Valea Bucşoiului – Creasta Balaurului – a venit iarna (Muntii Bucegi)

Notă: acest jurnal conține descrierea unor drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune. Rugăm cititorul să ţină cont de faptul că condiţiile din teren sunt în permanentă schimbare, iar simţirea pe care autorul încearcă să o transmită este pur personală şi nu ne scuteşte de eventualele traume pe care le putem suferi atunci când muntele ne scoate obstacolele sale în cale. Fiecare călător în natură trebuie să fie conştient de riscurile asumate şi este total responsabil de viaţa şi sănătatea sa.

Aceste rânduri descriu o parte din gândurile şi faptele autorului care tinde să creadă despre sine că, mai ales în momentele cheie, a fost încrezător în propriile capacităţi tehnice. Recomandăm fiecărui iubitor de abrupt să fie în permanenţă vigilent şi să acţioneze astfel încât integritatea sa fizică, mentală, emoţională să nu aibă de suferit.

Pentru început vreau să mulţumesc Muntelui pentru dragostea cu care ne-a primit. O zi friguroasă de iarnă, un vânt care făcea răcoarea să pătrundă adânc la os, ceaţa şi whiteout, condimente ce nu ne-au ocolit. Numai de bine pot spune de felul în care am fost primiţi. Cred că a fost un moment foarte potrivit pentru abordarea acestei văi. Prima jumătate: condiţii mixte, o zonă numai bună de antrenament de iarnă. A doua jumătate: strat consistent de zăpadă, o rampă cât de cât, ocazie bună să-mi amintesc senzaţia de arsură în gambe. Am simţit că am fost în deplină siguranţă, dar zăpada ce urmează vine peste un strat uniform, fără discontinuităţi.

O zi frumoasă de noiembrie. Aparent o zi ca oricare alta, cu o prognoză meteo foarte flexibilă. Un lucru este clar, iarna se aşterne în forţă şi nu cred că se va mai lăsa alungată până la primăvară. Cu mult dor de abrupt acumulat în ultima perioadă în care diverse evenimente m-au ţintuit în barierele urbei, am simţit că trebuie să evadez. Cu un gând la aproapele meu, cu un al doilea la o acomodare treptată, mă decid să reiau un plan, parţial dus la îndeplinire, de acum un an: Vâlcelul Ţiţeica (bifat), de unde să mă lansez pe firul estic al Văii Spumoase până la Cruce (restant în continuare). Ruxandra îşi manifestă foarte iute intenţia de participare, zilele trec şi rămânem doar noi doi. Buba a fost că de ceva vreme îmi expusesem ici colo intenţia de a merge pe Valea Bucşoiului. Ruxandra a insistat la maxim. Ea avea o restanţă de mixt pe această vale, presupun că acest gând nu-i dădea pace. Nu ştiam pe atunci că fuge de Morar (mari şanse să fi scăpat) şi retragerea pe Creasta Balaurului îmi surâdea şi mie pentru că am parcurs acest traseu minunat doar pe timp de vară.

După această scurtă introducere, încerc o descriere la fel de scurtă. Mi-am zis că nu suflu o vorbă, dar combinaţia specială de stâncă şi zăpadă merită un pic de atenţie. Jurnalul scris pe acest portal de @zoly (am să folosesc numărătoarea săritorilor dată de el) îmi pare o sursă foarte bună de informaţii pentru cei ce vor să cunoască această vale. Îl studiasem cu ceva timp în urmă, când am sperat că iese o tură pe uscat. Acestea fiind spune, în jurnalul colegului nostru sunt multe detalii utile indiferent de anotimp. De la Diham pornim pe bandă roşie, în curând trecem de Cabana Poiana Izvoarelor unde este o linişte deplină. Ajungem în poiană şi începem aventura. Prima săritoare are puţină zăpadă, o trec cu o priză bună de piolet pe dreapta şi ceva crengi. Deocamdată urc la bocanc, valea îmi pare primitoare. Aştept să vină Ruxandra (lady in black). În timp ce atacă obstacolul mai apar doi iubitori de abrupt (men in blue II). O luăm la deal. Pioleţii tehnici muşcă ba din pământ îngheţat, ba din stâncă, din când în când şi din gheaţă. Cea de-a doua săritoare are o înălţime apreciabilă, dar pe stânga ei urcarea este decentă. Zăpada aici este doar de farmec, ascunde prizele, nu oferă foarte multă susţinere. Folosesc cu încredere cei doi pioleţi tehnici. Nu am observat asigurări fixe pe firul văii.

La a patra săritoare sunt atenţionat că nu am încă hamul pe mine. Este un „tobogan de piatră” pudrat bine cu zăpadă. Colegii din echipa întâlnită au săltat primii şi au dat o mână de coardă (mulţumim). Oarecum profit de ocazie şi încerc să o impulsionez pe Ruxandra să ţină aproape de ei. Un pic mai sus echipez cu hamul şi iau la purtător şi colţarii. Săritoarea cinci este un mixt care necesită echipare bună.

Gheţarul Bucşoiului – devine permanent de când cu încălzirea globală? Este locul în care stratul de zăpadă îşi arată supremaţia asupra locurilor.

Deasupra Turnului cu Jnepeni zăpada este mult mai consistentă. Nu am mai simţit stâncă sub picioare. Jumătatea superioară a fost o tură de iarnă în toată puterea cuvântului, zăpadă mare, plăci de vânt ici acolo, ţurţuri formaţii pe sub stânci.

Trecem şi pe sub frumosul portal de piatră.

Vântul o ia şi el razna. Ieşim sus, men in blue II o iau spre Morarului, noi spre Balaur. Bălăurim puţin pe creastă, vizibilitatea nu ne ajută deloc. Frigălău mare. Ne întâlnim cu @baumwolle care urca cu încă două persoane, schimbăm o vorbă şi dăm la vale. Vântul care ne-a măcinat cu putere ne oferă şi câteva momente magice în care reuşim să vedem peretele morarului. Încă un pic de bălăureală şi jnepeneală, încerc să nu mă împiedic cu colţarii în crengi. Ajungem sub Ţimbal, negociem puţin traseul, îi dau mare la vale să respect timpii. Rămân doar în bluza de corp, sunt în fierbere. De sub Ţimbal şi până la poteca marcată zice Ruxandra că am luat-o pe o potecă cam lungă, aştept un track cu poteca mai scurtă, cine poate ajuta – mulţumesc anticipat. Salut bolovanul de la intrare în V. Morarului, dreapta pe triunghiul roşu, alt salut la V. Bujorilor, apoi stânga pe lângă Canton şi zbor la vale. Valea Bucşoiului te unge la suflet, săritorile îmi par potrivite şi pentru o escaladă mai de iarnă. Este o tură de anduranţă prin distanţă şi diferenţă de nivel. Ne-am încadrat cu vreo douăzeci de minute sub cele douăsprezece ceasuri preconizate.

Echipa: Ruxandra (@ruxandrav) şi subsemnatul (@edy).

Data:26 noiembrie 2022.

Marţi, 29 noiembrie 2022 - 09:16 
Afisari: 456 


edy