Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Pietrosul
Muntii Calimani

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Valcelul Portitelor, 31 august 2019 (Muntii Bucegi)



          În sfârșit se anunță un weekend cu vreme care nu stă sub semnul întrebării. Facem repede echipa: Cosmin (cos77), Gabi (gabrielm) și subsemnatul (markbv).


          Parcăm la Gura Diham, ne luăm ”bagajele” și pornim să urcăm cu avânt pionieresc. Ajungem repede la Poiana Izvoarelor, la Pichetul Roșu și apoi în Poiana Bucșoiului. Facem o pauză scurtă, ne echipăm și apoi plecăm ținând talvegul văii. Abordăm toate săritorile, ca să ne facem încălzirea și ajungem, în câteva minute, la confluența cu firul comun al vâlcelelor Grohotișului și Portițelor. Cotim stânga pe acesta, mai urcăm puțin, după care ne despărțim de firul Grohotișului, care urcă spre dreapta, pe un gang a cărui existență nu ai bănui-o de jos, din poiană.


          Chiar după intrarea pe vâlcel ne întâmpină un scoc de piatră înclinat, lung de vreo 10 metri și blocat la capătul superior de un bolovan. Intrăm în el și îl abordăm fiecare cum ni se pare mai ușor, ba pe stânga, ba pe dreapta, cam la aderență. Pasajul se poate ocoli ușor pe partea dreaptă, pe o pantă cu iarbă.


          Imediat mai sus, urmează o săritoare mare și umedă, brăzdată de un horn adânc și plin de mușchi. Obstacolul se ocolește pe partea stângă, pe un prag de piatră, apoi pe un horn vertical de vreo 3-4 m, cu trepte bune de stâncă.


Foto nr. 1: Săritoare cu horn umed și plin de mușchi.

/portitelor/1_img_8015.jpg



          După 10-15 m apare o săritoare-bolovan care blochează înaintarea. Pe stânga, cum urci, peretele este vertical și umed, nu mă inspiră în nici un fel, așa că ocolesc săritoarea pe un pasaj lejer, pe stâncă, pe partea dreaptă.


Foto nr. 2: Săritoare – bolovan.

/portitelor/2_img_8018.jpg



          Continuăm să urcăm direct pe firul văii și dăm foarte repede de un nou prag de stâncă, ce se poate aborda pe ambele laturi, dar care parcă e ceva mai ușor pe partea dreaptă.


          Nu a trecut decât un sfert de oră, dar vâlcelul ăsta chiar ne ține în priză! Nu a fost dificil până aici, dar obstacolele dese care ne ies în cale nu ne dau ocazia să lăsăm garda jos! Partea bună, după cum aveam să aflăm în curând, e că așa o ține până la final!


          Deasupra pragului vâlcelul se lărgește puțin și primește din stânga (dreapta geografic) o pantă domoală de iarbă. Mai mergem preț de 40-50 de metri și valea ia aspectul unui canion cu pereți înalți. Drumul este blocat de un prag de stâncă, pe mijlocul căruia, chiar în talveg, se ridică o muchie îngustă, lăsând stânga-dreapta niște scocuri adânci. Eu mă bag pe dreapta. Urc ușor prima porțiune, apoi mă găsesc sub un bolovan ud și cu mușchi, care închide hornul. Nu am chef să mă complic inutil, așa că de aici mă bag în traversare către stânga pe un prag minuscul și destul de expus și ies în muchia din mijlocul văii, chiar deasupra unei ferestre destul de înguste, care dă către un horn adânc situat cumva în lateralul și sub scocul din stânga. De deasupra ferestrei se mai urcă încă vreo 2 m, pasaj ușor și se ajunge deasupra pragului.


Foto nr. 3: În traversare pentru depășirea săritorii cu muchie de piatră pe mijloc.

/portitelor/3_img_20190831_111559.jpg



          Cosmin, mai practic, abordează din prima pragul pe scocul din stânga și urcă destul de ușor pe trepte de stâncă, apoi stă și se uită la noi cum ne chinuim – eu la traversarea de care povesteam mai devreme și Gabi la trecerea prin fereastră.


