Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Peleaga
Muntii Retezat

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Valea Bucsoiului (Muntii Bucegi)

Acesta este un jurnal repostat , din data de  Joi, 10 Iulie 2008 - 02:08 

 

Smiley Motto: nu plecati NEECHIPATI !!! Smiley

Socoteala de acasa nu cade la fel pe traseu.

 

Traseu ziua 1 : Busteni - Gara (ora 11:06 ) - Poiana Costilei (ora 12:39) - Pichetul Rosu (ora 14:10 )- Valea Bucsoiului (ora 14:48 ) - Creasta Balaurului ( ~ ora 21:30 )- Cabana Omu ( ora 23:10 )/

 

Participanti Andrei (ioanasiandrei ) Florin (birbal );

 

Traseu ziua 2: Cabana Omu (ora 08:30 ) - Cabana Babele (ora 10:02 ) - Cantonul Jepi (ora 11:56 ) - Busteni (ora 14:34 ).

 

Participanti Andrei (ioanasiandrei ), Florin (birbal ), Ruxandra (ruga ).

 

 

Ne-am gandit la aceasta tura cu aproape doua saptamani inainte, dar materializarea ei s-a intamplat cu aproximativ cateva zile inainte. Din cauza diverselor evenimente, aceasta tura s-a rezumat doar la noi trei intr-un final.

 

 

Ca de obicei, ne intalnim in Gara de Nord la ora 06:10 pentru a prinde melcul spre imparatie. Aglomeratie de nedescris, melcul avea doar 6 vagoane, era plin inca din Bucuresti. Nu-i bai, am mers si mai rau, dar ce incepe rau are obiceiul sa se termine si mai rau, melcul se opreste in Breaza si stam, si stam, si iar stam Smiley, ... O parte din calatori coboara si se aseaza la taifasuri, joc de carti si altelele.

Vine o broasca testoasa, care dupa circa 5 minute de stationare pleaca, o parte din calatori schimba trenurile urcandu-se in testoasa. Smiley Noi pana ne hotaram, pana ne miscam, pleaca trenul si ne hotaram ca daca nu plecam, sa schimbam si noi trenurile si astfel dupa vreo 20 de minute, urcam intr-un iepure cu destinatia Busteni. Dar acesta intarzia plecarea, ne vin ganduri rele cum ca pleaca melcul inainte, dar melcul sta pe loc si iepurele incepe sa alerge, pe singura linie CFR existenta (motivul stationarii - cealalta se repara, cat dureaza nici nasu nu stie, poate ca la romani) pe Valea Prahovei, punct stategic de mare importanta.

 

 

 

Ajungem la Busteni la ora 11:00 in loc de 09:36, dupa ce ii dam o bere nasului (adica cativa lei) si facem cunostinta cu cativa tineri ce aveau acelasi punct de sosire pentru seara ce urcau ca si noi: Cabana Omu.

In Busteni eu (Andrei) tin directia Caminul Alpin, iar Ruxandra ia directia Jepii Mari, apoi Cabana Omu, unde urma sa ne reintalnim si sa dormim la cort. Vremea se anunta foarte buna.

 

 

La Caminul Alpin ma intalnesc cu Florin care ma astepta saracu’ de cateva ore si plecam spre Poiana Costila. Norii care se vedeau din Busteni incep sa isi caute de lucru in alta parte si astfel cerul incepe sa se lumineze.

Dupa circa o ora si 30 minute ajungem in Poiana Costilei, unde urmeaza o mica sesiune foto-macro cea mai reusita de pana acum de mine.

Dupa aceasta pauza, continuam drumul spre Pichetul Rosu, soarele ardea necrutator si trebuia sa ne hidratam foarte des. Daca pana aici nu am intalnit pe nimeni, spre Pichet treaba se animeaza intalnind cateva grupuri (poate de vina a fost faptul ca am plecat la 11 din Busteni).

 

 

In poiana de la Pichetul Rosu am facut o pauza mai mare de circa 30 de minute, stiind ca urma sa parcurgem un traseu greu si nestiut de nici unu dintre noi, si astfel scoatem lista de meniu si intindem masa.

Aici ne intalnim cu grupurile de tineri cu care ne-am cunoscut in tren, ei vin de la Poiana Izvoarelor si vor urca pe traseul de creasta spre Cabana Omu sau Cabana Malaesti.

