Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Iunie 2025
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Iulie 2025
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Online

Vremea
Varful Secarea Mare
Muntii Leaota

Vacanta in gradina Uriasului (Muntii Ciucas)

Vacanță în grădina Uriașului


 

Iulie 2009

 

 

 

           Multă lume ne-o povestit de grădina unui Uriaș, o grădină specială, un loc unde înfloresc stâncile în loc de flori, un târâm unde legendele sunt împietrite și unde timpul uită de el și se oprește în loc. Acolo am ales să poposim și noi pentru vreo 4-5 zile, în inima Uriașului, acolo am îndrăznit să oprim și noi timpul pentru a-i asculta povestea, chiar acolo in Ciucaș.


 

            Am aflat ca Ciucașul este îngăduitor și că primește o familie de Bîrliboși, fiind pentru prima dată în vizită la el. Unii zic ca s-o dus de mult vremea scrisorilor așa ca în pofida faptului că am vrut să-i scriem o țidulă bătrânului Uriaș, am cedat in favoarea tehnologiei moderne sunându-l la numarul de telefon 074278247227 (U-R-I-A-Ș-U-C-I--UC-A-Ș)

 


-Bună seara, nenea Uriașu’ Ciucaș?


 

 

 

-Bună seara voinicilor! Eu sunt- ne răspunde o voce groasa de moșneag sfătos.


 

 

 

-NeneaUriașu’, suntem o familie de pitici, mai mari sau mai mici, ne zice Birlibași , venim tocmai de la Iași și am auzit de o grădină, de pe-un site vestit de pe internet, carpati punct org se cheama si am prins de seama ca ii draguță grădina lui mătaluță și tare am vrea sa o vizităm, sa ne bucurăm.


 

 

 

- Piticoți din Iași, mari, mici și drăgălași, eu cu bucurie, de sunteți o mie, îndată vă primesc și vă omenesc, dar să știți că-i vară și e cald afară și-s cam ostenit și un pic adormit. Prieteni mei buni vă vor ajuta, gândul meu bunîl voi da, doar veniți aici, voi cei mari dar și cei mici.


 

 

 

-Mulțumim nenea Uriașu’, dă-ne doar un sfat, bun și cumpătat, un’să poposim , să ne hodinim? Noi de marți venim, sâmbătă plecăm.


- Bine v-ați gândit și v-ați socotit, că de sâmbătă apar și apoi dispar hoardele de huni, barbari și păgâni, toate le distrug și fură tot ce-in bătătură, fac mizerii mari, bande de tâlhari. Voi să n’aveți teamă, o să dea ei seamă.Stați ori la căsuță ori puneți un cort, jos la cabanuța Silva eu socot. Aveți tot acolo, duș și apa calda, gazde primitoare, bere, înghețată.


-Mulțumim nenea Uriașu’, multă sănătate, numai bucurie si somn bun să fie!


 

 

 

- V-aștept dragii mei!



 

Prima zi –Marți - Sosirea

 


Zis și făcut, Maria, Matei ,Cristina si Claudiu hai in mașină, drumu-i rapid de la Ieși până în Brașov mai ales când chemarea e mare, apoi Săcele, multe serpentine și undeva în stânga, inainte de Cheia vedem drumul spre cabanuța noastra, drum nu tare bun.

 


Ajunși la Silva găsim gazdele noastre domnul și doamna Bucurescu, amabile, de un calm deosebit, ne instalăm vara în casuța de iarna, spațioasa, numai bună pentru o familia noastră. Bucuros că nu-i televizor in cameră încerc să-mi cunosc vecinii înainte de a monta cortul. În dreapta noastra, perete in perete in perete cu noi am două doamne tare simpatice din București care tocmai ies la o plimbare scurta și pe care avem să le cunoaștem mult mai târziu. In stânga, la cealaltă căsuță....... Stai un pic, nu te grăbi trebuie să montezi cortul. Eu să dorm in căsută? Nici pomeneală! Așadar la treaba, la vechiul nostru cort de familie de 4 persoane din Quelle adus de cineva din Germania, prin anii ’90. Tocmai când puneam cortul lânga casuța vecinilor zăresc si doi dintre vecinii din stânga , doi soți simpatici foc din Galați, Eugen și cu Mari pe care îi intreb politicos dacă-i deranjează să pun cortul exact lângă căsuța lor. “Dar ce, suntem la București? Pune-l frate, ca nu-i nici o problemă.”mă repede Eugen.

