Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Februarie 2023
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728

Martie 2023
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Rebra
Muntii Rodnei

Valea Seacă a Caraimanului - 21 mai 2022 (Muntii Bucegi)


Notă: acest jurnal conține descrierea unor drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune. Rugăm cititorul să țină cont de faptul că condițiile din teren sunt în permanentă schimbare, iar simțirea pe care autorul încearcă să o transmită este pur personală și nu ne scutește de eventualele traume pe care le putem suferi atunci când muntele ne scoate obstacolele sale în cale. Fiecare călător în natură trebuie să fie conștient de riscurile asumate și este total responsabil de viața și sănătatea sa.



Valea Seacă a Caraimanului a fost pentru mine dragoste la prima vedere. Cred că cel mai fascinant lucru este impresia pe care o lasă Crucea de pe Caraiman la prima impregnare pe retină. Unghiul este atât de diferit față de imaginile mentale obișnuite care le aveam cu Crucea. Pare un colos ce ne veghează de la înălțime.



Încep cu începuturile, mai exact am să fac un pic de istorie. Am studiat intens informațiile din cărțile „testament” Cristea și Kargel și toată literatura online disponibilă. Prima ieșire a fost solitară. Ca să nu se zică că sar gardul, am țintit Valea lui Zangur, adică Valea Seacă a Caraimanului am parcurs-o parțial și pentru că nu aveam alte opțiuni pentru a ajunge în Zangur. A doua oară am fost însoțit de Florina, am dat-o până sus și cum trebuia să „ne retragem” pe undeva, am urcat Hornurile Văii Seci până în Brâul de Sus și hop la Cruce. A treia oară l-am plimbat și pe Gabi, locurile sunt frumoase. A fost cea mai umedă întâlnire și am avut și reporter la fața locului – Gabi. A fost cazul de câteva ori să-i potolesc entuziasmul, uneori am nevoie de concentrare când mă ud pe săritori până la … toate componentele. Ne-am retras atunci spre Portiță și am găsit o ieșire elegantă pe post de alternativă la spălăturile din Marea Poiană. A patra oară am zis să fac o retragere pe vale, nu de alta, dar o inițiativă similară s-a terminat cu o ploaie care ne-a determinat pe Florina și pe mine să amânăm coborârea pe Vâlcelul Mortului și apoi Seaca Caraimanului. Am insistat puțin atunci, dar Florina m-a ținut pe linia dreaptă. A fost o ploaie pe cinste. Coborârea pe Seaca Caraimanului nu mi s-a părut foarte dificilă la momentul realizării, din două motive: eram fericit pentru că venisem pe un brâu minunat de la baza Feței Înalte unde ajunsesem pe Albișoara Turnurilor și, în plus, știam unde sunt amplasate pitoanele și care sunt posibilitățile de rapel. Am marcat atunci majoritatea pitoanelor cu șnur (cordelină de 3mm sau 4mm) pentru o identificare mai ușoară.


 Pe când mi-am propus să ajung din nou la Tunelul Picăturii a fost și momentul să închei o trilogie a văilor seci din Bucegi. Tocmai ce am (re)parcurs cu ceva timp în urmă Seaca Coștilei, apoi Seaca dintre Clăi, era cazul să mă revăd și cu Seaca Caraimanului. Cum s-a potrivit să nu fiu singur, i-am spus lui Dorin să se uite pe unde avem de umblat. În urma discuțiilor purtate mi-am dat seama că nici eu, nici Florina (cu care am fost în zonă și nu o dată) nu am scăpat un cuvânt (a se citi jurnal) despre această vale. Pentru că la prima vedere am avut destul de mult de cugetat pentru a putea percepe cum este valea, m-am decis să pun separat aceste informații „pe hârtie”.



Intrarea către Valea Seacă a Caraimanului se poate face și în prezența unor dulăi care la primele ore ale dimineții întâmpină cu voioșie drumeții aflați la baza pârtiei din Bușteni. Cam pe la jumătatea distanței dintre stâlpul trei și stâlpul patru al instalației, se intră în pădure. De ceva vreme poteca este însoțită de un drum de taf care a curățat un pic zona în urma furtunilor ce au dărâmat mai mulți brazi. Trebuie amintit că pârtia este o atracție pentru Martinică și că zmeurișurile din zonă se alătură tufelor de mure care sunt pe placul patrupedelor din vârful piramidei. Ajungem destul de iute în vale, aceasta este destul de răvășită.Prima săritoare demnă de menționat este asemenea unei spinări stâncoase. De obicei am abordat-o prin fisura din stânga. Uneori un firicel de apă se simte în această fisură, dar este suficient de îngustă să găsești prize bunicele. Nu este chiar scurtă, dar prezența unor praguri (trei, patru) ne permite să ne tragem sufletul sau să odihnim brațul, după caz.



/seaca_caraiman/p01.jpg


Săritoarea tip spinare



Următorul obstacol este dat de prezența unor turnulețe, pe cât de frumoase, pe atât de ușor de depășit.



