Valea Coltilor, Valea Galbenele (Muntii Bucegi)

Traseul este cotat la 1B si NU se adreseaza incepatorilor in drumetie montana.

Iata ca dupa mai bine de o luna mi-am gasit putin timp sa mai postez aceasta tura pe Valea Coltilor, Valea Galbenelelor.

Era prima data cand mergeam pe Valea Coltilor si pozele facute primavara in jurnalele de pe carpati si blogul lui Cristi m-au facut sa-mi doresc sa fac acest traseu.

Cum pentru traseul de vara sunt mai putine descrieri ale acestei vai am zis sa pun un jurnal. Nu-mi amintesc sa fi vazut gunoaie pe Valea Coltilor , sper sa ramana asa , jurnalul sa nu fie de folos celor certati cu natura.

Deci tura a fost postata de Cristi, un carpatist cu care am mai facut trasee si care disparuse de pe carpati.org.

Am dezlegat misterul, nu mai ai este pe carpati, mie cel putin imi lipsesc jurnalele lui, are un stil de a povesti aparte. Curios cum oameni de munte deosebiti de pe carpati.org (din cei care am avut placerea sa-i cunosc) pleaca, sau nu mai scriu pe carpati.org.

Ma gandesc aici la Nae cu peste 45 de ture si articole, la Cristi (boreal) si nu numai.

Nu am dreptul sa judec pe nimeni.

Poate daca ar fi putut sa-si faca propiul site ar fi reusit sa si-l administreze asa cum doreau. Revenind la tura, iata ca pune Cristi o invitatie la o tura pe Valea Coltilor , nu vreau sa ratez ocazia, ma inscriu, cam tarziu, primesc o derogare si ne inatlnim la intrarea in traseu, Caminul Alpin la ora 8.30.

Componenta echipei : Mariana si Luti (sotul), Adrian(rupi2003), Cristi si mihai_fl.

Plecam voiosi spre Poiana Costilei pe traseul marcat. Vremea se va face buna, ceva nori mai sunt pe creste dar se vor ridica.

Cum de obicei mi se intampla sa uit cate ceva, acum am uitat aparatul foto acasa, asa ca am folosit pozele lui Cristi si Luti, mi-a fost destul de greu sa selectez cateva (72) din cateva sute bune.

De data aceasta IrfanView mi-a dat rateu la resize bulk, am ales o rata de compresie prea mica sa nu depasesc sizul de 120 k, n-am rabdare si timp sa iau fiecare poza la prelucrat.

Prin padure pe Plaiul Munticelului inainte de a ajunge in P. Costilei ma uitam atent, in primavara o frumusete de urs statea langa poteca, ne-a vazut si a plecat.

Tot atunci din P. Costilei spre intrarea in Valcelul Poienitei am mai vazut doi pui de urs, astia nu puneau probleme dar ursoaica n-am avut vreme sa o cautam (am eliberat urgent traseul), asa ca doi din trei au decis ca tura pe Valea Malinuli sa se mute pe V. Bujorilor.

Ajumgem in Poiana Costilei si facem traversarea prin urzici si vegetatie pana la brau (ratam poteca de intrare slab conturata) si intram in Valcelul Poienitei pe care poteca este buna si relativ curata. Intrebare care se pune, oare ursii de data trecuta au urcat si sunt pe aici?

Daca da, au pe unde sa fuga cand ne vad sau se vor simti captivi in vale si noi o amenintare.

Coboram pe Hornul Pamantos, n-a plouat in ultima vreme , arata bine , se poate cobora, dar daca este dupa ploaie sau nu vreti sa aveti batai de cap puteti sa puneti o asigurare dupa un copac.

Intrarea in Hornul Pamantos vazuta de sus.

Intrarea in Valea Malinului/

Vedere spre Valea Malinului.

Varianata de coborare de aici nu e prea frumoasa, e de evitat.

Din Valea Malinului se desprinde mai sus pe partea stanga Valea Scorusilor. Noi intram pe Valea Coltilor.

Valea e relativ curata, foarte placuta la catarat pentru incepatori ca mine.

-

Valea Coltilor este cotata 1B, dar cum la noi nu se da gradul dupa cel mai greu pasaj, cateva saritori chiar daca nu foarte dificile pot pune probleme, nu strica si asigurari acolo unde este cazul.

Cristi ca de obicei sa ocupa de majoritatea asigurarilor, cand am pus mana pe rucsacul lui am apreciat si mai mult efortul lui avand in vedere ca el in general nu are nevoie de asigurari pe astfel de trasee. Am ceva bere de dat.

Fiecare pe unde si cum poate. Ce mi-a placut la tura asta a fost ca din start nu ne-am grabit, ba din contra vremea , peisajul ne-au facut sa ne decidem sa-l terminam cat mai tarziu, sa profitam din plin de aceasta zi.