 


Surâd și îmi dau seama ca ne vom fi tovarăși buni de calatorie sus pe crestele Uriașului. Facem cunoștiință și ne dăm seama că suntem multe lucruri care ne leaga. Măcinul, Ceahlăul, țuica, umorul negru și bicicleta dar și acum stau și ma întreb cum le încăpuse 2 biciclete intr-un tico.

 

 

 

Mai târziu apar și ceilalți vecini ai noștri, o familie din București cu tata  mama , fratele și fetița lor de 5 ani, care tocmai se intorc de pe traseul spre vârful Ciucaș.


 

Toate bune și-adunate, foamea-i mare, încercăm un grătar, îmi place grătarul dar nu-mi place să-l fac. Vântul e puternic, bine ca și eu sunt priceput așa că mergem frumușel și profităm de amabilitatea gazdelor noastre, familia Bucurescu și nu ne supărăm cand doamna ne „trântește” o ciorbă numai bună de lins pe degete și un grătar din carne de pui cu o porție de cartofi prăjiți dreși cu oleacă de cașcaval de i-o scânteiat ochii lui Matei. Când văd că avem și înghețată și bere apăi tot zic să mai vii pe munte. Cât timp așteptam mâncarea facem cunoștiiță cu un părintele deosebit si liniștit in vorbă de la mânăstirea Suzana, foarte amabil și legăm o conversație despre oamenii care incalcă regulile muntelui și nu înțeleg nimic dintr-o călătorie pe munte. Cabanierul nostru ne povestește cum vin degeaba oamenii acolo și dau muzica la maxim și apoi se cearta din cauza ei și nu neaparat ca e la maxim ci din cauza sortimentului melodic cât și din cauza băuturii. „Doi erau sa se omoare duminica trecuta din prostie nu altceva” „Și ce-ati facut?” „Ce să fac? I-am lăsat să–și vada de-ale lor și apoi am chemat poliția” Surâdem și ne povestim de unde suntem și ce intenționăm să facem a doua zi Gropșoarele Zăganu, părintele ne încurajează iar cabanierul ne aprobă ideea că s-ar putea să mai găsim bujori de munte pe anumiți versanți.


 

 

Seara se lasă frumos, e liniște, invaziile încă nu au ajuns. Stăm și ne uităm spre apusul de soare iar lumina dulce de seara se lasă pe creasta promisă pentru a doua zi. Ascult un sfat dat intr-o vreme :”când ți-e greu, când ai un necaz sau o stare proastă, când totul pare aiurea, ridică capul din pământ si înalță-și ochii spre cer, uită-te la el și vei vedea cum se va înviora inima." Nu știu de ce mi-am adus aminte pentru că nu simțeam tristețe, inima îmi era veselă , cei dragi alături, iar corăbiile pluteau în lumina soarelui bine merci. Dorul de a vedea ciobani cu oi la deal mi s-a stins când observăm turmele cum incet-incet merg spre culcare. Ne intâlnim cu vecinii noștri Eugen și Mari ce coboarau de pe Muntele Roșu , lăsând în depărtări ca și noi amintirea unui apus de soare.