/seaca_caraiman/p02.jpg


Săritoarea cu turnulețe



Mai sus valea are pereții ușor mai apropiați și în curând descoperim o săritoare creată de un bolovan mare blocat pe fir. Ne ajutăm de fisurile ce străbat fața de sub bolovan și, cu atenție, ieșim sus pe partea dreaptă a acestuia.



/seaca_caraiman/p03.jpg


Săritoarea cu bolovan



Deasupra acestui bolovan facem contact vizual cu Crucea Caraimanului. Înaintăm pe fir și ajungem la cel mai înalt obstacol al văii. Există un prag cam pe la jumătate unde ne putem odihni, în partea superioară avem de trecut un bolovan care ne aruncă ușor pe spate și trebuie mai multă atenție la bolovanii și trunchiurile care de obicei barează ieșirea. Dacă este și un pic de umezeală, urmează un festin.



/seaca_caraiman/p04.jpg


Săritoarea mare



Intrăm într-un mic canion cu pereți apropiați unde de obicei este multă umezeală. Ajungem la o săritoare formată cu ajutorul mai multor bolovani destul de mari, unde găsim și două trei ferestre accesibile. Urcăm mai întâi o față spălată, ne ajutăm de o fisură verticală, dăm de un prag, ne „scufundăm” sub un bolovan și alegem să ieșim printr-o fereastră.



/seaca_caraiman/p05.jpg


Săritoarea cu ferestre



Deasupra, oarecum firul natural se continuă cu Valea lui Zangur, pentru Seaca Caraimanului ne abatem la dreapta.



/seaca_caraiman/p06.jpg


Intersecția celor două fire



Ne apropiem de marea deschidere a Poienii Mari. Pe aici curg apele și zăpezile, așadar zona scoate la iveală o serie de fețe spălate de stâncă, pe care în general se urcă la aderență. Nu este foarte dificil tehnic, dar prezența apei sau lipsa de antrenament în depășirea unor astfel de obstacole, ne poate crea o ușoară stare de disconfort.



/seaca_caraiman/p07.jpg


Mostră



/seaca_caraiman/p08.jpg


Privirea întâlnește Țancul Uriașului.



Zonele ușor expuse și spălate se pot ocoli pe partea dreaptă a poienii, unde ne putem ajuta de jneapăn. O alternativă care ne-a adus un plus am să o descriu în rândurile următoare. Din momentul în care în față avem Marea Poiană, pe stânga în urcare putem identifica o mică muchie, nu foarte proeminentă, în stânga căreia este un vâlcel înierbat. Această mică coamă este străbătută de o potecuță dragă caprelor negre. Cu mici ajustări datorate variațiunilor care apar în potecă, urcăm destul de rapid și în siguranță deplină datorită copăceilor prezenți pe această muchie. Dacă urmăm coama până când pe vâlcelul stâng se înfundă într-un perete vertical de stâncă, cu o mică coborâre ușor dreapta, ce necesită puțină atenție datorită prezenței grohotișului, ajungem la confluența dintre Valea Mortului și Hornurile Văii Seci.



/seaca_caraiman/p09.jpg


Coama privită de sus în jos și Intersecția



De aici avem în față o săritoare în general umedă și murdară, care în partea de sus are un bolovan capac.



/seaca_caraiman/p10.jpg


Săritoarea urâtă, dar frumoasă



Pe dreapta găsim un mic prag de stâncă pe care ne putem strecura asemenea patrupedelor, unde găsim și un piton vechi la care putem asigura. Apoi urcăm pe fețe de iarbă presărate cu stânci și copăcei la care putem asigura. Dacă venim din fețele spălate din poiană, putem ajunge tot în acest loc.



/seaca_caraiman/p11.jpg


Deasupra amfiteatrului din poiană



Pentru mine în acest loc valea este parcursă și avem mai multe alternative. Dacă deasupra săritorii urâte reintrăm în firul Hornurilor, putem să urcăm pe acestea. Dacă ținem fețele înierbate, urcăm spre Brâna Portiței. Ei și acum să revenim la povestea noastră. O frumoasă zi de vară, cu un soare torid și temperaturi mari, își face simțită prezența de la orele dimineții. Dorin pare dornic de aventură, eu sunt încălzit, mâncat și hidratat; nedormiți suntem amândoi, aveam să aflu mai târziu.



