Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Iulie 2022
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

August 2022
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Online

Vremea
Varful Tutuiatu
Muntii Cheile Dobrogei

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Valea Seacă dintre Clăi – Claia Mare – Valea Comorile Brânei - 14 mai 2022 (Muntii Bucegi)

Notă: acest jurnal conține descrierea unor drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune. Rugăm cititorul să țină cont de faptul că condițiile din teren sunt în permanentă schimbare, iar simțirea pe care autorul încearcă să o transmită este pur personală și nu ne scutește de eventualele traume pe care le putem suferi atunci când muntele ne scoate obstacolele sale în cale. Fiecare călător în natură trebuie să fie conștient de riscurile asumate și este total responsabil de viața și sănătatea sa.



Povestea de față a început cam din toamna anului trecut. Florina tot bătea câte un apropo din categoria „ce ar merge o Seacă dintre Clăi” (vorbim aici de o primă dedicație). Amândoi am mai fost pe traseu, ba vara, ba iarna, ba în urcare, ba în coborâre, dar îmi surâdea și mie ideea. Așa că i-am răspuns: „clar mergem”. Deoarece o considerăm o vale frumoasă, nu extrem de lungă și numai bună pentru a descoperi gustul de abrupt, am zis că ar da bine să nu mergem chiar singuri. Un prieten drag nouă cu care am mai ieșit în ture, l-am făcut ținta noastră (între noi fie vorba, nu i-am spus și lui). Așadar a doua dedicație a fost pentru Gabi, mai ales că nu am reușit să-l ducem cu noi pe Mălinul Inferior, zonă care nouă ne place tare mult și unde ziceam în plină iarnă că ne vom descurca împreună. Eu am tot trecut de Șaua Clăii Mari, cum îmi stă în obicei, în mare viteză și nu am avut timp niciodată să dau o fugă până la Claie. Așadar m-am gândit că meritam și eu să îmi auto-dedic o ieșire în zonă. Am sperat să mai adunăm un carpatist, doi, oarecum anunțasem intenția într-un comentariu la o ieșire cu o săptămână înainte, chiar am făcut o oarecare invitație. Florina mă întrebă dacă nu o să fim prea mulți, eu spun că putem susține echipa deși sunt un fan al turelor solitare. Habar nu am avut că setul de dedicații urma să fie complet până când l-am văzut în carne și oase pe Dorin și am schimbat câteva vorbe. Este a treia oară când ne intersectăm potecile. Nu o să spun că îl cunosc prea bine, dar cu siguranță este un îndrăgostit de Munte. Cine vrea să afle motivul dedicației pentru Dorin, trebuie doar să lectureze caietul de pe Claia Mare. Aviz amatorilor, zona de vârf este o bibliotecă pentru sufletele cu patru picioare care au cam ros cutia ce adăpostește jurnalul. Din păcate nu am avut cu ce să o schimbăm.