Foto nr. 4: Fereastra din săritoare.

/portitelor/4_img_20190831_111734.jpg



          Reluăm înaintarea și ajungem repede la o nouă săritoare, înaltă, udă și surplombată, cu bolovani încastrați. Din ce ne aducem aminte, în informațiile găsite pe net lumea zice că săritoarea se abordează pe partea stângă, pe un prag. Identificăm pragul și urcăm 1-2 m până la el, apoi cotim stînga. Pragul este destul de îngust, dar este suficient pentru picioare. Prizele pentru mâini sunt însă destul de mici, iar traseul este destul de expus, mai ales când trebuie să treci pe sub o burtică ce te scoate ușor în afară. Pasajul se poate trece, cu atenție, se găsesc ceva prize inverse și alveole mici pentru mâini. O coardă poate face minuni aici pentru moralul echipei, deși nu sunt prea multe posibilități de asigurare.


Foto nr. 5: Gabi pe finalul pragului pe care se depășește săritoarea.

/portitelor/5_img_8028.jpg



          După ce traversăm stânga pe prag vreo 3m, ne orientăm oblic și în sus, pe o fisură, către o tăietură aflată în marginea de sus a stâncii. De aici se continuă în sus pe trepte de piatră, pe un pasaj cam friabil și se ajunge deasupra săritorii. Sus descoperim o fereastră care dă în hornul ce brăzdează săritoarea. Hornul este adânc și pare că în partea de sus, în măruntaiele săritorii, face și un unghi de aproape 90 de grade, așa că noi nu am văzut fereastra de jos. Nu știm dacă se poate ieși prin fereastră, dar data viitoare o încercăm, ca să vedem ce e cu ea.


Foto nr. 6: Cosmin la ieșirea din săritoare.

/portitelor/6_img_20190831_112512.jpg



          Ne tragem puțin sufletul, ăsta a fost primul obstacol serios al văii, apoi continuăm. Vreo 30 m mai sus, din creasta ce ne desparte de vâlcelul Grohotișului (dreapta în sensul de urcare), coboară abrupt un afluent, probabil vâlcelul Mignon.


          Ceva mai sus ne ia în primire o nouă săritoare. O abordăm pe hornul din stânga, până la un bolovan. Aici trecem pe peretele din dreapta, unde urcăm pe trepte de piatră și ieșim dreapta pe muchia peretelui.


Foto nr. 7-9: Depășirea săritorii descrise mai sus.

/portitelor/7_img_20190831_113255.jpg


/portitelor/8_img_20190831_113517.jpg


/portitelor/9_img_8032.jpg



          Urmează o mică platformă orizontală, după care vine al doilea etaj al săritorii, un horn înalt și adânc, care pare neabordabil. La baza peretelui din dreapta găsim un piton cu inel, semn că aici e treabă serioasă!


          Scoatem coarda, mă leg, mă urc pe un mic bolovan din talveg, ca să ajung la prize mai înalte și abordez peretele vertical. Prizele sunt foarte mici și friabile, alveole și pietricele de conglomerat. Urc vreo 2-3 metri până la ceva ce de jos părea un prag bun. În realitate nu este decât o porțiune de stâncă înclinată, lată cât să pui vârful bocancului și plină de pământ din ăla negru, alunecos.


Foto nr. 10: Pe traseul de depășire a obstacolului.

/portitelor/10_img_20190831_115005.jpg



          Cumva, simt nevoia de a pune o asigurare, așa, just in case! Mă abat dreapta și găsesc în zona unde peretele devine înierbat, o stâncă cu 2 fisuri paralele. Nu e extraordinar, dar cu o nucă și un friend fac o asigurare intermediară care îmi îmbunătățește brusc starea de spirit, având în vedere expunerea pasajului.


          Mai sus vreo 5-6m văd niște jnepeni salvatori, unde aș putea să fac o asigurare sau o regrupare bună. Până acolo mai e, însă, cale lungă! Am 2 variante: drept în sus, pe pantă foarte înclinată cu iarbă, fără nici o posibilitate de asigurare, sau stanga pe unde am venit și apoi în sus.


