Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Februarie 2023
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728

Martie 2023
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Gruiu
Muntii Calimani

Valea Adâncă – Brâul de Mijloc al Morarului – Brâna Mare a Morarului – 1 iunie 2022 (Muntii Bucegi)


Notă: acest jurnal conține descrierea unor drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune. Rugăm cititorul să țină cont de faptul că condițiile din teren sunt în permanentă schimbare, iar simțirea pe care autorul încearcă să o transmită este pur personală și nu ne scutește de eventualele traume pe care le putem suferi atunci când muntele ne scoate obstacolele sale în cale. Fiecare călător în natură trebuie să fie conștient de riscurile asumate și este total responsabil de viața și sănătatea sa.



Copilul din mine ținea morțiș să se serbeze, condițiile meteo țineau morțiș să dea cu ploi. Nu prea se împăcau cele două aspecte, dar în ultima zi din mai, dimineața, Florina îmi trimite mesaj că are liber a doua zi. Eu văd mesajul cu întârziere, ea îmi răspunde la fel, până la urmă rămâne cu datoria de a căuta mijlocul de locomoție. Se rezolvă toate, mai puțin prognoza meteo care arăta suspect începând cu orele 15. Fac o socoteală scurtă și îmi zic că om trece de părțile sensibile până vin ploile. Pun un anunț pe portal și îmi zic că patru oameni e un maxim pe care îl putem atinge astfel încât să ne încadrăm în limita de timp impusă. Ne strângem de un trio, nu aveam neapărat așteptări mari în ideea că totul s-a legat în ultima clipă.



Mi-am propus să ajung din nou pe Valea Adâncă. Prima parte a acestei văi, parcurs de vară, am descris-o în acest jurnal https://www.carpati.org/jurnal/br%C3%A2na_mare_a_morarului_cu_intrare_din_valea_ad%C3%A2nc%C4%83_8211_23_octombrie_2021/3646/. Atunci am continuat pe Brâul Mare al Morarului care oferă o priveliște deosebită. Acum mi-am zis că trebuie să verific săritoarea etalon de pe Valea Adâncă, atât cât îmi va permite stratul de zăpadă. Continuarea nu era fixată, așa că am cochetat cu brâne, văi și orice putea să-mi iasă în cale. Totuși eram tentat să nu ies prea sus și să favorizez o plimbare pe sub ace.



Iau prin rucsac de toate cele, totul este un pic pe fugă, mă pregătesc psihologic pentru un duș la înălțime. Mă uit puțin pe pozele mai vechi, studiez traseul și mă înarmez cu multă dorință de a petrece prin locuri mai puțin umblate.



Dimineața se strânge echipa, o luăm cu mult avânt și o viteză potrivită. Încercăm să nu scoatem untul din noi, dar nici să nu dăm în plictis. Mă bucur de mici momente de liniște în care mă arunc în față să las oamenii să se cunoască mai bine. Valea Coștilei ne primește cum știe ea mai bine, cu mult noroi care fuge cu totul. Se întinde pe bocanci, pantalonii scapă. Apar întrebări de genul „tot pe aici ne întoarcem?”. Valea Gălbinele e parfum, Poiana Coștilei e la locul ei, întreb echipa de toate punctele reper pe lângă care trecem. Ținem triunghiul roșu și ajungem, la un moment dat, pe teritorii noi pentru colegii mei. Bolovanul însemnat cu V. Morar este tot mai năpădit de mușchi, însă poteca este clară.



Urcăm pe lângă firul văii, tragem cu ochiul la Țimbal, „ creionez” pentru colegi drumul spre Balaur, trag cu ochiul la Valea Poienii și Vâlcelul Țancurilor (pe colegi îi inspir să facă un pic de documentare) și, pâș pâș, ajungem la firul comun Râpa Zăpezii-Valea Adâncă. Zăpada e perfectă pentru colțari, echipăm, ei complet, eu doar cu colțari. Dornic de mers o iau în sus și încerc să verific cât mai bine calitatea zăpezii. Pe margini sunt șanțuri adânci de ordinul metrilor, mai găsesc câte o gaură mai mare, dar drumul este încă foarte sigur. Cerul este de un albastru perfect, abia mai târziu vom constata că are alte planuri.