Așadar Bunul Dumnezeu ne-a reunit și a făcut prima mare minune pentru noi: o vreme superbă. Țin să spun că am avut mari ezitări în a ieși pe munte de această dată, deoarece cantitățile de precipitații, codurile galbene și de alte culori „sensibile”, grindina care a bătut în mai multe zone din țară, presentimentul cunoscut de a sta în zăpadă udă pe sub care curg șiroaie de apă, geaca impermeabilă sub care mustești în suc propriu…, cred că mă opresc aici. Vineri seara au apărut primele semne răzlețe care indicau drumul bun. Noaptea a fost plină de fulgere și picăturile de ploaie și-au făcut simțită prezența (mulțumim informatorului local), pentru ca a doua zi să fie astâmpărată setea pământului, dar și condițiile de ascensiune să fie ideale. La ultima parte exagerez puțin în sensul că a fost o căldură cum nu am prins de vara trecută; cred că a venit vremea să las fierbințeala din termos acasă.Împreună cu Florina ne întrebam care vor fi condițiile din teren. Am luat cu noi toate cele necesare pentru a ne crește șansele de reușită. Știam că săritoarea mare a văii este în partea de jos. Trebuie să spun că a fost mare bucuria când am văzut-o perfect uscată. Sincer îmi doream fie să avem zăpadă bună, fie să avem stâncă curată. Am strâns rucsacul cât mai bine pe spate, am legat un opt la ham și după o scurtă verificare reciprocă am luat stânca în brațe. Cu toată fericirea de revedere a stâncii, am urcat cu grijă, îndepărtând frunzele care îmi păreau suspecte. Chiar dacă bocancii tehnici de iarnă nu sunt o bucurie imensă în ale cățăratului la stâncă, am urcat bine. Am făcut o primă asigurare la un piton aflat în jgheabul din dreapta săritorii, dotat cu un inel și o cordelină veche care facilitează identificarea. Mai sus am sesizat niște mișcăreți mai măricei, am trecut bine de ei. Cu toate acestea, la un pas în viteză am trimis jos un bolovănaș mai mare decât un pumn. Acesta a binevoit să ocolească pe toată lumea. Nu știu exact de unde a pornit, posibil să fi fost ascuns sub frunziș și l-am dislocat cu piciorul, fără să știu de prezența lui. Am mai pus un anou după o înțepenire de bolovani, chiar înainte de a ieși sus. Topul este un spit zdravăn prevăzut cu o ureche.



/claia/p1.jpg


Pe Săritoarea Mare



Gabi a venit primul și a recuperat echipamentul. Am aruncat coarda în copacii de pe partea dreaptă cum priveam în jos, apoi în cei de pe stânga. Odată reglat tirul, am țintit pe mijloc și în scurt timp Florina era lângă noi. Primii doi secunzi au luat-o în sus să vadă condițiile din teren, timp în care Dorin a ajuns lângă mine și m-a ajutat la strânsul corzii. Am sesizat că are tendința să o strângă bine, adică la purtător. Noroc că la săritoarea următoare am recuperat-o înapoi, nu de alta, dar sus în șa am avut pe ce să șed mai bine.



Săritoarea Mare este destul de înaltă, necesită un 20m buni de urcat în coardă. Îi urmează o săritoare nu foarte înaltă, pe care am găsit-o la fel de uscată. Am abordat-o pe partea stângă, cu spatele pe o față spălată care nu oferă prea multe posibilități, așadar este vorba de cât mai mult spate lipit pe stâncă. Intrarea este un pic mai interesantă, fie nu îți încap picioarele, fie nu ai pe ce le sprijinii. Așadar am încercat să depărtez pereții, nu am reușit, dar am găsit suficientă aderență să urc într-un stil specific de râmo-ramonaj. Florina are talent la acest stil, plus ceva experiență. Gabi și Dorin au fost plăcut surprinși să vadă că teoria și practica sunt puțin diferite, dar s-au descurcat cu succes și ceva forfotă suplimentară.



/claia/p2.jpg


Săritoarea râmă (foto by Dorin)



Mai sus am avut parte de strat compact de zăpadă, numai bun de exersat mersul la colțari. Am echipat, ne-am luat pioleții la cingătoare și dăm la deal. Panta inițial medie, sus ceva mai crescută, ne-a solicitat trupurile. Aerul curat ne-a umplut plămânii și savuram fiecare clipă cu nesaț. Poveștile s-au ținut lanț, colțar stâng, colțar drept, piolet și de la capăt. La orele unsprezece savuram o plăcintă de ou: varianta „de munte” a unei omlete. Pe ultima sută de metri am urcat la iarbă, adunând o grămadă de pământ în colțari, dar a fost varianta sigură. Încă priza „celor o mie de fire de iarbă” mai are puțin de așteptat. Mâncare, hidratare și ședință foto. Discutăm de ce se vede din zonă și o luăm la pas către Claia Mare.



Ne-am documentat puțin de acasă, dar întotdeauna îmi place să descopăr o zonă nouă. Știu că au fost și alții pe acolo, dar sentimentul de a călca personal pentru prima dată într-un loc anume, mă umple de bucurie. Apropierea de Claia Mare nu este dificilă tehnic, totuși are câteva pasaje mai expuse și trebuie mers cu atenție. Cablurile din zonă nu sunt tocmai strălucite, iar poteca trebuie urmată cu grijă. Nu poți scăpa de un pic de jnepening și nici de doza de ace care intră la piele.