          Varianta directă nu mă inspiră, așa că mă întorc spre stânga până la pragul descris mai sus, îmbrățișez cu sinceră afecțiune o porțiune mai ieșită în afară a stâncii, care îmi oferă senzația unui teren mai stabil. Mă întind și prind cu mâna stângă, în lateral, o muchie a stâncii. Înfig mâna dreaptă în smocurile de iarbă de deasupra, mă echilibrez, mă ridic puțin și apoi depășesc pragul de piatră. De aici mă orientez drept în sus, către un brăduț anemic, însă suficient de bun pentru asigurare. Parcurg cei vreo 3-4 m până la el pe o pantă de iarbă expusă și cam alunecoasă, cu speranța că smocurile de iarbă pe care pun piciorul sau de care mă agăț cu mâinile vor rezista.


          Ăsta e unul din momentele acelea în care ți-ai dori să fii mai suplu. Și nu, dorința asta nu apare pentru că idealul tău în viață este să arăți ca un mic Adonis! Apare pur și simplu din brutalitatea gândului la o eventuală cădere, pe care ți-o imaginezi în caz că prizele nu or să țină!


          Ajung cu bine la brăduț și regrupez. Îi filez pe rând pe Cosmin și pe Gabi. Asigurați de sus, își croiește fiecare drum cum îi vine mai bine, plecând de puțin mai jos decât am plecat eu. Urcă drept, până la vreo 2m sub mine, iar de acolo fac stânga până în talveg, pe teren sigur. Strâng materialele din regrupare și mă alătur și eu.


Foto nr. 11: În regruparea de la brăduț.

/portitelor/11_img_8038.jpg



          Continuăm să urcăm și depășim o porțiune lejeră de vreo 50 de metri. Urmează o săritoare înaltă, formată dintr-o succesiune de praguri de stâncă. Nu pune probleme, chiar dacă la un anumit moment drumul pare blocat.


Foto nr. 12: Săritoare în trepte, pe traseu.

/portitelor/12_img_20190831_122115.jpg



          Aproximativ 15 m mai sus, o nouă săritoare se depășește direct, pe un horn de vreo 3 m, cu prize bune. Continuăm să urcăm încă vreo 2 minute și valea, care ia din nou aspectul unui canion, ne scoate alt obstacol în cale. Înaintăm pe fir până la un bolovan încastrat, iar de aici ușor spre stângă, vreun metru, la aderență, până ieșim în muchie. Această porțiune se poate ocoli ușor pe dreapta.


          Deasupra dăm de o săritoare de vreo 25 de metri, cu un horn urât pe mijloc. Săritoarea Mare.


Foto nr. 13: Săritoarea mare.

/portitelor/13_img_8048.jpg



          Pe partea dreaptă este un fel de muchie care te îmbie, dar mă feresc să mă bag pe ea, pentru că nu văd cum e în partea de sus și nu am chef să fac iar traversări expuse.


          Pe partea stângă e un horn strâmb, care duce deasupra. Plec către hornul din stânga. Până să ajung în el, totul este friabil iar pe jos numai cartofi și bile de rulmenți, care par că pleacă doar la gândul că aș putea pune piciorul pe acolo, așa că îmi supun coechipierii la un tir susținut de pietre și pietricele, până ajung la baza hornului. Noroc că nu sunt pagube!


          Merg vreo 2 m pe un prag din peretele din stânga, până la o fisură unde pot să pun friend mai măricel pentru asigurare. Totuși, ceva nu îmi convine. Mă întorc la baza hornului. Îl chem pe Cosmin să vină să mă asigure, iar Gabi rămâne ceva mai jos, pentru că locul e cam mic și există în continuare pericolul pietrelor căzătoare. Punem un anou după un bolovan încastrat, mă leg iar în coardă și plec.


          Urc puțin, până la un prag destul de vertical de vreo 2 metri. Găsesc o fisură unde montez un friend, dar când îl încerc, muchia fisurii de rupe. Repet operațiune de încă vreo 2 ori, în alte locuri, însă cu același rezultat. Totul e putred acolo, așa că renunț. Mai urc un pas-doi și găsesc pe partea dreaptă prize bune de mână și alveole pentru picioare. Găsesc și pe stânga ceva și mă ridic peste prag.