/braul/p1.jpg


Valea Poienii-1 și Vâlcelul Țancurilor-2, între ele Acul Mare-3, apoi Degetul Roșu-4, Degetul Prelungit-5, Acul Crucii-6 și Acul de Sus-7



/braul/p2.jpg


Spre firul comun Râpa Zăpezii-Valea Adâncă



/braul/p3.jpg


Echipare



În câțiva pași ajung la intersecție, urmează să o ținem pe dreapta.



/braul/p4.jpg


Intersecția



Au trecut trei ore de când suntem în mișcare. Dăm apoi de prima săritoare mai serioasă. Este parțial descoperită, știu din vară că pe centru este o gaură mare sub bolovanii imenși, limba de zăpadă nu arată prea sigură, mă îndrept spre hornul din dreapta. E plin de bolovăniș, urc spre jumătate, am timp berechet până vine echipa așa că fac o echipare completă cu ham, piolet și scot și semi-coarda. Arunc o privire în stânga mea și văd hăul care este între stâncă și blocul de zăpadă. Îmi zic că a fost bună decizia de a nu ataca frontal obstacolul, marginea zăpezii nu este deloc de încredere. Încep să curăț, fie cu pioletul, fie cu mâna, tot ce mișcă, las rucsacul jos și ies sus ajutându-mă de doi pioleți tehnici. Asigur la pitonul de deasupra săritorii, dublez la un piolet, tractez un rucsac și dau semnal la Florina. O trimit în coardă deasupra feței de stâncă de unde asigur. Vine iute și Dorin, urcă puțin deasupra mea și se apucă de strâns coarda, timp în care mă salt peste stânca din față și strâng tehnica.



/braul/p5_-_copy.jpg


Prima săritoare



Hăurile care se văd la limita dintre stâncă și zăpadă sunt mari, dar avem noroc să găsim și zone stabile. Din nou colțari, din nou sprijin la piolet. Panta crește destul de mult. Pe undeva între două săritori Florina testează o frână de piolet. Nu a fost prevăzut momentul, dar s-a mișcat bine. Nu știu de ce am avut impresia că nu vrea să îndoaie pioletul și îi atrag atenția să crească presiunea folosind corpul ca un clește prin încordarea toracelui. Nu a alunecat mai mult de o lungime de corp, așa că e tare bine. Panta mare și zăpada bătătorită formează un teren extraordinar.



Urmează niște bolovani care ne ajută să simțim stânca și mai bine.



/braul/p6.jpg



Dăm atac la o nouă săritoare descoperită unde ne folosim de câteva praguri numai bune. Încercăm să fim atenți la pietrele care „numa șed”, fie le lăsăm în grija Domnului, fie, atunci când nu există riscuri, curățăm traseul. Ies sus și găsesc o asigurare dintr-o cordelină verde dată după un bolovan încastrat. Dublez la piolet și Dorin vine lângă mine. Îi arăt cum să folosească reverso-ul din dotare în modul de autoblocare și îl monitorizez în timp ce o filează pe Florina. Mă bucur că putem face și exerciții noi.



/braul/p7.jpg


Lucru în echipă



Mă uit în sus și peretele din stânga îmi miroase a iz de brână. Atac panta cu bucurie și găsesc drumul pe „marea de alb”, chiar dacă uneori este îngust.



/braul/p8.jpg


Hai la deal



E momentul în care rămân mai singur o bucată de timp. Colegii mei aflați deasupra săritorii au o priveliște minunată. Un martinică care probabil așteptase să trecem noi (mulțumim pentru acordare de prioritate) se apucă de traversare și apoi își arată talentele în deplasare pe pantele înzăpezite: cică se ia poziția burtă, patru picioare dau două spaghat-e și botul se împinge în zăpadă pe post de frână de piolet. Nu am ce face, Florina și Dorin sunt captivați de spectacol, eu nu am unghi de vedere chiar dacă am urcat și mai sus. S-a dus și mitul conform căruia Dorin nu se întâlnește cu ursul.



