Valea Babei (Bucegi) (Muntii Bucegi)

Valea Babei.

 Am sa vă descriu un traseu mai puţin umblat şi cunoscut deşi se afla intr-o zonă accesibilă.

Data parcurgerii 29.05.2011 în echipa Mugur, Tudor şi cu subsemnatul mihai_fl.

Mugur ne propune acest traseu, pe care să nu mai găsim prea multă zăpadă.

Nu am gasit o cotatie a traseului, tind să zic 1A , dar cu săritori ce depăşesc cu mult acest grad.

Este necesară o semicoardă pentru asigurări , iar o cască nu strică.

Probabil ca este aşa puţin umblată datorită numelui BABEI, daca i se spunea Junelor, blondelor etc s-ar fi bucurat de mult mai multa atenţie.

Geografic se afla între Valea Urlătoarea Mare şi Valea Pietrei Arse.

Cum mai bine poţi vedea un traseu decât în 3D, aşa că am să dau un fragment din google map 3D pe care am figurat poziţia văii Babei (Babelor).

Aici puteti vedea 3D configuratia masivului Bucegi http://www.salvamontbucegi.ro/harta_bucegi.php

Trebuie instalat pluginul de google earth 3D. Valea vazută în masiv din alt unghi.

 

Pe o porţiune din hartă am figurat cu alb Valea Babei ce se varsă în râul Prahova în Localitatea Poiana Ţapului.

Traseul urmat este figurat cu rosu pe harta urmatoare:

Intrarea în traseu se face din Localitatea Poiana Ţapului, strada Urlătorilor (din DN1) de unde începe şi traseul turistic ce duce la Cascada Urlătorii, marcat cu punct albastru.

Lăsam aici maşinile şi plecăm pe marcaj până la ieşirea din localitate, unde lasăm marcajul în partea dreaptă şi o luam pe o poteca pe langă ultima vilă de aici.

Vedem în scurt timp marcajul forestier cu bandă roşie, după câteva sute de metri apare şi o primă construcţie metalică a celor ce se ocupă de captările de apă din zonă.

Acestui drum i se mai spune şi “drumul capacelor” datorită numeroaselor guri de vizitare la coducta de apă, conductă care este într-o stare jalnică, zone din ea sunt rupte complet sau găurite.

Dupa o perioada pe langă marcajul forestier mai apre un marcaj cu punct galben.

 

O stânca interesantă vazută in pădure.

In această zonă poteca este bine conturată.

Ajungem la captarea de apă, care este şi punct de bifurcatie. Din Valea Babei se continuă înainte Valea Babei Mici, iar dacă coboâm caţiva metri , pe dreapta cum coborâm intrăm pe poteca ce continuă pe Valea Babei.

Valea Babei Mici se inchide după aproximativ 1.45 ore şi prezintă cateva săritori de mică dificultate.

Vedere spre firul Babei Mici

După ce traversăm apa urmăm o potecă.

Poteca ce traversează apa şi ne duce pe Valea Babei.

După o traversare prin pădure pe o panta foarte mare ajungem la o nouă captare de apă.

De aici urcam pe firul văi Babei Mari.

O perioada valea are apă şi multă vegetaţie.

 

Sunt tot felul de captări improvizate ale izvoarelor din lateral. 

 

O primă săritoare de aprox. 9m, la baza ei este un copac, partea superioară este umedă şi cu puţine prize.

 

Lucru ineresant pe această vale, zăpada era acoperită de ace de brad aduse de vânt.

 

De aici pe firul continuă pe Vâlcelul Babei Mici, noi intrăm pe firul din dreapta, cel al V. Babei Mari.

 

A trebuit sa avem grijă la ieşirea din vale, pentru a nu rupe podul de zăpadă de lângă perete.

 

Traseul este frumos, sunt suficiente porţiuni de căţărat.

 

Pe firul văii apare această săritoare udă, cu oarece efort se poate trece, dar nu ai pentru ce pentru ca peste 50-100m valea se blochează în niste pereţi înalţi de aprox 30-40 m foarte greu de trecut.

 

Ne angajăm în ocolirea porţiunii din vale pe partea dreaptă cum urci.

 

Aşa arată valea după săritoarea de mai sus.

 

Noi am ţinut foarte aproape de firul văii, este destul de abrupt şi instabil urcuşul. La un moment dat am gasit o porţiune foarte expusă pe care eu nu aş fi trecut-o fără asigurare.

 

Se revine în vale pe o potecă, nu ştiu dacă este de capre şi de unde venea, poate că era o ocolire pe dreapta mult mai lejeră.

 

Nici nu intrăm bine in vale că iar apre o săritoare de aprox. 15m, ce nu arăta bine în toate locurile. Tudor , (alpinistul de serviciu) se bagă primul şi ne asigură şi pe noi, până la urmă am găsit prize suficiente şi nu a pus probleme.

 

Valea este frumoasă, ne căţăram, eu care nu merg la fel de des pe munte ca Tudor şi Mugur încep să simt oboseala.

 



 

Nu are rost să mai comentez , pozele spunt totul despre cat de frumoasă e valea şi vă dă o idee la ce să vă aşteptaţi.

 

De aici s-au desprins nişte bolovani căt autobuzul şi au ajuns in firul văii, mai aşteaptă câţiva să cadă, mărim pasul, ar fi culmea să plece acum şi restul stâncilor ce stau să cadă.

 

Formaţiuni interesante de roci. Am cules şi eu căteva pentru laboratoarele fiicei mele.

 

Valea se deschide, suntem aproape de platou.

 



 



 

Porţiunea finală de ieşire in platou. Se vad vârfurile Jepilor. Interesant este ca Vârful Jepii Mici este mai înalt decât Varful Jepii Mari. Numele a fost dat (cu multă vreme în urmă ) după înălţimea jnepenişului.

 

Iesim în platou în apropiere de stadionul de la Piatra Arsă.

Mergem la cabană unde nu mai erau turişti şi ne hidratăm cu una alta de la bar.

 

După care am coborât pe traseul marcat pe Schiel, unde Mugur facea inventarul la ce peturi au mai aparut de la ultima curăţenie facută de el acum câteva luni (cât a putut baga in 2 saci).

Ne facem planuri pentru următorul traseu.

O tură frumoasă pentru care mulţumesc colegilor de drumeţie.

Numai bine.

                                                                                                    Florin

Marţi, 14 iunie 2011 - 18:43 
Afisari: 10,748 


mihai_fl