Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Piatra Mica
Muntii Piatra Craiului

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Valea Bujorilor – Creasta Ascuțită – 26 octombrie 2021 (Muntii Bucegi)

Notă: acest jurnal conține descrierea unor drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune.



Cred că după primele două, trei jurnale mi-am zis că trebuie să iau o pauză din a scrie. O parte din mine își amintește cât de puțin acces aveam cu mulți ani în urmă la diverse informații privind nemarcatele și cât am umblat ca să identific unele zone din Crai, Bucegi sau Făgărași. Unele repere s-au estompat, motiv pentru care mă mobilizez să-mi aștern gândurile, poate vor fi de folos și altora.



Așadar mă îndrept spre Valea Bujorilor ce apare pe ici colo sub denumirea de Vîlcelul Bujorilor. Prima impresie în Bușteni: frig clanță. Foarte bine îmi zic, poate se mai usuca stânca prin evaporare. Frigul pătrunzător face ca urcarea prin pădure să decurgă excelent. La troiță am rămas în două straturi de haine, subțirele amândouă. De câte ori pot încerc să evit amplificarea transpirației, mai bine măresc ritmul ca să produc căldură corporală. Crucea Eroilor este scăldată ritmic de culorile tricolore și pentru o bună bucată de timp încearcă să se alinieze cu luna. Mintea se învârte încercând să asimilize ultima perioadă. Prea multe știri catastrofale se vehiculează în societate, tinerii cu care am discutat sunt din nou cu emoțiile încercate de lipsa socializării. Undeva vreau să găsesc o rază de speranță și muntele mă face să simt că ale mele căutări iau sfârșit. Treptat corpul își intră în ritm și simt doar aerul rece care îmi umple plămânii. Încep să trimit gândurile zilnice la culcare. Cu puțin timp înainte de plecare am știut sigur că mă voi afla într-o ieșire solitară și am speranța că data viitoare voi fi în echipă. Începe să se lumineze și în curând renunț la frontală. Încă un pic și scot telefonul pentru prima poză a zilei. Gândurile mă poartă către zona de intrare în Valea Mălinului.



/bujori/p1.jpg



E foarte multă liniște, iarba este înghețată. Pentru prima dată în acest sezon trec peste firul Coștilei înghețat bocnă. Nu mă supăr defel, la întoarcere am avut parte de doza de noroi tradițională. Prins de gândurile mele mă surprind la câțiva metri de vale, am ajuns? În circa o oră și jumătate iau o gustare la intrarea în Valea Bujorilor.



/bujori/p2.jpg


La început pe Valea Bujorilor - în spate o bucățică de Morar



Prima ninsoare serioasă a avut loc cu vreo două săptămâni în urmă, frigul își spune și el cuvântul. Drept urmare vegetația luxuriantă este culcată la sol, fapt ce face parcurgerea văii mai plăcută. În câțiva zeci de metri mă întâlnesc cu prima săritoare a văii. O împart în două părți. În prima parte am cățarat la aderență un buștean, petrecând cu putere mâinile după el. Era înghețat bocnă și aderența semi-rezonabilă.



/bujori/p3.jpg


Săritoarea cu buștean și fereastră: bușteanul



Imediat ce îmi trag sufletul, țintesc cu privirea un bolovan imens, partea doi. Pare cățărabil, dar zăresc lumini sub bolovan și nu mă pot abține să nu investighez. O gaură mai mică imediat pe partea dreaptă, ne scoate un pic prea în față. O altă gaură ceva mai mare, situată mai spre fundul grotei de sub bolovan, ne conduce peste săritoare. Pun casca în cap, până aici am fost încadrat de pădure și nu am simțit nevoia să echipez. Mă uit la gaură, mă uit la umerii mei, repet procesul din alte unghiuri. Trag câteva crengi și pietre în cască și pare că locul devine încăpător. Leg rucsacul cu o cordelină, trec măinile în sus și apoi strecor trunchiul. Deasupra e tare frumos, dau din picioare în aer și mă ridic în mâini și coate. Am trecut, încă puțin și vine și rucsacul.



/bujori/p4.jpg


Săritoarea cu buștean și fereastră: fereastra



Deși mi-am propus cât mai multă stâncă, următorul pasaj arată foarte pregătit să mă facă să renunț la normele estetice, așadar îl ocolesc pe partea stângă.

