Valea Colților și Hornul Coamei – 17 august 2021 (Muntii Bucegi)

Notă: acest jurnal conține descrierea unei drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune.

Prima tură în Bucegi din acest an debutează pentru mine cu o mult dorită revedere: Valea Colților și apoi cu o premieră, Hornul Coamei, acceptând propunerea lui Edy de a parcurge si acest spectaculos traseu, pe care el fusese deja.

Tare mi-am dorit să văd cum e să urcăm Valea Colților în condiții bune, că pe stâncă udă și alunecoasă am mai fost în octombrie 2019, într-o zi care prognoza părea bună cel puțin până după prânz, dar nu s-a prea îndeplinit: dimineața am prins ceață și o burniță deasă care ulterior s-a transformat în fulgi de nea. Am anticipat figura și ne-am hotărât atunci să pornim cu bocancii de iarnă, ca să fim siguri. A mers cam greu în acele condiții, mai ales că nu aveam încă exercițiul umblatului cu +1kg pe fiecare picior, ca diferență de greutate între bocancii de vară și cei de iarnă.

De această dată, în schimb, am prins totul uscat și cu aderență optimă.

Pornim de la Căminul Alpin pe la 5:15 dimineața și facem gălăgie pe tot parcursul drumului pentru a speria ursul. Adevărul este că a fost singura tură din această vară, în Bucegi, în care nu am văzut sau nu am auzit niciun urs. Ajungem în Poiana Coștilei la 6:30, dar din ceva motiv pornim spre poteca ce trece pe lângă Vâlcelul Poieniței mult prea la stânga, așa că după o curbă largă, pe diverse poteci de animale, ajungem în partea superioară, pe lângă Hornul Mare. Totuși coborâm ca de obicei, pe unde e mai simplu, pe Hornul Mic de la Scară. Chiar dacă am bălăurit ceva timp, marea ocolire de la început ne-a ajutat puțin, ajungând mai odihniți decât dacă am fi urcat pe poteca abruptă.

Valea Colților

Valea arată promițător, iar vremea este excelentă. Facem o pauză de masă și de hidratare și înainte de ora 8 o luăm în sus. Sunt foarte simpatice săritorile de pe această vale, prima a devenit prevăzută cu un buștean de care ne folosim pentru a o urca.

O săritoare cu buștean

Următoarea săritoare, cea cu vreo 4 pitoane o urcăm la liber și cu rucsacii. O diferență de la cer la pământ face stânca uscată. Adaug o poză  de sub ea, din 2019, când totul era ud și am urcat cu mare dificultate, atât cu rucsacul meu, cât și cu a lui Edy, iar când nu am mai reușit să il car și pe al lui, l-am agățat într-o buclă, la un piton, Edy recuperând-ul ulterior. Îmi amintesc că alunecam foarte tare pe prizele de picior și mă repoziționam de 3-4 ori până mergea pasul. Cu greutate în plus a fost cu atât mai dificil.

Săritoarea "mare", udă, în 2019

Ajungem apoi la săritoarea cu o foarte mică fereastră, unde Edy hotărăște că e mai interesant să o escaladeze pe exterior, însă eu intru prin ea la limită, cu tot cu rucsac. Continuăm să urcăm, trecând de variate obstacole pe care le depășim cu ușurință.

Cealaltă săritoare interesantă a văii, cea cu scărița din bucle de cordelină îmi dă un pic de furcă, așa că trimit rucsacul sus înainte să urc și eu, negăsind însă prizele inverse bune de sub bolovanul care o blochează.

Partea superioară a văii

În partea superioară, unde valea se mai deschide, dar peretele din stânga devine aproape vertical, am auzit primele căderi de pietre, iar în scurt timp câteva pietricele ne lovesc pe amândoi. Ieșim repede în dreapta și surprindem niște  capre care se plimbau deasupra noastră. Grăbim pasul, pentru a nu mai avea parte de surprize și la 10 fără un sfert ajungem în Strunga Colților. Până la intersecția cu firul secundar al văii Gălbinele coborâm liber, cu grijă. În fața noastră se desfășoară o minunată priveliște: Hornul Coamei, pe jumătate luminat de soare, și care nu prea încape în cadru.

Hornul Coamei, în toată splendoarea

Înainte să facem rapel în firul principal al văii Gălbinele observăm alte capre, grase și frumoase, care traversează valea și intră pe o brână în stânga hornului. Măcar știm că acestea nu vor da cu pietre înspre noi.

Coborâm și ne băgăm în firul hornului. Acesta debutează cu niște săritori cu stâncă solidă, uscată, ușor înclinate. Din când în când privim înapoi spre Colțul Gălbinele, pe care îl lăsăm ușor în urmă.

Pe unde am coborât: Colțul Gălbinele și Strunga Colților

Cățărăm cu mult spor, bucurându-ne de aderența perfecta și înaintând în special prin șpraț și ramonaj, grație pereților apropiați. Trăim clipa prezentă, inclinarea hornului nelăsându-ne să ghicim cam cât mai avem de urcat. Cam pe la jumătate mi s-a îndeplinit o dorință nerostită: la câțiva metri depărtare o pasăre fabuloasă ne încântă cu penele ei roșii – fluturașul de stâncă (Tichodroma muraria). Nu am reușit să îi facem poză deoarece imaginea ei minunată ne-a făcut să încremenim în admirație.

Mai urcăm câteva săritori înguste.

Pe horn

Curând, o pereche de fluturași de stâncă zboară pe lângă noi și ne însoțesc până aproape de ieșirea din horn.

Urcușul este constant iar toate obstacolele seamănă, nu aș putea deosebi prea mult în caracteristici o săritoare de o alta. Iar acest aspect e păstrat pe tot parcursul, de la intrarea din firul Gălbinelelor și până spre Brâna Mare a Coștilei. Singurul lucru la care am avut atenție maximă a fost calitatea stâncii, uneori destul de friabilă în treimea superioară. Condițiile excelente ne-au ajutat și am urcat liber.

La ultima parte cu umbră, înainte de a ieși în Brână, la ora 12, am făcut o pauză de masă, după care am discutat pe unde să coborâm. Pe jos, cel mai simplu ar fi fost pe Brâna Aeriană. Mai facem o pauză și Edy vorbește cu Crina să vină după noi la Piatra Arsă. Așa că urcăm hornul lui Gelepeanu, pe care eu nu am mai fost, trecem pe lângă releu, iar la ora 14 fix suntem în mașină.

Astfel, prima revedere cu Bucegii din acest an a mers la suflet, fiind printre cele mai frumoase ture pe văi de abrupt.

Participanți: 2

Traseu: Bușteni – Poiana Coștilei – Hornul Mic de la Scară – Valea Colților – Hornul Coamei – Hornul lui Gelepeanu – Piatra Arsă

Durată: 9h

Joi, 16 septembrie 2021 - 17:05 
Afisari: 395 


codre