/braul/p9.jpg


Moș Martin



După ora 11 luăm masa pe Brâna Mare a Morarului pe care am intrat puțin să dăm de razele soarelui. Discutăm de continuarea brânei spre Morar, poteca este mai puțin clară pe acest sector. Mai sus ne așteaptă săritoarea cea mai dificilă a văii. Știm că trecerea ei la liber, vara, presupune tehnică și echipament. Pe stânga vedem două spit-uri cu urechi de care știam dintr-un video. Zăpada ne ajută, pun scărița în urechea de sus, fac o platformă pe colțul de zăpadă și mă ridic în sus. Între colții din față, placheta metalică a scăriței se potrivește impecabil. Văd o fisură cu ceva pietriș, înfing un piolet, cobor să mai iau unul, mă ridic din nou, îl plasez mai sus și prin presiune pe pereți, mă arunc pe fața din dreapta. Trec de pasul dificil, urc încă puțin și asigur la un spit cu inel aflat la o înălțime de un stat de om. Vin și colegii, fiecare în stilul personal.



/braul/p91.jpg


Săritoarea dificilă a văii



Urcăm mai sus, o limbă de zăpadă ne ajută să ne strecurăm la mare artă.



/braul/p10.jpg


După 12:30 prindem prima brână spre stânga. Dacă nu am ratat nici o brână până în acest punct, vorbim de Brâna de Mijloc a Morarului. Urc până în prima muchie, văd mai sus Brâna Acelor. Pe aceasta din urmă se văd câteva zone cu zăpadă, norii încep să se adune, rămânem în Brâul de Mijloc. Despre acest brâu nu avem prea multe date, mai ales din porțiunea de pe nordul Morarului. Zona este spectaculoasă, rămâne să ne găsim un fir de deplasare. Păstrăm colțarii căci prind bine în iarbă, mergem la liber, dar cu multă atenție. Expunerea nu este de neglijat. Arunc o privire spre Balaur.



/braul/p11.jpg


Creasta Balaurului



Începutul e promițător, brâna este destul de lată. Pe alocuri trebuie ceva mai multă atenție în zonele înguste. Ce se arată ochilor este greu de descris în cuvinte. Norii sunt cei care stabilesc ritmul, dar e greu să te desprinzi de ce ți se înfățișează.



/braul/p12.jpg


Brâna de Mijloc



Trecem o mică muchie și ne îndreptăm spre Râpa Mică. Apare o primă provocare, ce altceva decât o porție zdravănă de jnepening.



/braul/p13.jpg


Încerc să găsesc un fir cât mai coerent, când se poate sunt la baza stâncii, ici acolo sunt pasaje umblate de capre, dar locul este foarte sălbatic. Întorc privirea să văd cum vine echipa. Avansul care încerc să-l am îl folosesc pentru orientare, dar un doi colegii îmi suflă în ceafă. Colțarii se agață între rădăcini, crengile ne izbesc pe unde apucă, dar pasul ne rămâne ferm și sigur.



/braul/p14.jpg


Privesc înapoi spre casca roșie și casca albă



/braul/p15.jpg


Hai că e frumos în față



Am trecut Râpa Mică și facem ședință despre reperele din zonă. Ne tragem sufletul, dar mai mult vrem să ne înfruptăm din priveliști.



/braul/p16.jpg


Râpa Mică



Ajungem la o nouă muchie care oferă un punct de belvedere extraordinar. Înainte de aceasta trecerea se poate face și printr-o fereastră de toată frumusețea. Florina nu s-a putut abține și s-a strecurat prin „poarta stelară”.



/braul/p17.jpg


La fereastră



Cerul se întunecă, nu e vremea de dormit.



/braul/p18.jpg


O nouă porție zdravănă de jneapăn ne scoate spre cele două fire ale Râpei.



/braul/p19.jpg


Am urmat o linie dată de un mic luminiș plasat în jneapăn, apoi un mic perete. Panta este mare, am avut drept repere și câțiva brăduți/zade care se evidențiau.



Coborârea în Râpa Crucii se face la liber cu puțină atenție mai ales la cele mișcătoare. Aici ni s-a părut că este o ruptură de pantă. Pe directă sunt fețe spălate, acum evident și ude. Descățărăm circa 30m. Panta este foarte mare, nu e loc de joacă.



/braul/p20.jpg


Pe Râpa Crucii



Coama dintre fire dă cu jneapăn, noi răspundem cu calm și concentrare.



/braul/p21.jpg


Arunc o privire înapoi și una în sus. Sau mai multe?