De la Căminul Alpin pornim la șase și jumătate, în pas alert. Pârtia este aproape, urcăm și curând îi indic lui Dorin câteva repere pentru intrare. Prin pădure mergem bine, drumul lățit ne ajută înaintarea, nu trebuie să fim foarte atenți la detalii. Coborâm în vale și ajungem iute la prima săritoare care este cam descoperită. Intrăm în dreapta „vertebrelor” de stâncă, pe o limbă de zăpadă care ne ajută înaintarea. Ne stoarcem un pic creierul și găsim o traversare pe o față cu ceva prize care trebuie folosite într-un anume fel și traversăm stânca fix deasupra săritorii. Pipăi stânca, dau jos rucsacul, urc, cobor la loc. Îi spun la Dorin să ia o poziție bună în caz că nu iese pasul și urc din nou. O rădăcină șubredă doar ne dă de lucru. Bolovanul mă scoate puțin pe spate, dar reușesc să întind mâinile după oareșce prize. Mă bucur că am făcut o abordare nouă, a fost necesar să pasăm rucsacii de la unul la celălalt, dar ne-a plăcut momentul. Dorin vine și el cu încredere, ajustăm cu o priză la braț și purcedem mai departe.



De aici e strat de zăpadă, cu găurile de rigoare. Urmărim cu atenție marginile de separație stâncă-zăpadă, punem colțarii și o luăm la deal. Săritoarea cu turnulețe este insesizabilă, la cea cu bolovan urcăm fără nici o grijă. Pe lângă bolovan, se mai zărește ceva frumos, acolo sus…



/seaca_caraiman/p12.jpg


Săritoarea cu bolovan



Restul obstacolelor sunt „sub nivelul mării” și, cu pas alert, la opt și un sfert suntem sub intersecția cu Zangurul. La o singură săritoare am mai avut de furcă. Am ieșit pe o față de stâncă curată, pe stânga. Colțarii au fost utili în acest punct.



/seaca_caraiman/p13.jpg


Intersecție, stânga Valea lui Zangur, dreapta Valea Seacă a Caraimanului



De aici, stânca și zăpada fac un mixt frumos. În jur imagini plăcute se întipăresc deopotrivă în inimă și minte. Arunc un ochi spre Brâul Turnurilor care mi-a rămas drag și unde aș vrea să mă reîntorc. Se strecoară din zona superioară a Poienii Mari spre baza Feței Înalte. Șaua Strungii Mari este și ea prezentă cu ale sale vârfuri, Strunga Mare și Picătura.



/seaca_caraiman/p14.jpg


Brâul Turnurilor



Pe lespezi cam curgea apă și am zis: pas. Căutăm o variațiune a coamei amintite. Urcarea începe bine, nimerim poteca și marcajele inconfundabile de capre negre. La un moment dat găsim și marcajul ultim, de Martinică, dar pare destul de vechi. Luăm crengi în vizor și mai șlefuim bronzul proaspăt cules pe brațe. Îl aud pe Dorin care iar găsește o modalitate de a se zgâria, dar nu îl bag în seamă de această dată. Am și eu câteva zgârieturi și mă gândesc că un pic de sacrificiu nu strică. Ne luptăm cu acele de brad, zadă și jnepeni. Încerc să ajung cât mai la dreapta posibil în brână așa că trag spre dreapta de câte ori pot.Intersecția mai sus amintită, dintre Mort și Hornuri pare tare prietenoasă.



/seaca_caraiman/p15.jpg


Intersecție Vâlcelul Mortului - Hornurile Văii Seci



O iau din nou dreapta pe undeva pe sub Spălătură. Ne procopsim cu o nouă sesiune de jnepening în care reușesc să adun ace inclusiv sub articolul vestimentar aflat sub pantalonul aflat sub ham. E solicitantă combinația dintre panta mare și jneapăn, dar măcar pare sigură. Efortul este răsplătit și poposim în Brâna Portiței.



Suntem tare bucuroși, am parcurs această trilogie a văilor seci din Bucegi în trei week-end-uri consecutive. A trecut un sfert de ceas de la orele zece. Această parcurgere de iarnă-primăvară ne-a primit cu ceva stâncărie, zăpadă bună pentru colțari, o vreme de miez de vară, cer senin, vânt absent și ne-a permis să facem valea în 3h45’. Luăm o pauză bine meritată în care ne hidratăm bine și dăm puțin stomacului de lucru. Dorin a fost un coechipier de nădejde în aceste ieșiri și mă bucur că a avut prilejul să cunoască muntele mai bine.



Participanți: Dorin și subsemnatul



Echipament tehnic folosit pe acest sector: colțari, piolet, cască



Timp: 3h45’ de la Căminul Alpin la Brâna Portiței



Data: 21 mai 2022



PS: sper să revin în curând cu continuarea: Brâna Portiței – Tunelul Picăturii – Creasta Picăturii – Cruce – Brâna Văii Albe – Valea Albă




Duminică, 22 mai 2022 - 12:47 
Afisari: 363 


Postari similare:





Comentariile membrilor (2)

ruxandrav
ruxandrav

 
1
Felicitari pt tura, si multumesc pt detaliile in plus asupra locurilor Carpati.org


Duminică, 22 mai 2022 - 13:31  

edy
edy
Busola
 
2
Mulțumim, multe detalii am cules și eu, e bine de dat mai departe Carpati.org.


Duminică, 22 mai 2022 - 18:08  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0620 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2023) www.carpati.org