Foto nr. 14: În partea de jos a hornului.

/portitelor/14_img_20190831_124713.jpg



          Mai sus pun un friend, undeva în peretele din dreapta și urc câțiva metri, pe teren ușor, dar plin de pietre care pleacă la vale șuierând.


Foto nr. 15: Mai sus pe horn.

/portitelor/15_img_20190831_124929.jpg



          După acest pasaj pereții hornului se apropie foarte mult și parcă te apasă, încercând să te strivească. Din horn nu a mai rămas decât o tăietură adâncă și îngustă în stâncă, în care nu încap decât în lateral. Mă înfig în horn, urc puțin și dau de un piton cu inel. Pun o asigurare, apoi dau jos rucsacul și îl agăț de piton cu o buclă.


Foto nr. 16: Ieșirea din horn.

/portitelor/16_img_20190831_132624.jpg



          Continui să urc pe horn cât pot de mult. Ajung la o felie de stâncă blocată între pereții hornului. Mă agăț de partea de sus a ei, mă ridic puțin și, pentru că nu mai pot continua drept în sus pe horn, mă răsucesc cumva, în locul ăla strâmt, cu fața spre peretele din dreapta. Găsesc o alveolă bună pentru piciorul drept, mă proptesc cu spatele în peretele stâng, mă ridic puțin, găsesc o treaptă minusculă unde pun vârful bocancului stâng, mă ridic până aproape la nivelul bolovanului care închide hornul și apoi ies pe muchia din dreapta. Mai urc 3-4 metri pe o porțiune care nu e dificilă, însă e foarte expusă și friabilă. Regrupez la un bolovan, undeva deasupra talvegului.


Foto nr. 17: Vedere din regruparea de deasupra hornului din Săritoarea mare.

/portitelor/17_img_20190831_133353.jpg



          Pleacă Cosmin. Ajuns în horn trimite pe rând rucsacul lui, apoi pe al meu. Cel de-al doile rucsac se blochează la ieșirea din horn. Cobor puțin să văd despre ce e vorba, trag de coardă, încerc să îl deblochez. În cele din urmă iese din horn. Continui să îl trag în sus, dar dislocă o ditamai piatra. Strig cu disperare la coechipieri să se adăpostească. Gabi e mai jos și ușor în lateral, pentru că hornul e strâmb, așa că nu are probleme. Dar Cosmin, care e chiar pe direcția rucsacului, la câțiva metri mai jos, nu are altă variantă decât să se înfunde cât poate mai mult în horn. Piatra trece razant pe lângă el, o simte cum trece, dar din fericire scapă fără nici cea mai mică zgârietură.


          Ne tragem sufletul după sperietură, apoi îl filez pe Cosmin. Având cam același gabarit ca mine, se răsucește și el cu greu în partea finală a hornului, dar iese destul de repede din impas. Urcă pe muchie, dar nu îl las să ajungă până la mine, îl ghidez spre dreapta, până în talveg.


          După el vine și Gabi. Fiind subțirel, face cumva și urcă hornul cu rucsacul în spate. Strâng regruparea și revin și eu în firul văii.


          Plecăm mai departe, terenul este ușor. Găsim pe parcurs o portiță superbă, pe care natura a croit-o blocând o lespede imensă între pereții văii. Trecem pe sub ea, o imortalizăm pe aparatul foto și ne minunăm de frumusețea locului.


Foto nr. 18: Cosmin, la portiță.

/portitelor/18_img_20190831_134535.jpg



Foto nr. 19: Portița văzută de sus.

/portitelor/19_img_20190831_135010.jpg



          Valea continuă să aibă aspectul unui canion, cu pereți înalți și uzi ( mai ales cel din stânga), însă fără a fi dificlă. Pe undeva pe aici, o piatră imensă pleacă de lângă Cosmin, care acum urcă primul. Eu și Gabi încercăm să îi ghicim traiectoria și fugim unul dreapta, altul stânga, lipindu-ne de perete. Piatra capătă o traiectorie ciudată, țopăind în toate direcțiile, dar scăpăm intacți și de data asta.