 


Carpati.org


 

A douazi –Miercuri- Prima întâlnire

 

 

Cabana Silva –Statia seismică –La Răscruce (Triunghi Roșu)

 

La Rascruce-Vf Gropșoare-Vf Zăganu-Stâna din Zăganu (cruce roșie )

 

Stâna din Zăganu-Poiana Mare a Zăganului (nemarcat )

 

Poiana Mare a Zăganului- Cabana Silva (punct albastru)

 


Dis de amiază facem ochi, ei nu e chiar amiază dr ne prinde deja ora 9 nepregătiți. Familia din București ne salută și în frunte cu fetița lor pornesc pe traseu. Noi ne pornim pe la orele zece fără un sfert dimineață, în formulă cvasi reunită completă , Cristina, Maria, Matei, Claudiu , Eugen și Mari și sperâm că dacă o da Domnul îi vom ajunge pe cei dinaintea noastra, familia mai harnică. Urcăm pe traseu și lasăm in dreapta cladirea stației seismice și aplicăm politica special facută pentru Maria și anume pauzele lungi și dese cheia marilor succese.

 


Carpati.org

 


Numai bine că ajungem pe prima culme că Maria se cam întinde la soare iar noi de abia așteptăm sa vedem cum încă mai poposește luna sus pe cer. Maria obosește și pe parcurs ce înaintăm realizăm că ea va renunța, aș fi vrut să fi ajuns măcar pe creasta, să ne bucurăm împreună. Cristina rămâne cu ea , nu coboară incă, mai cauta o gâză, o floricică. Noi ținem poteca orizontal pe versant și prindem oleaca să urcăm si să depășim pădurea. Suim spre culmea Gropșoarele și undeva spre finalul urcușului ne întâlnim cu familia noastra vecină. Matei are un tovaraș de încredere, mers și nădejde in persoana fetiței, nu ne facem prea multe griji in privința lor mai ales că amandoi copiii merg excelent. Iar cu noi merge si Negru, un câine ghid, foarte prietenos.

 


Avem o perspectiva faină, așa cum ne promisese uriașul in gand, o parte din culmea Bratocei, culmea Țig(l)ăilor Mari și vârful Ciucaș ni se dezvăluie, e dragoste la prima vedere, dragoste din aceea car enu moare niicodată, undeva in jos zărim si cabana Ciucaș si drumul care a rănit muntele.


 

Carpati.org


 

Apoi nu uitam si de plaiurile Grohotișului, de culmile Baiului și de fălnicia Bugecilor și undeva pitiți descoperim Piatra Craiului pi Postăvaru. Undeva în spatele nostru ni se desfășoară o parte din ceea ce urma să fie și anume toata creasta Gropșoarele Zăganu.

Ajungem la Rascruce și copiii sunt fericiți ca suntem la 1807 m. Undeva, în zare, mă uit spre Siriu însă căldura nu ne ajută să avem ochi limpezi, de vulturi și fericirea e mare și la 1883 de metri.


 

Carpati.org


 

Numai bine că mergem pe culmea Gropsoarelor că printre tufele de afine, pe lânga cărare, în căutarea smâradurului deja trecut,


 

Carpati.org

 


găsesc o bancota de 50 (cincizeci de lei) murdară de noroi. Ceilalți se uită la mine și nu le vine să creadă ochilor, se pare că eu i-am căscat bine de data asta. “Doamnelor, domnilor, copiii, diseară bere, înghțată, suc de banii aștia la cabană”. I-am găsit, să fie primiți. Continuam amuzați călătoria noastră pe marcaj cruce roșie.

 


Carpati.org


 

Pe urmatoarea culme dăm de un corbcare nu ne lasă sa înaintăm. Negru rămâne uimit la loop-urile executate cu maiestrie dar și cu multa amennițare de către corb iar sunetul facut de pasăre îți cam dădea fiori. Probabil că își apăra cuibul. Matei încearcă să fugă dupa el să vadă dacă cumva vede vreun cuib. Imposibil de aflat în tufele de afine.


 

Carpati.org



 

Culmi fantastice se desprind din creastă în directia stațiunii Cheia și prind și eu oo brănă , încercănd să ajung la capătul lumii.


