Valea Comorilor - > Valea Comorile Brânei ( Comorile Brâului ), 26 martie 2011 (Muntii Bucegi)

Dupa o iarnă cu puţină zapadă, dar cu multe avalanşe la TV am zis să mai ieşim şi noi se ne dezmorţim la o porţie de Jepi.

Plecat-am patru către Jepi, trei din Bucuresti şi unul din Braşov, adică Tudor, Adrian, Mugur si mihai_fl.

După invitaţia lui Mugur pe creasta estică a Clăi Mari am început sa mă documentez, n-am facut acest traseu, nici n-am gasit mare lucru pe net.

Aşa că m-am apucat frumos să pun pe o poză traseele din zonă.

Din cauza rezolutiei nu se mai vede bine scrisul, o poză un pic mai mare am pus şi la:

http://www.carpati.org/poze_fotografii/bucegi/jepii_mici/72815/

In caz de nevoie am şi poza la rezoluţie maximă.

Imi fac rucsacul conştiincios, ma pregătesc sufleteşte şi-mi pun haine pentru o eventulă noapte pe coclauri, ham, carabieniere, colţari şi toate cele iar rucsacul meu ajunge la aprox. 12 kg, prea mult pentru o tura aşa scurtă.

Mai citesc pe net despre vreme şi zapadă, mâine avem o fereastra de vreme bună, saptamâna trecută a nins în Bucegi, pe carpati.org se spunea că au cazut 30 cm de zapadă peste gheaţă.

De fapt când conduceam din Braşov către Buşteni pe culmile Bucşoiului,Tiganesti, Malăieşti se vedea totul alb, ca în plină iarnă.

Acesta este si motivul pentru care am ales sa facem ceva in partea sudica a Bucegiului pentru a avea cât mai puţină zapadă moale gata să plece.

Ajung ceva mai devreme în Buşteni şi mă opresc să fac poze cu Clăita şi vf. Clăii Mari (1863m).

Claia Mare mai este cunoscută de batrâni şi sub  numele de "La steag", dupa stâlpul cu steag ce se gasea acolo pâna în 1980.

Se pare ca stegul a fost pus din nou în 2010 de Adrian Ciorba.

Tot aici sa mai gasesc amenajari cu cablu si coardă. citesc pe net.

Vârful Clăii Mari nu pare chiar simplu la prima vedere, nu-i o simpla plimbare, cel puţin pentru mine. 

Vin şi cei trei din Bucureşti şi plecăm către intrarea în Valea Comorilor pe traseul Schiel (nume dat dupa cei doi fraţi care au fost propietarii fabricii de hârtie din Busteni şi aveau funiculare în zonă).

Mai aruncam o privire şi iedntificăm reperele principale, Claia Mare (1863m) în stânga, cu un fir cu zapada ce-i stă ca un colier la gât (Brâul Subtire), în dreapta ei Claita, mai sus se vede cu zapada Hornul cu Florile (1A), care este folosit in special pentru a iesi din Brâul lui Raducu ( Brâul Mare al Jepilor ) în platou.

Vezi harta de la :

http://www.carpati.org/poze_fotografii/bucegi/jepii_mici/72815/

Citez de pe blogul lu Cristi (boreal). despre Brâul lui Răducu.

"Ion Raducu era mocan, de loc din satul Ocina-Adunati, judetul Prahova, a descoperit braul in prima jumatate a secolului al XIX- lea, pascand oile pe fetele sudice si estice ale muntelui. Ion Raducu a avut un fiu pe nume Sava si un nepot, tot Ion Raducu, care in anul 1984 avea 86 de ani ("Pe Crestele Carpatilor" - Niculae Baticu si Radu Titetica; Editura Sport-Turism, anul 1984). In unele publicatii, Ion Raducu este trecut gresit ca vanator de capre negre. Intram pe traseul marcat ( Schiel ) si mergem pâna la intrarea in Valea Comorilor."

Mai jos o hartă dupa Cristea.

Suntem pe marcaj.

La început era foarte putina zapadă.

Ajungem si la intrarea in Valea Comorilor.

Dupa un timp intrăm pe valea din dreapta care este Comorile Clăii, aşa cum se vede în harta lui Cristea.

Mergem pe Comorile Clăii pâna la prima săritoare.

Săritorile ni le-am fi dorit acoperite de zapada sau uscate.

Acum pe ele curgea apa.

Daca prima se trecea relativ uşor ,urmatoarele ştiam că ne vor pune probleme.

Cum ne-am facut dusul cu apa calda acasa, am zis pass si la unul cu apa rece aşa că am ascultat propunerea lui Mugur să mergem pe Valea Comorile Brânei , gasită şi cu numele de Comorile Brâului pe unele hărti.

Ne întoarcem si continuam drept pe firul pe care am urcat initial.

Continuam pe Comorile Brânei

Nu pune probleme, zăpada este bună.

Ici colo câte o săritoare.

Colegii mei nu şi-au luat colţarii ,iar eu nu  i-am pus, de obicei nu folosesc.

Apare si prima săritoare cu ghiaţă şi udă.

Incercăm să o trecem, nu merge.

Incepem sa testăm cum să o oclim, o primă variantă, fară colţari mai greu.

Adrian o ocoleşte pe dreaptă şi ne face asigurare. Adrian a fost "alpinistul" din această tură, reponsabil cu asigurările şi cărat coarda pe cea mai mare parte a traseului.

Traseul pe unde am urcat asiguraţi unde ne-au ingheţat mâinile imediat pe stânca ingheţată.

Aici s-a oprit avalanşa ce a curs pe această vale, foarte mare pe o porţiune lunga din vale.

Eram curios de unde a venit, credeam ca a plecat din creastă cu o cornişă. Acolo este un bazin foarte mare cu o pantă ideală pentru a pleca zăpada.

Avalanşa a fost pe câteva sute de metri şi a plecat din această zonă, am facut poze de unde s-a declanşat.

De pe acest perete a plecat.

si aici, era o brâna cu multe urme de capră neagră.

După ce m-am lămurit de unde a plecat avalanşa ne-am vazut de drum. Câte zone ca astea nu au văile pe care am umblat iarna......

O capră ne ţinea sub observaţie.

Suntem pe panta finală a văii.

Mai dăm de o săritoare pe care curgea apă şi o ocolim cu asigurare.

Aici am făcut o balustradă la revenirea in vale.

Panta este ceva mai abruptă.

O şea din care te poţi uita în firul alăturat al văii Comorilor.

Se întrevede ieşirea pe platou.

Nu ne place cum arată zăpada la ieşire, destul de moale şi suficientă să nu fie chiar sigură.

Brâul de Sus al Jepilor Mici.

Claia Mare , pe unde ar fi trebuit să coborâm.

Deja in bazinul Comorilor mai erau patru turişti, aveam să vedem ca sunt feţe cunoscute pe carpati.org, chiar dacă una a părăsit puţin Romania.

Am gasit o muchie mai uscată, cu puţină zăpadă de ieşit în creastă.

Poza de grup, noi cei patru din dreapta.

Mergem pe platou şi coboram pe valea Urlătorii Mari.

Un loc de bivuac.

In rest toate cunoscute.

Numai bine si ture frumoase în siguranţă.

Vineri, 1 aprilie 2011 - 16:55 
Afisari: 16,938 


mihai_fl