          Ceva mai sus ajungem la confluența cu un fir secundar, care își croiește drum printre pereții înalți ce coboară din muchia ce ne desparte de vâlcelul Grohotișului, printr-o zonă stâncoasă și sălbatică. Știm de la parcurgerea de la începutul lui iulie că de aici nu mai avem mult până să ieșim în creastă.


          Ținem stânga, urmând matematic firul. Un hornuleț ud, cu bolovan pe post de capac ne mai întinde puțin, dar îl depășim fără probleme. Pasajul se poate ocoli pe partea stângă.


          Urmează o zonă ușoară, unde alternează porțiunile de piatră cu cele de iarbă. Vine apoi o altă săritoare, dotată cu o fereastră micuță. Se poate aborda pe dreapta, pe un parg de stâncă înclinat, dar destul de lejer, ajutați și de fisura care se formează între prag și perete. Se poate aborda și pe stânga, printr-un horn ud.


          Mă întreb dacă se poate depăși și prin fereastră. Probabil că cineva mai subțirel (poate Gabi, că eu și Cosmin nu avem nici o șansă) ar putea trece, dar e ud și pe aici, așa că noi mergem pe dreapta, că nu avem chef să ne nămolim mai mult decât este cazul. Pe prag prizele sunt bune și trecem ușor, deși pasajul poate părea puțin expus.


          De aici în sus provocările tehnice dispar cu desăvârșire și deja se ghicește ieșirea în creastă și, implicit, finalul traseului nostru. Continuăm direct pe fir, acum cu aspect de scoc înierbat și ajungem la încă o portiță mai mică, dar la fel de frumoasă, formată de un bolovan înțepenit între pereții văii.


Foto nr. 20: Cea de-a doua portiță.

/portitelor/20_img_20190831_140808.jpg



Foto nr. 21: Vedere spre ieșirea în creastă.

/portitelor/21_img_20190831_140927.jpg



          Facem pozele de rigoare și continuăm urcarea. Într-o zonă mai pământoasă vedem, fix în talveg, o urmă de urs, de toată frumusețea. Bănuim că era prin zonă, ne-a auzit și a urcat în Creasta Balaurului, unde ajungem și noi în câteva minute, la vreo 3 ore și un sfert de când am intrat pe vâlcel.


Foto nr. 22: Urmă de ursache în talveg.

/portitelor/22_img_20190831_141229.jpg



          Facem pauză aici, luăm prânzul, ne bucurăm de razele soarelui, care ne-au lipsit pe parcursul urcării și studiem de la depărtare lungul șir de cățărători care împânzesc Acele Morarului, aflate ”peste drum”.


          Coborâm până la Țimbal, distrași din când în când de tufele de zmeură. De la Țimbal facem dreapta, pe sub perete, pe o potecuță firavă, pe care am descoperit-o acum câțiva ani, într-o tură a lui Mugurel. Gabi rămâne impresionat până la lacrimi de acest traseu! Sau poate doar de marea de urzici pe care trebuie să o traversăm? Potecuța nu e umblată, așa că o pierdem și o regăsim de câteva ori, dar ieșim cu bine în valea Morarului, după ceva bălăureală.


          Coborâm pe Morar, apoi pe la Cantonul de vânătoare și ajungem la Gura Diham la 9 ore de la plecare.


           În concluzie, vâlcelul Portițelor oferă o cățărare plăcută, te ține în priză pe aproape tot parcursul, iar priveliștile sunt fabuloase! Mi-a plăcut și în condiții de iarnă, mi-a plăcut mult și acum, fără zăpadă. Totuși, trebuie mare atenție în parcurgere, pentru că este foarte friabil, prizele care se desprind reprezintă regula, nu excepția, iar talvegul este plin de pietre de toate formele și dimesniunile care abia așteaptă să plece la vale într-o goană nebună.