Vedeam deja Bucsoiul Mic si ne intrebam care este valea pe care urma sa urcam.

 

 

 

La 14:15 plecam spre Prepeleag intrebandu-ne daca vom sti unde sa facem stanga, ca sa intram in Valea Bucsoiului, amandoi ne-am informat despre vale cum arata, cum este si alte lucruri folositoare, dar eram pentru prima data in zona.

Dupa nici 30 de minute, vedem o poza cunoscuta de pe carpati.org si ii zic lui Florin "Asta este !" , sa vedem acum unde facem stanga.

 

 

De aici incepe nebunia. Nu mai era nici un nor pe cer, soarele stralucea din plin iar cei 4 litri de apa pe care ii aveam amandoi s-au dovedit foarte folositori.

Incepem sa urcam pe vale, la inceput pe iarba apoi alternam zapada cu iarba, deoarece se urca mai usor pe iarba. Acum incepem sa simtim lipsa coltarilor, dar cu mare atentie si cu multa grija reusim sa trecem cu bine de toate portiunile cu zapada mai putin de una, care ne va pune la grea incercare.

Zona este superba, pustiu nu se vede nimeni, cer de un albastru cum rar vezi, ce sa mai zic, era ajunsi in Imparatia Stancii Singuratice.

La capatul “ghetarilor” ramasi de asta iarna erau cascade mai mici sau mai mari care iti incantau privirea si mai domoleau din dogoarea soarelui.

Mergand pe principiul “pauzele lungi si dese, cheia marilor succese” mergeam atenti, incet si faceam pauze fotografice (sau asta era pretextul ca sa mai ne odihnim un pic, “stai sa fac o poza” ).

Privelistea? Nu am cuvinte suficiente sa o descriu, era magnifica, eram asa de bucurosi amandoi, mai ales ca era primul traseu nemarcat parcurs de noi, cerul senin si nimeni in preajma. Doar corbii se roteau in vazduh prevestind parca ceea ce va urma, asteptand sa facem un pas gresit. Dar timpul trecea si trebuia sa continuam, deoarece stiam ca mai avem mult si vroiam sa ajungem pe lumina la Cabana Omu. Florin isi dorea din tot sufletul sa prinda un rasarit sau macar un apus la Omu, el urma sa urce pentru prima data acolo. Ajunsi in Turnul cu jnepeni, mai luam o pauza mai mare, gandeam noi ca era cam jumatatea traseului, era deja 15:44.

Dar calatorului ii sade bine cu drumul, iar turistului cu poteca MARCATA, asa ca noi continuam fara marcaj Smiley.

Cu cat urcam zapada era mai mare, mai multa, mai inalta si mai abrupta deci mare, mare atentie !!!

Soare plin, zapada multa, ce mai, intrasem in zona de iarna, incepeam sa simtim lipsa cateodata chiar si de manusi, de pioleti, de coltari nu mai zic.

Soarele era ominiprezent, ne calauzea spre el, iar noi urcam bucurosi si spre surprinderea noastra nu eram obositi, dar cred ca aveam adrenalina ridicata datorita peisajului si periculozitatii traseului.

Panta se accentua constant, cate putin, astfel ca nu simtim acest lucru decat, cand era prea tarziu, cand pierdusem Smiley traseul care ducea in creasta, noi nu stiam si inaintam voiosi vorbind din cand in cand cu Ruxandra care mai avea un pic si ajungea la Omu.

In departarea se vedea tot, Postavaru, Piatra Mare, Baiului si cred ca in plan foarte indepartat era Ciucasul. Vad o capra neagra, prima vazuta in natura de mine, eram asa de bucuros, chiar eram multumit puteam sa ma intorc si aveam ce povesti: am vazut o capra neagra pe Brana Mare a Bucsoiului.

