez din scurt. Nu știu exact ce face pe acolo, dar apare la un moment dat lângă mine. Intră și el în sesiune. Discutăm despre pasaj și peisaje, îi arăt firul Brânei Mari a Coștilei. Mai avem un pas delicat: traversarea, tot pe partea dreaptă, Colțului de Sus al Mălinului. Nu găsim piton la intrare, dar asigurăm la un țanc zdravăn. Intru în pasaj, este și zăpadă pe aici, dar nu de încredere. Pun două asigurări și mă strofoc la o față spălată cu zăpadă pe ea. Țapul este sub noi, e plin de zăpadă, dar tot nu am chef să derapez pe aici. Trec pasajul cu pricina și, în lipsă de alte opțiuni, bat două pitoane pe care le interconectez cu un anou. Pun și pioletul pe post de asigurare. Acum știu că orice s-ar întâmpla, Dorin rămâne în zonă.



/hornul/p55.jpg


Traversare Colțul de Sus



Vine cu grijă, și-a lepădat mănușile de ceva vreme să simtă stânca și se muncește puțin. Evident că trebuie să se oprească. Întoarce rucsacul și își ia ciocan pioletul la mână să bocănească puțin. Eu zic că nu au fost tare bătute pitoanele, doar cât trebuie, dar tot trebuie să le atenționeze să iasă afară. Pe această porțiune și-au făcut apariția și gliile de pământ așa că pioletul este din nou o unealtă folositoare. Ultima asigurare o fac pe un teren plăcut, piton plus piolet. Regrupăm, strângem echipamentul și ne afundăm până la genunchi la ieșirea din Țap către BMC.



E patru fără un sfert și pe BMC spre Pripon arată aceeași combinație de zăpadă moale și jneapăn ca la ieșirea din Țap. Spunem pas și o luăm spre Mălin. Partea de versant expus este descoperită aproape în întregime, o parcurgem cu grijă. Găsim un piton în perete, dar reușim să coborâm la liber pe o brâniță. Am economisit manevre de coardă. Mălinul e o bucurie de nedescris, de sus până jos, dăm viteză pe călcâie. Abia mai târziu mi-am dat seama că puteam să îi arăt mai mult din frumusețile Mălinului, a fost prima întâlnire pentru Dorin. Hornul Mic de la Scară se prezintă extrem de mic, zăpada urcă până sub rădăcina expusă de la care se poate face rapel. Sus în șa dăm jos colțarii și coborâm destul de bine prin pădure, este uscat. Un sfert de ceas după orele optsprezece suntem la Căminul Alpin păstrând cu noi aromele unei ieșiri de iarnă târzie care ne-a oferit cu multă bunătate de toate: zăpadă numai bună de urcat și coborât condimentată cu un mixt de stâncă și apă în diverse forme de agregare, gheață, apă și zăpada, pentru a ne pune mintea, inima și trupul în acțiune.



/hornul/p6.jpg


Rămas bun



/hornul/echipa.jpg


Participanți: Dorin și Edy (foto by Dorin)



Echipament: colțari, ciocan piolet tehnic, cască, ham, semicoardă 30m, nuci, hex-uri, carabiniere, anouri, pitoane.



Timp de parcurgere: 11h45’



PS. Prin amabilitatea Florinei care ne-a monitorizat din vecini, adaug două imagini de ansamblu asupra traseului parcurs. Mulțumim Florina, Hornul te așteaptă!



/hornul/florina.jpg




/hornul/florina2.jpg



Duminică, 8 mai 2022 - 14:05 
Afisari: 283 


Postari similare:





Comentariile membrilor (4)

robert84
robert84

 
1
Fain jurnalul, Edy! Felicitari pt tura si jurnal!

O zona a Bucegilor de o frumusete aparte si foarte salbatica!

Stiu ca pe horn sunt ceva spituri noi si sunt amenajate regruparile din toamna trecuta, probabil erau acoperite de zapada.

Ture insorite si fara siroaie de apa!


Luni, 9 mai 2022 - 17:31  

edy
edy

 
2
Mulțumim. A trecut puțin și deja simt că mai erau atâtea de văzut în zonă.

Știam asigurările din tura solitară din toamna anului trecut. Cele două regrupări sunt bine poziționate, le-am găsit descoperite. Restul asigurărilor nu sunt chiar noi, cu o excepție sau două. Poate unele au fost ascunse de gheață.


Comentariu modificat de autor!

Luni, 9 mai 2022 - 18:58  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
3
Felicitări pentru tură. Sunt locuri minunate, iar în decor de iarnă sunt și mai grozave. Carpati.org

@edy: menționezi în text un spit la Dinte. Poți da detalii? Din ce îmi amintesc eu, Dintele are un piton la intrare, vechi, un piton argintiu (marca "Boreal") fix pe prispă și apoi unul vechi, cu inel, imediat după traversare.


Comentariu modificat de autor!

Marți, 10 mai 2022 - 13:14  

edy
edy

 
4
Eu deja îmi doresc să mă desfăț din nou cu frumusețile locurilor.

Bună observația (am corectat deja în text), avem multe denumiri și nu neapărat universale. E un piton argintiu, dintr-o bucată, de seamănă cu litera d.


Marți, 10 mai 2022 - 17:48  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,6390 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org