Valcelul Claitei in ianuarie cu un participant neanuntat (Muntii Bucegi)

Tura de pe Valcelul Claitei a fost gandita de Eugen ca o tura de reacomodare cu muntele la inceput de an si de recunoastere cu vaile. Initial, traseul propus a fost Valea Jepilor-Valcelul Claitei-Braul lui Raducu-Valea Seaca dintre Clai. Dar pentru ca muntii sunt plini de neprevazut, care poate aparea sub toate formele, traseul avea sa sufere o reconfigurare la coborare. De altfel, niste premonitii au existat, pentru ca in descrierea turei apare scris clar “In cazul aparitiei unor situatii neprevazute se vor reconfigura anumite segmente, pastrand insa caracterul alpin si zona de desfasurare.”

Duminica am pornit foarte devreme din Bucuresti, la 5.30, ca sa fim siguri ca vom parcurge traseul doar pe zi. Abia se luminase cand am ajuns in Busteni, unde ne astepta Eugen. Am pornit aproape toti increzatori spre intrarea pe traseu. Eu putin speriata si cu o stransura de inima, pentru ca urma sa fiu pentru prima oara iarna pe o vale. Senzatia cu stransura putea sa fie totusi si de la pioletul care imi intra in coaste, pentru că n-am exersat prinderea lui pe rucsac de acasa, si m-am trezit ca nu prea am unde sa agat doi pioleti. Oricum, s-a dovedit ca doi pioleti chiar erau necesari.

La intrarea pe traseul de Jepi, ne-am oprit să ne pregatim rucsacii si sa ne schimbam. Dintr-o curte doi catei au zbughit-o spre noi, mai latrand, mai gudurandu-se. Ne-am jucat putin cu ei, ca asa e bine, sa fii de treaba inainte sa pornesti intr-o aventura. GRESIT. Unul dintre catei, pe care il vom identifica mai departe drept Claita (cel mai la indemana nume pe care l-am gasit), s-a alaturat turei. Am parcurs poteca Jepii mici trasand primele urme in zapada proaspata. Adi a condus ostilitatile. Si am mai parcurs-o si incercand sa o deturnam pe Claita. Am tipat putin, am jignit-o putin, am repozitionat-o catre vale, dar nimic: Claita era hotarata sa intreprinda niste explorari montane.

Ne-am oprit chiar unde se desprinde Valcelul Claitei din traseu sa studiem zapada si sa ne pregatim. Valea avea ceva zapada proaspata, se vedeau doar cateva capete de bolovani. Ne-am pus coltarii si hamurile si am purces. Cu mainile deja inghetate de frig, Diana a decis ca pentru ea cel mai sigur e sa se intoarca din acest punct. Asa ca am continuat patru oameni si Claita inaintea tuturor.

S-a inaintat binisor, in ciuda zapezii afanate si destul de mari. Majoritatea saritorilor au fost acoperite, sau partial acoperite. Nu ne-am fi descurcat fara cei doi pioleti pe portiunile mai inclinate sau cu zapada instabila. Intre timp, Claita topaia, se prelingea la vale pe zapada ca sa revina inapoi in fuga, se strecura periculos printre coltarii si picioarele noastre si ne mai impingea cand nu mai avea rabdare.

Saritoarea cu fereastra a fost pe jumatate descoperita, iar zapada de la baza ei in pragul colapsului, asa ca baietii au decis ca e mai sigur sa o ocolim. Am depasit-o strabatand versantul inzapezit din stanga ei. Mie portiunea asta mi s-a parut cea mai grea. Panta inclinata, zapada mare in care te afundai usor, mult arbusti uscati printre care trebuia sa te strecori. Claita a inceput sa dea si ea semne de oboseala si sa scanceasca in portiunile pe care nu putea sa le urce. Cale de intoarcere nu prea mai era pentru ea, asa ca s-a rezolvat cu un impins de la spate si cu tras de labe.

Hornul cu Flori vazut de pe Braul lui Raducu

Dupa valea umbrita, in Braul lui Raducu am vazut si soarele. Aici am facut o pauza mai lunga si am stabilit pe unde coboram. Eugen a decis ca Seaca dintre Clai ar fi prea complicata pentru Claita, care avea multa indrazneala, inconstienta si un talent natural, dar nu prea avea tehnica. Asa ca pe Comorile Claii a fost mai sigur pentru patru oameni si un caine.

Comorile ne-au rezervat doar trei rapeluri, toate au naturel: ancorarea a fost facuta pe niste braduti amabili care ne-au tinut pe toti. Una dintre saritori are si piton, dar era acoperit de zapada, asa ca a fost ales un perete cu bradut suspendat in loc. Pentru Claita baietii au improvizat un ham din doua anneau-uri si o carabiniera si au coborat-o in tandem, de doua ori Eugen, si o dată Alex.

Claita se pregateste de rapel

Am ajuns toti cinci cu bine la intersectia cu traseul de Jepi, inca pe lumina. Claita, extaziata ca a scapat cu bine din aventura, a zbughit-o la casa ei cum a pasit pe teren familiar.

A fost o tura senina si prietenoasa. Mai departe, Claita sa fie sanatoasa si sa aiba o viata minunata!

Miercuri, 25 ianuarie 2017 - 11:23 
Afisari: 2,340 


andreeaf