Marți, 24 septembrie 2019 - 00:32 
Afisari: 1,082 


Postari similare:





Comentariile membrilor (15)

miparv
miparv
Rucsac
 
1
Spectaculos traseu ! Bine ca l-ati ratat pe Mos Martin - altfel putea sa devina interesant ...


Marți, 24 septembrie 2019 - 15:11  

markbv
markbv
Caraba
 
2
Mircea, multumesc pentru răbdarea de a citi jurnalul!
Da, traseul este foarte frumos, oferă niște priveliști extraordinare și, așa cum ziceam și în jurnal, merită parcurs, atât vara, cât și iarna.
Cât despre Martinică, ce pot să zic? Până acum ne-am întâlnit de multe ori, pe poteci sau prin abrupt, dar până acum am păstrat distanța unul de altul. Sper să rămână așa și de acum înainte!

Toate bune!


Marți, 24 septembrie 2019 - 17:59  

bogdan.t
bogdan.t
Coarda
 
3
Unul din traseele mele preferate! Felicitari!


Miercuri, 25 septembrie 2019 - 14:00  

markbv
markbv
Caraba
 
4
Mulțumim!


Miercuri, 25 septembrie 2019 - 15:19  

gabrielm
gabrielm

 
5
super jurnalul, Mariusik!
Multumesc frumos.
O tura foarte faina, alaturi de 2 coechipieri minunati!


Comentariu modificat de autor!

Miercuri, 25 septembrie 2019 - 19:17  

markbv
markbv
Caraba
 
6
Gabi, pentru că ai zis de bine, te mai luăm cu noi!
😂😂😂


Miercuri, 25 septembrie 2019 - 21:56  

lawr
lawr
Caraba
 
7
Bravooo.


Joi, 26 septembrie 2019 - 16:21  

markbv
markbv
Caraba
 
8
Mulțumim Lawr!


Joi, 26 septembrie 2019 - 19:31  

rivas
rivas
Caraba
 
9
pentru a evita dislocarea de pietre si intepenirea rucsacilor ( frecarea de stinca ) recomand tehnica "telecabinei " astfel : rucsacul fiind prins de 2 cordeline - une de sus ce trage rucsacul iar alta de jos il dirijeaza sa nu atinga stinca. In rest numai de bine !


Comentariu modificat de autor!

Joi, 26 septembrie 2019 - 20:34  

markbv
markbv
Caraba
 
10
Razvan, mersi de sfat!
Cam asta am făcut și noi, doar că am folosit coarda, nu 2 cordeline: rucsacul legat cu un nod și o caraba pe coardă, eu trăgeam de sus, iar Cosmin îl dirija de jos. Probabil la asta te refereai și tu.
In teren, realitatea a fost alta! Că să poți dirija bine rucsacul, de jos, trebuie sa ai spațiu să te îndepărtezi de stâncă/horn. Nu era cazul acolo!
Sau, că să zic altfel, in cazul nostru atât s-a putut! 😁

Toate bune!


Vineri, 27 septembrie 2019 - 10:40  

robert84
robert84

 
11
Felicitari pt reusita si ma bucur ca sunteti intregi!!!

Fain jurnal, Marius!


Vineri, 27 septembrie 2019 - 19:08  

markbv
markbv
Caraba
 
12
Mulțumim Robert! Te așteptăm la următoarea tură!


Vineri, 27 septembrie 2019 - 19:45  

robert84
robert84

 
13
Abia astept!


Vineri, 27 septembrie 2019 - 21:54  

metaldaze
metaldaze
Caraba
 
14
Jos pălăria pentru traseu și jurnal. Pare a fi un valcel aprig vara, cu săritorile descoperite, eu l-am făcut doar iarna acum câțiva ani și rețin ca mi s-a părut foarte înclinat.
Ca și Valea hornului, pare a fi un pic peste un 1B.
E bine când ai un cap de coarda de încredere, pe care te poți baza.


Duminică, 6 octombrie 2019 - 01:13  

markbv
markbv
Caraba
 
15
Adi, mulțumesc pentru rândurile scrise!
Cum ziceam, l-am făcut și vara și iarna și pot zice că merită parcurs. E un traseu frumos și care te ține "în priză" aproape pe tot parcursul.
Toate bune!


Joi, 10 octombrie 2019 - 20:33  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9247 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org