/braul/p22.jpg



/braul/p23.jpg



Să nu uit de descrierea traseului. Din Râpa Crucii urmez o față mixtă piatra și stâncă, pe mici praguri, în urcare. Traversez muchia și scobor cu grijă în Râpa Mare. Urcăm circa 20m și revenim la cursul normal al brânei. Ruptura de pantă a fost depășită cu succes. Ne stoarcem creierii cugetând la cât de agitată va fi traversarea firului Poienii. În fapt este foarte relaxantă, așa că începem să stoarcem hainele căci ploaia e la ea acasă. E de bine, pun rapid geaca de ploaie și fug în față să văd ieșirea în culme. Recunosc locurile, sunt sub ultimul prag de sub Creasta Ascuțită. Casca sună de zor și văd că e o tură de iarnă: din cer cade mai multă grindină, decât apă. Bun și așa. Fac rapid câteva poze căci văd cum orizonturile se umplu de vapori.



/braul/p24.jpg


Pereți ce mărginesc Brâna de Mijloc și Brâna Mare



/braul/p25.jpg


D-ale Coștilei



Regrupăm, discutăm, privim, lecția de geografie și hai la vale. Ne gândisem și la Bujori, dar riscam dușuri pe săritori și priveliște ioc. Așadar o luăm în jos pe culme, mai apoi dau pe stânga până în poteca Brânei Mari și fac o dreapta la crucea lui Mihai S. Astfel am evitat porțiunea stâncoasă de culme friabilă și udă. Prima bucată din Brâna Mare o facem la colțari, e mai sigur așa. Ploaia se duce, fulgerele au fost uitate, caprele negre se arată privirilor noastre. O perioadă bună tragem într-o parte, așa e traseul. Trebuie o cheie franceză să reglez încheieturile, nu am. Colegii se mulțumesc să regleze din șireturi, plasturi și alte cele. Ieșirea în potecă îmi pare de această dată mult mai lejeră, avalanșele au nivelat terenul.



/braul/p26.jpg


Către Cerb



Nu mai spun decât că la vale discuțiile au curs gârlă, mare bucurie, noroiul la fel de activ, cucul cânta de undeva de sub Coștila. Am revăzut multe din văile umblate, am făcut planuri de viitor, sumedenie de flori în traseu. Mă gândesc la Dorin care îmi dă de lucru cu intențiile lui nobile de a cățăra liber cât mai mult, sper să îi învăț puterile la un moment dat. Florina se scuză că ne-a ținut în urmă, dar nu am ce comenta, ne-am încadrat în timpul preconizat și am văzut locuri minunate. Ei s-au arătat tare bucuroși de retragerea pe Brâna Mare care le-a dezvăluit, în premieră, zone de o rară frumusețe. Eu m-am bucurat de compania lor, doi oameni veseli și de încredere. Muntele ne-a răsplătit încă o dată cu un buchet de imagini și trăiri excepționale. Mulțumim!


Participanți: Florina, Dorin și subsemnatul



Echipament tehnic folosit: colțari, piolet, cască, semicoardă, anouri, carabiniere, bucle echipate, reverso, scăriță.



Timp total: 11h30’.



Vineri, 3 iunie 2022 - 22:29 
Afisari: 345 


Postari similare:





Comentariile membrilor (4)

rupi2003
rupi2003
Busola
 
1
Salut.
Am două observații.
1. Am un semn de întrebare legat de schimbarea denumirii consacrate Râpa Mică în Vâlcelul Râpei Mici (scris la fel de 3 ori).
De exemplu, Radu Țițeica în memoriile sale montane (Ascensiuni montane. Oameni și amintiri, Editura România pitorească, 2016, p. 53) se exprimă "...să urcăm valea Râpa Zăpezii... Numele de Râpa Zăpezii...".
Dacă vrei să subliniezi prin vâlcel faptul că respectivul fir este mai puțin dificil decât vecinii săi, ai putea să-i scrii o singură dată vâlcelul Râpa Mică.
Formula Vâlcelul Râpei Mici ar fi o rebotezare a acelui fir - prin alipirea constantă a cuvântului vâlcelul la vechea denumire, folosirea lui V în loc de v și articularea Râpei Mici (adică vâlcelul este al râpei, accentul nu mai cade pe râpă, ca prim cuvânt în denumire).
Mergând pe același tipar in jurnal ar trebui sa scrii Valea Râpei Crucii, Valea Râpei Zăpezii și Valea Râpei Mari, pentru că până acum toate denumirile începeau cu Râpa.
Totuși, trunchiul din care pornesc celelalte râpe a primit denumirea după Râpa Zăpezii, găsită de frații Țițeica pe o hartă din Munții Buzăului și trasă la sorți.
Ca un ultim argument, e pitoresc că (încă mai) avem in toponimia Morarului și văi denumite (doar) râpe.