 

 

 

Incet, incet ajungem sa escaladam, sa urcam "la liber” pe cred acum caci pe harta nu era trecut Saritoarea cu Fereastra - doar e traseu nemarcat. Inaintam incet si precaut deoarece nu aveam prize stabile, iar in momentul in care incercam sa ne agatam de ceva, se desprindea, deci iarasi laicul motiv din acest jurnal “mare gija si mare atentie” . Norocul nostru ca erau la intervale de 7-8 m inaltime era cate o mica brana pe care ne puteam regrupa si odihni un pic. In timp ce urcam, crapatura pe care am ajuns sa urcam se ingusta si continua sa se inguste tot mai mult, pana in momentul in care nu mai aveam loc decat fara rucsaci si care era “buba cea mare”: ca eram deja la o inaltime apreciabila. Urcasem vreo ora iar acum trebuia sa coboram prin aceeasi zona tot la liber, fara prize, fara coarda, fara tot ce tine de escalada.

 

 

 

Atunci ne infloreste pentru prima data ideea sa sunam la Salvamont sa ne dea un sfat, o informatie ceva, nu era cazul sa vina dupa noi, deoarece mai aveam cateva ore pana se intuneca, dar nu sunam inca fiind inca 1% stapani pe situatie. Incepem sa coboram si la inceput de fiecare brana spuneam fiecare “Tatal Nostru” Smileyin speranta ca nu vom ajunge hrana la corbii ce parca se auzeau din ce in ce mai aproape.

Cu chiu cu vai ajungem la loc sigur si Florin scoate telefonul dorind sa sune la Salvamont (in Piatra Mare am vazut un panou pe care scria “Numarul care te salveaza 0 SALVAMONT") am ajuns pana in momentul in care am format numarul si ne-am intrebat cine vorbeste “eu sau tu“ dar cu credinta ca vom ajunge la capat ii zic sa mai asteptam un pic.

Desfacem harta si ne uitam la variantele posibile de iesire din impas, aveam cateva idei, dar toate cad, din lipsa de timp si din precautie alegem sa traversam Saua cu Streasina si Saua cu Fereastra pentru a intra pe brana de sub Creasta Balaurului, hotarati ca daca vom ajunge iar in punct mort sa sunam la Salvamont si sa inoptam intr-o grota pe care am vazut-o. Eram destul de pregatiti pentru o noapte in bivuac, aveam saci de dormit aveam si inca o pereche de haine, aveam mancare am fi rezistat pana a doua zi, acest gand ne linistea oarecum.

 

 

 

Dar cand sa traversam valcelul Grohotisului, am intampinat ceva probleme era acoperit cu zapada de sus pana foarte mult sub noi, deci trebuia sa il traversam, alegem zona cea mai accesibila si cea mai ingusta si incepem traversarea. Cu mare grija, nu ne grabeam deloc in momentul in care mai aveam circa 1 metru pana la teren stancos, Florin o ia la vale pe zapada ducand-se ca pe topogan.

Acum am simtit nevoia acuta de pioleti, in 2 secunde am dus mana la buzunarul cu telefon si vroiam sa sun la Salvamont, daca Florin nu imi va raspunde cand se va opri din cazatura, dar nu am mai fost atent la prizele de la picioare si o iau dupa el, reusesc sa ma opresc in circa 2 metri. Cand sa imi refac punctele de sustinere la picioare, alunec si eu dupa Florin rostogolindu-ma de cateva ori. Incercand sa ma trag cat mai pe marginea vaii cu zapada, (preferam sa cad intr-o crevasa decat sa ma prabusesc in vreo prapastie), norocul face sa ma opresc intr-o crevasa cu rucsacul sub cap, (aveam cortul pus dea curmezisul rucsacului sub capacul rucsacului), acest lucru mi-a protejat capul deoarece cand m-am dezmeticit am vazut ca marginea sacului de cort era jupuita, reusesc sa ies din crevasa rugandu-ma ca si Florin sa fi scapat cu bine.

Florin era oprit mai la vale un pic pe un petic de grohotis, la un pas de o prapastie destul de adanca, el era bine, doar breteaua stanga de la rucsac i se rupsese, si credea ca eu am venit de buna voie dupa el, dar a aflat ca nu a fost asa Smiley, nu as fi coborat in acest fel la el nici daca trebuia sa ma grabesc.