--

--

Petzl Reverso 3, merita, dati o cautare pe YouTube.

--

--

Urmeaza un sir de poze in care Luti si Mariana ne dovedesc cat de supli sunt si trec printr-o fereastra pe sub un bolovan. Eu n-am incercat ca ma intepeneam acolo, de fapt eu am alergat un pic in tura asta sa mai dau jos din kg, raportul greutate / inaltime imi zice ca eram obez. Lucru care nu a mai fost valabil la sfarsitul turei :).

Step 2

Step 3.

--

--

--

Aici se vad Coltul Malinului si Coltul de Sus.

Da, e mult pana departe, acolo in zare, Braul Mare al Costilei?

--

--

O Campanula carpatica (clopotel)

Flori de colt si capre negre au fost din belsug, in special in apropiere de Coltul Magarului.

--

--

Coltul Magarului

"Servim patria", ce a mai ramas din ea, uite ca muntele nu l-au luat, inca.

Coltul Malinului, Dintele dintre Colti si Coltul de Sus.

La vanat de flori de colt.

--

"Au ajuns la locul lor ? " :)

--

--

--

Caprele negre, ne-au dat o lectie de ce inseamna catarare, cred ca panta avea 75-80 grade pe stanca care au trecut, pacat ca nu mai este clara poza dupa resize.

--

--

--

Aici eram profesor, dupa ce am ocolit saritoarea din imagine am inceput sa dau sfaturi pe unde se poate urca. De fapt nu era asa dificila, dar la o privire de mai departe era impunatoare.

--

Aici eram la finalul Vaii Coltilor, ude valea se deschide mult.

--

De aici se poate cobora in Valea Galbenele, am inteles ca este un pasaj nu tocmai usor, eventual se poate face un scurt rapel. Suntem la Coltul Strungii. Noi nu am coborat pe aici am mers pana la Strunga Galbenelelor care face trecerea in Valea Scorusilor.

Cristi ne propune sa urcam pe culmea din imagine, cred ca ii spune Creasta estica a Coltului Galbenelelor. Intrarea pana la primul piton in niciun caz nu se adresau bocancilor mei (iata ca am gasit o scuza), asa ca nu sunt doritori si mergem catre Strunga Galbenelelor.

Aici am mers pe o mica creasta, din imagine, dar care se termina cu diferenta de nivel de 6-7 metri, asa ca ne intoarcem putin si traversam prin jnepeni pana la sea, stam, mai aruncam o privire prin jur, erau destui alpinisti pe peretele Galbenelelor,pe unele trasee deschise de N. Baticu inca din 1930.

--

Alpinisti in Creasta Costila Galbenele.

Alpinistii din perete la rezolutia asta au devenit cativa pixeli albastrii.

--

Braul ce ne duce in Strunga Galbenelelor.

Din strunga am intrat in Valea Galbenelelor. Facem un mic popas la Hotel Galbenele.

Aici mizeria se tot strange, unii se considera prea mari alpinisti sa-si ia cutiile in rucsaci, sau cine stie le-au lasat cei cativa turisti rusi ce i-am vazut pe acolo.:)

Hornul Coamei, un traseu ce te incita, se spune ca are numai 1B, o lungime de ~250 m, se incepe din firul vaii Galbenelelor, daca nu se ocoleste intrarea pe o brana din dreapta. Iese in Brana mare a Costilei. Ma mananca putin in varful degetelor dar e ceva la mansarda care-mi zice "Stai linistit, nu-i de tine", mai vedem.

--

Cristi care a descatarat toate saritorile de pe traseul de coborare Valea Galbenele, fir principal.

Un animal cazut prada unui torent de apa ce l-a surprins pe vale.

Pana la traversarea in Valea Costilei am facut 3-4 rapeluri.

--

--

--

--

--

--

Intrarea in traversarea catre Valea Costilei, aflata imediat dupa o cruce metalica.

La refugiul Costila , multa lume, este dedicat numai alpinistilor. De aici nu mai pun poze ca oricum sunt prea multe. La sfarsit de tura l-am pedepsit pe Cristi cu 50 flotari, sa fie mai antrenat pentru urmatoarea tura :).

A fost o tura foarte frumoasa si relaxanta.

Daca se tot vorbeste de energii pozitive in Bucegi, pe Valea Coltilor chiar m-am simtit bine. :).

Multumesc Cristi pentru traseul propus si restul, colegilor pentru atmosfera.

Carari cu soare ca de zapada se pare ca avem parte din 31 august anul asta.

Numai bine.

Marţi, 14 septembrie 2010 - 15:41 
Afisari: 7,780 


mihai_fl