2. "trag cu ochiul la Valea Poienii și Vâlcelul Țancurilor (pe colegi îi inspir să facă un pic de documentare) "
Spoiler - posibil să fi fost subtil și să-i lași să descopere că geologic, acolo unde scrie sub poză la legendă Valea Poienii-1, ar merge completarea (superioară). Respectivul fir este afluent al Vâlcelului Țancurilor, pe când firul inferior se varsă direct in Valea Morarului.


Sâmbătă, 4 iunie 2022 - 11:08  

edy
edy
Busola
 
2
Mare bucurie să fie un cititor atent, îmbunătățim jurnalul și nu numai.

1. Se pare că trebuie să parcurg la un moment dat Râpa Mică pentru că-mi doresc să o cunosc mai bine. Departe de mine dorința de ai schimba numele, am vrut doar să fac referire la ea. La traversare am avut o mică discuție în echipă, ne-am scos telefoanele si gps-ul. În harta mea virtuală este trecut „valc. Rapei Mici”. „Vîlcelul Rîpei Mici” apare și în Bucegii lui Em. Cristea și N. Dimitriu, pag.333, probabil mi-a rămas în minte la egalitate cu Râpa Mică.

2. La momentul „trag cu ochiul la Valea Poienii și Vâlcelul Țancurilor (pe colegi îi inspir să facă un pic de documentare)”, Dorin întreba ce se vede pe acolo, eu doar am plimbat privirea, el sigur are ceva foto. Între timp „ajungem la firul comun Râpa Zăpezii-Valea Adâncă” și, mai mult, eu „o iau în sus”, așadar sper că se înțelege că imaginea postată însoțită de numere este din alt moment de timp și spațiu, moment în care am pus la lucru telefonul din dotare.


Sâmbătă, 4 iunie 2022 - 16:27  

rupi2003
rupi2003
Busola
 
3
Am studiat hărțile.
Pe harta lui Cristi Stănescu apare într-adevăr trecut vîlc. Rîpei Mici (disponibilă aici - https://floareadecolt.com/images/doc/5-creasta-valea-morarului.pd
f
).

În prima ediție, din 1962, a lucrării Dimitriu, Cristea, Bucegii turism-alpinism la fig. 70 e scris Rîpa mică.
Posibil ca în ediția din 1964 să apară numele cu vîlcel, nu am schița respectivă. Ai putea să-mi trimiți o poză pe e-mail? Mulțumesc anticipat!
La comentariul nr. 9 de aici - https://www.carpati.org/jurnal/valea_comorilor_-_valea_comorile_b
r%C3%A2nei_comorile_br%C3%A2ului_26_martie_2011/2298/
- se pomenește de modificări nu tocmai inspirate la ediția din 1964. Posibil să fie și cazul acestei râpe.

În cărțile lui Walter Kargel: Trasee alpine în Carpați, 1976, pe schița 64 Morarul e scris Rîpa Mică, la fel în Drumuri spre culmi, 1988, schița 25 Morarul Fața Nordică Bucegi, precum și Râpa Mică în Munții Bucegi Drumeție alpinism ski, 2000, schița Colții Morarului, versantul nordic.

În articolul din Munții Carpați, Nr. 14, Mircea Ordean denumește firul tot Râpa Mică.


Sâmbătă, 4 iunie 2022 - 18:29  

edy
edy
Busola
 
4
În hartă e „Rîpa mică”, în text e „Vîlcelul Rîpei Mici”, ediția II revăzută și adăugită. E muncită cartea, dar dragă mie. Am trimis pozele.


Sâmbătă, 4 iunie 2022 - 18:52  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0588 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2023) www.carpati.org