 

 

 

Atunci am cautat in partea stanga a vaii in care eram o iesire ca sa nu mai urcam pe dreapta, sa fie nevoie sa traversam iar zapada. Dupa cateva incercari nu gasim nici o iesire si hotaram sa ne intoarcem si sa traversam prin acelasi loc, ascensiunea pana la punctul cu pricina am facut-o pe iarba, deci cat de cat in siguranta. Ajunsi in locul de unde am alunecat, hotaram sa traversam pe rand ca, in cazul in care Doamne fereste mai pateste careva ceva, sa fie unul intreg care sa poate sa cheme ajutoare. Dar nu a mai fost nevoie deoarece am traversat portiunea cu cea mai mare grija si foarte incet.

 

 

 

Dupa aceasta portiune, pot spune ca pe urma a fost floare la ureche pana la Omu. Se intunecase, punem frontalele si inaintam cu grija pe Creasta Balaurului, acum am inteles de ce ii zice asa, este foarte ondulata si foarte ascutita. Lucrul care a fost cel mai important atunci era ca in momentul in care am trecut pe sub Creasta Balaurului, am vazut lumina de la cabana Omu si eram usurati, dar vom ajunge ghidati pana la urma de Statia Meteo, nu de cabana. Urcam in drumul Deubel pe care incercam sa il urmam cat mai pe creasta.

Vreamea era foarte agitata, Bucsoiul Mare era innorat, dar pana am ajuns la cabana norul nu a coborat, singurul care ne-a pus probleme a fost vantul ce urca si el dinspre Malaiesti, probabil vroia sa ajunga inaintea noastra la cabana. La unele rafale a fost necesar sa ne culcam la pamant, pentru a nu ne tranti sau sa coboram sub creasta, pe Valea Cerbului pentru a scapa un pic de vant. In zare, nu am cuvinte sa spun cum se vedea, era o feerie, parca impodobise cineva de jur imprejur muntele cu beculete, se vedea Azuga, Predeal, o parte din Brasov, toata zona Zarnestiului si toate localitatile mai mici sau mai mari care sunt intre Brasov si Zarnesti.

Aveam amandoi aparate care ar fi putut capta acea imagine feerica, dar hotarasem undeva pe la 6 seara sa le bagam in rucsace ca sa nu ne incomodeze cand coboram, iar acum batea foarte tare vantul si se facuse deja aproape 11 noaptea si vroiam sa ajungem mai repede la cabana.

 

 

 

 

Ajunsi in zona Omu, ocolim Statia Meteo si vrem sa ne ducem la cabana, dar datorita cetii care se lasase, nu am observat-o si dupa cateva orbecaieli ne hotaram sa ne ducem la Statia Meteo care avea luminile aprinse.

La Statia Meteo, prima usa era deschisa iar Florin a zis ca el acolo doarme nu isi mai doreste altceva, dar stupoare, pe usa era un mic anunt format A4 “ NU OFERIM CAZARE , VA RUGAM NU INSISTATI . PENTRU ORICE ALTA INFORMATIE VA RUGAM SUNATI LA SONERIE Ne hotaram sa mai cautam un pic in jur si dam de Cabana Omu, care era deschisa (multumim lui Dumnezeu) si ne hotaram sa dormim pe hol, deoarece nu se auzea nici o miscare in cabana, urmand ca dimineata sa vorbim cu cabanierul sau cu cineva de la cabana. Cand vroiam sa incepem sa desfacem sacii de dormit, aud zgomote in bucatarie si vedem o lumanare aprinsa, ciocan in geam si vorbim cu o femeie care ne zice sa dormim in sala de mese, unde mai erau cativa turisti printre care si Ruxandra care nu adormise inca, gandindu-se la noi (i se descarcase bateria la telefon si nu a mai putut sa ne sune). Mancam un pic si ne bagam si noi in saci pe unde apucam, multumind inca o data lui Dumnezeu ca am scapat.

 

 

 

 

Intre orele 6 seara si pana am ajuns la Cabana Omu nu am facut nici o poza datorita experientei pe care am avut-o si din dorinta de a fi atenti acum pentru a ne mai putea intoarce si altadata, dar echipati. In fata cabanei era o persoana care dormea afara in sac, ce este palpitant era ca dimineata erau urme de zapada proapata in spatele cabanei, deci cel putin viscolise - vremea aratandu-se foarte capricioasa.