 


/bujori/p5.jpg



Panta este una moderată, firul continuă cu o porțiune mai largă pe care se văd grămezi de ierbotănii degerate. Urmează o zonă mai accidentată, însă bolovanii nu sunt mari. Ici colo, trunchiuri de copaci. Cățărarea este facilă și se pot aplica procedee diferite, urc cu maximă plăcere.



O nouă săritoare îmi pune sângele în mișcare. După un pic de analiză, găsesc pe partea stângă ceva fisuri și praguri care mă ajută să urc până la jumătate. Trag rucsacul și apoi urc și cealaltă jumătate. Uneori este necesar să curăț stânca de frunze și pământ să am stabilitate. În fisuri învăț să disting între pământ înghețat și stâncă.



/bujori/p6.jpg



Deasupra valea ia aspect de canion, cu pereți mai înalți și ceva mai apropiați. În general valea nu oferă o perspectivă largă, dar problemele solicitate spre rezolvare sunt frumoase. În canion rezolvăm o săritoare ceva mai înaltă, cu prize bune și facilități de spraiț/ramonaj.



/bujori/p7.jpg


Zona canion



/bujori/p8.jpg


Săritoarea din canion – vedere de sus



Mai trec câteva praguri cu grijă la petecele de gheță de pe stânci. Valea capătă din nou deschidere mai mare. Puțin mai sus este o ramificație, firul stâng este slab definit, cel drept este mai clar și stâncos. Urc pe acesta din urmă.



/bujori/p9.jpg


Ramificație



Pragurile de stâncă se succed unul după altul, abordez pe exterior o nouă săritoare cu fereastră parțial colmatată. Am încercat să o curăț de sus, mai puțin crengile prinse zdravăn. Este mult bolovăniș și de dedesupt îmi pare că nu merită încercarea. Pe la 1725m ajung la o nouă bifurcație, ambele fire bine definite. Cel stâng dă semne de îmblânzire și cred că este cel care duce la Brâna Mare a Morarului cu acel talveg ierbos și presărat cu bolovăniș de dimensiunea pumnului. Firul drept e mai sălbatic și mă decid din nou, la dreapta. Pereții sunt umbriți, iarba este brumată bine, duc o luptă mixtă cu pământ înghețat, stâncă și tracțiuni la jneapăn unde nu am alte soluții. Panta este pe această ramură sesizabil mai mare, de câte ori este cu puțință mă împing între pereți, fie cu mâinile, fie cu picioarele. Toate gândurile sunt risipite, e doar muntele și eu undeva un punct pe acolo.



/bujori/p10.jpg


Ramificație 2


Orizontul se deschide și caut să identific Brâna Morarului.



/bujori/p11.jpg



Acest fir superior al Bujorilor se închide într-un țanc de stâncă. Pe muchia stângă trec o scurta porțiune de jneapăn și identific la stânga firul văii care taie Brâna Mare a Morarului. Identific o rută care să mă scoată în creastă, fără exces de jneapăn.



/bujori/p12.jpg


Peretele -dreapta- sub care iese firul



/bujori/p13.jpg


Traseul urmat aproximativ



Mă aflu deasupra brânei și începe operațiunea “Lupul Alb”, episodul întâi. În stânga mea, pe platforma de sub stânca unde se află crucea lui Stoichiță, apare un patruped. Evident că marea de gânduri face câteva valuri, să fie ursul? E cam alb, dar e în bătaia soarelui și poate privirea joacă feste. Dispare, apare, nu zice nimica. Continui prin vale, îl pierd din vedere și în momentul în care iau altitudine și mă pregătesc de întâlnire… relaxare, doi salvamontiști pe care un dulău mare și frumos, alb complet, îi însoțise din Bușteni. Îmi păstrez linia spre creastă, ies la soare și mă bucur de o pauză bine-meritată. Mă echipez de soare, adică dau din haine jos, pun hamul pe mine și scot un piolet la mână. Panta e mare și urc mai bine cu sprijin. Fac o plimbare pe Creasta Ascuțită și o pauză lungă bine-venită.



/bujori/p14.jpg


Creasta Ascuțită



Povestesc cu cei dragi și mă bucur de ceea ce am primit în această zi superbă. Mă uit după Brâna Acelor și mă bucur la gândul că voi reveni, cândva, în acest loc. Nu pare că pleacă nicăieri.