Două aspecte țin să le menționez în special. În primul rând poteca, de altfel nu foarte lungă, este foarte pitorească. Priveliștea este una deosebită. Ochii se pierd spre Caraiman, o sumedenie de brâne se lasă descoperite, văile sunt încă ușor albite. În al doilea rând, cea mai frumoasă imagine pentru mine a fost verdele crud care se observă, în toate părțile, cum câștigă în altitudine. Natura prinde viață și ne învăluie cu ale ei mistere.



Cum stăm mult prea bine cu timpul, facem de toate. Am sperat să facem grupul la maximul de cinci anunțat în intenția noastră, să stăm la coadă la săritori, dar nu prea ne-a ieșit. Așa că din nou poze, din nou hidratare și plajă. Noroc cu jurnalul care ne-a reținut atenția încă câteva minute. Nu prea suntem învățați cu staționarea, mie parcă nu mi se potrivește. Noroc cu Gabi care are oricând puterea de a moțăi un pic. Până la urma urmei este cu oameni, despre oameni, așa că m-am abandonat unui petic de iarbă grasă până când am fost mobilizat la sesiunea foto de pe vârf.




/claia/p3.jpg

Echipa veselă în zona Claia Mare



Ne-am retras aproximativ pe același traseu până în șaua de obârșie a Văii Seci, am salutat politicos doi admiratori ai abruptului care se odihneau în zonă, două vorbe și am luat Brâul lui Răducu sub talpa bocancului. Zonele golașe alternau cu petece de zăpadă, dar se merge bine. Trecem pe uscat de Comorile Clăii și al său fir secundar pe care l-am urcat cu ceva timp în urmă într-o ieșire solitară. Imediat intersectăm Comorile de Mijloc care sunt încă albe. Dorin găsește o variațiune de potecă și face o porțiune în urcare de vreo douăzeci de metri din acest fir, sper să încerce și varianta completă din Bușteni. Comorile Brânei ne-au primit cu zăpadă întreruptă în zonele cu schimbări de pantă mai ample. Se auzea cum curge apa în diverse locuri, am reușit să nu verificăm personal. Porțiunea inferioară este interesantă. La săritoarea principală a firului am făcut un rapel unde ne-am tot dat cu presupusul: rămâne cum am zis eu, mai bine să ai coarda de rapel pe mâna stângă :). Mai jos am înțeles ce au vrut să ne transmită cei doi confrați în ale muntelui întâlniți în șaua de sus, adică „am urcat pe o grămadă de noroi”. O avalanșă de profunzime a venit de pe comori, a făcut un dig imens la intersecția cu Brânei și a depozitat sub intersecție tot ce vrei, condimentat fără sfială cu pământ. Norocul nostru că e încă tare.



/claia/p4.jpg


Marea cu de toate



Nu ne-am complicat existența și am rapelat cele două săritori spălate aflate chiar deasupra traseului turistic. Am discutat de cum se abordează în urcare și de la baza lor a fost și Dorin de acord că nu e chiar așa de rău. Am discutat despre aderență și peripețiile trăite pe acolo în ieșirile anterioare.



Povești și iar povești, hărmălaia de la intrarea în traseele marcate ale Jepilor Mari și Mici, o baie rece la picioare să le dezumflăm, alte povești și inevitabila despărțire. Mulțumiți cu toții pentru ziua minunată petrecută împreună sub umbrela Măriei Sale Muntele, ne despărțim sufletele pline de bucuriile adunate de-a lungul zilei.



Echipament utilizat: colțari, piolet, cască, ham, semicoardă 30m, carabiniere, bucle echipate, anouri, dispozitiv de rapel.



Participanți: Florina, Dorin, Gabi și subsemnatul



Timp de parcurgere: 10h30’



Duminică, 15 mai 2022 - 13:54 
Afisari: 292 


Postari similare:





Comentariile membrilor (0)

Nu exista niciun comentariu
 

 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0657 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org