 

 

 

 

Ziua 2 - o zi ce se anunta dificila dar iarasi socoteala de acasa nu se potriverste cu cea din targ. Frig de crapau pietrele, dupa cum am spus viscolise un pic, veneau valuri de ceata ce puneau mari probleme si mai si ploua un pic auzind pe pelerina cum cad picaturile, asa ca ne hotaram sa mai asteptam un pic in cabana pana se mai indreapta vremea. Toti eram somnorosi si obositi, dar trebuia sa ajungem si acasa. Cat timp am asteptat linistirea vremii, am inceput sa povestim ce am facut cu o zi inainte sau alte patanii mai vechi, era o voie buna ce contrasta cu vremea de afara. Cand ies afara, cel care dormea afara cand am venit noi isi schimbase locul dar tot afara. Era timpul sa plecam si afara nu se inseninase deloc, asa ca lasam sa plece cateva grupuri inainte si apoi dupa cate o cana de ceai cald, o luam si noi din loc. Eram siguri ca daca si la Babele bate la fel vantul, telecabina nu functiona, deci Jepii Mari sau Mici scria pe noi, ii vom alege pe cei Mari deoarece sunt mai frumosi. Drumul pana la Bebele a fost interesant, voiam sa o luam pe sub Cerdac, dar ajungem in Valea Cerbului, ne intoarcem si dorim sa o luam pe drumul de iarna si nimerim pe cel de vara, asa ca mare atentie in zona, in caz de vreme nefavorabila, traseul se pierde foarte usor, eu am mai fost pe acolo de 2 ori iar Ruxandra trecuse cu o zi innainte. Ceata , norii si ploaia veneau in valuri valuri. Intre Omu si Babele nu am facut decat 2 opriri: una la refugiul de langa Cerdac si una intr-o vagauna mai adapostita de vant.

 

 

 

 

Ajungem la Babele, unde vantul batea in continuare si era tot ceata, chiar daca se mai ridicase un pic, mai bem cate un ceai cald si ne hotaram ca in maxim o ora sa o luam din loc. Aici un grup ne intreaba daca pot sa ni se alature, acceptam, dar intr-un final pleca mai devreme. Intre timp vremea se insenineaza, vantul ramane totusi la datorie pana la Cantonul Jepi.

Pe platou, spun simplu: “Era, este si va fi orisicand frumos! ”. Acum incepem sa ne jucam iar cu aparatele de capturat amintiri .

Spre Cantonul Jepi, Ruxandra ne arata o scurtatura (cu MARCAJ) ca sa nu mai ocolim pana langa Cabana (sau mai bine Hotelul) Piatra Arsa si incepem sa inaintam prin marea de jnepeni spre canton.

 

 

 

 

La canton luam o pauza mai mare, dorind ca urmatoarea pauza sa o facem in tren pana la Bucuresti, mai dam cateva piei jos, deoarece vantul nu mai batea iar soarele ne incalzea foarte tare. Si o luam din loc. Totusi se vede ca dupa 2 zile de mers cu rucsacii in spate era nevoie de mai multe pauze de respiro chiar si la coborare, vorba aceea "stai sa mai fac o poza!".

 

 

 

 

Intr-un final ajungem la intersectia cu Jepii Mici si deci eram jos. Mai facem un instantaneu cu Bucegii si o luam din loc spre gara, oprind mai intai sa infulecam ceva.

 

 

 

 

Si ne luam ramas bun de la munte multumindu-i ca a fost si de data asta indurator cu noi si ne-a dat timp frumos si carari insorite cand am avut nevoie de ele.

Dupa ce am ajuns acasa, am gasit pe internet o schita foarte detaliata a Vaii Bucsoiului, care m-a ajutat in a scrie denumirile locurilor traversate.



Marți, 17 martie 2009 - 00:23 
Afisari: 2,176 


Postari similare:





Comentariile membrilor (4)

miparv
miparv
Rucsac
 
1
Super pozele ...


Marți, 17 martie 2009 - 18:14  

luna
luna
Busola
 
2
Care poze ?


Vineri, 20 martie 2009 - 15:41  

andreib.
andreib.
Caraba
 
3
Cum care poze ?Carpati.org
Uite si pozele :
http://picasaweb.google.com/Andrei.Brisca/ValeaBucsoiCabOmuCabBab
eleCantonJepiJepiiMariBusteni#
Carpati.org


Vineri, 20 martie 2009 - 20:36  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
4
frumos!


Duminică, 22 martie 2009 - 10:50  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9209 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org