/bujori/p15.jpg


La baza Acului Mare



Să vedem episoul doi din “Lupul Alb”. Cu grijă și piolet la mână, o iau la vale. Iarba nu e tocmai cea mai verde și îmi calculez bine pașii. Sufletul mi se înmoaie la auzul dulăului speriat, rămas blocat pe o panta de stâncă. Nu îl văd, dar îl aud. Încerc să-i vorbesc calm, știu că se va molipsi. Urcase după salvamont și a rămas blocat. Băieții m-au rugat să îl iau la vale, inima mea era de acord în avans. Ajung la el, mă moșmondesc o vreme, găsesc o rădăcină de jneapăn solidă, mă asigur la o altă creangă și pregătesc de un rapel dirijat. Reușesc să ies puțin mai jos unde stau cât de cât bine pe picioare. Dublez asigurarea la pioletul înfipt într-o glie. Începe joaca eu sus, el sus, eu în jos, el în jos. Facem cunoștiință, ne luăm mirosul și suntem prieteni. După vreo doi metri coborâți ne cam blocăm. E greu de intuit reacția unui câine stresat, dar am învățat de la patrupedul meu că empatia e mai bună ca orice, mai ales în situații limită. De câte ori mi-am dus cățelușa pe munte, se îmbată de cap. Mai schimbăm două vorbe și reușim să acceptăm că partenerul cu două picioare are permisiunea să ne pună o coardă la gât. De aici urmează un șir de “frână de picior”, adică una bucată dulău, zbang în picioarele mele. Cu pași mici reușesc să aplic o forță de aceeași intensitate și sens contrar. Ajungem la brână, ne dezlegăm din coardă și sărbătorim. Mai departe numai de bine, nu pot spune că m-am simțit păzit, dar am fost două suflete pe Cerb la vale. M-am ofensat puțin că n-a acceptat ultima bucată de sandvici și eu am prădat-o. Mă consideram cât de cât priceput la alimentația de altitudine. Am dat totul uitării și chiar ne-am bucurat amândoi când i-am regăsit stăpânii, puțin mai sus de Căminul Alpin.



/bujori/p16.jpeg


Lupul Alb



/bujori/p17.jpg


Roșu – urcare Bujori-Creasta Ascuțită

Albastru – coborărea spre cruce

Alb – blocaj “lup alb”

Negru – crucea

Verde – brâna

 

Participanți: 1


Traseu:  Bușteni – Valea Bujorilor – Creasta Ascuțită – retur Brâna Mare a Morarului – Valea Cerbului – Bușteni


Durata pentru Valea Bujorilor din marcajul TR până la baza Acului Mare: 3h 45 min




Miercuri, 27 octombrie 2021 - 23:07 
Afisari: 256 


Postari similare:





Comentariile membrilor (3)

markbv
markbv
Caraba
 
1
Felicitări pentru tură și jurnal, precum și pentru acțiunea de salvare! Foarte fain cățelul.
Spor la scris și la plimbat!


Joi, 28 octombrie 2021 - 09:12  

andras
andras

 
2
Felicitari. Am fost in Bujorilor in August, dar nu mi-a placut. Carpati.org E plina de vegetatie, e umed, alunecos, noi am evitat o parte din saritori cand pe dreapta, cand pe stanga, mai ales in partea inferioara a vaii in boscheti. O singura data am simtit nevoia unei asisugrari, parca era saritoarea acela mai inalta din imaginea ta, ce stiu ca urcam putin pe partea stanga cu o traversare catre centru saritorii si urcarea pe acolo pe iarba si stanca, aproape verticala cu un hau de cateva metrii sub tine. Mai sus la o bifurcatie noi mergea pe firul din stanga (sau mai degraba cel care mergea inainte), si ieseam dupa un timp pe fata din stanga vaii. Greseala mare, ca dupa un timp fata e acoperita de jnepenisi unde treci cu greu. Eram deja obosit la baza Crestei Ascutite. Dupa valea Bujorilor, parcurgerea crestei Morarului era o placere. Am promis ca data viitoare daca merg pe Moraru o sa iau pe ruta standard: brana mare.


Comentariu modificat de autor!

Joi, 28 octombrie 2021 - 12:14  

edy
edy

 
3
@markbv: un patruped cu mare dor de munte, după spusele stăpânilor. Mulțumesc de urări, și ție!

@andras: în perioada aceasta vegetația nu încurcă. Am mai dat de o zona în talveg plină de crengi rupte de jneapăn, dar se așează și acestea. Sunt două trei săritori unde prinzi înălțime, aviz amatorilor.


Vineri, 29 octombrie 2021 - 08:51  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9147 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org