 

Carpati.org


 

Jos e lumea dezlănțuită, sus eram noi topiți nu de căldură ci de verdele Uriașului și de formele lui , descoperind de fiecare dată alte și alte chipuri.

 


Carpati.org


 

Profilul cumnatului adormit,


 

Carpati.org

 

chiciroangele Uriașului,mânile lui, buzele, nările, chiar și urechile


 


Carpati.org

 

alcătuiau toate o lume fantastică.

 

Carpati.org


 

Avem grijă la coborâre pe drumul nostru

 

Carpati.org


 

și undeva in fața noastra intuim ca ar fi vărful Zăganu.

 

Carpati.org

 


Nu uităm de fiecare stânca întălnită


 

Carpati.org


 

Apoi ajungem la porțiunea unde creasta se ocolește pe lespezi, având nevoie de cabluri pentru a trece, loc numit de oameni“la Lanturi”.

 


Carpati.org


 

Căutăm în minte, ajutați de imagine Podul de aramă și ajungem aproape de vârful Zăganu, intr-o șa și îndreptăm stalpul căzut cu cele doua indicatoare de trasee triunghi albastru spre Poiana Valea Stânii și cruce roșie spre stâna din Zăganu și spre Cheia. Acumulatorul se termină la aparatul foto .Lăsăm bagajele din spinare și noi, bărbații urcăm pe culmea din fața noastră, acolo unde intuim noi că ar fi vârful, cei drăgălași rămân în vale.

 


Coborâm apoi prin jgheaburi late și ne minuăm de multitudinea de flori de colț întâlnite și le păstrăm doar in minte ca amintire. Prietenul nostru, Negru își întâlnește vechii săi prieteni, câinii de la stâna din Zăganu, urcați până la marginea pădurii. Salutăm și noi ciobanul, un flăcău mai mutalău, dar care totuși ăși rupe din muțenie și reușește să ne mai povestească de urșii care mai vin noapteala stănă și fug căt îi țin picioarele când sunt incolțiți de câini. Ne luâm râmas bun de la Negruși urmăm cărarea pe o porțiune foarete asemănătoare cu ce de la coborârea de pe Pietrosu Bistriței. Mă simt Acasă în grădina ta, Uriașule!

 


Undeva în vale observămstâna din Zăganu, iar mie mi se pare că undeva în stânga ei văd un câine de pază, când colo, atunci când ne apropiem zărimo oaie neagră. Salutăm și pe ciobanul din stâna și tragem și cu coada ochiului la adăpostul făcut intre copaci , un culcuș tare simpatic. In jur de orele 5 cotim dreapta de la stăna pe un drumeag plin de noroi și timp de o jumatate de ora ne mobilizăm să ocolim cât putem calea plină de apă așa încăt apelam la bucle pe sus prin padure, pe deasupra cărarii. Apoi incă o jumatate de oră prin padure pâna când ajungem intr-o poiana imensă , superba și găsim la capătul ei cărarea sau drumeagul care leagă Cheia de Cabana Silva, dăm și de un marcaj proaspăt punct albastru. Copiii simt oboseala, pe bunădreptate după opt ore de mers, încep mici mofturi, fiecare părinte își încurajează piticii să urce și cu chiu cu vai ajungem spre cabana Silva pe la șapte seara.

 


Când ajungem la marginea pădurii spre cabana Silva, mă întreb dacă o să fim primiți cu multe blagosloviri pentru mica noastră întârziere. Surpriză! Scumpa mea soție iaca apare la o vatră de foc cu o tavă plină de mici care tocmai se rumeneau și cu bucaîi generoase de piept de pui tocmai scos de pe grătar. Așa da! Așa da imagine și primire! Nu voi uita toata viața mea acest moment important din viața unui bărbat, acela când , ostenit soția îl așteaptă cu grătarul făcut. Dacă regii au descălecat ne putem pune la un pahar de vorbă pe terasa cabanei dupâ ce în prealabil ne-am spălat și schimbat. Ne adunăm cu toții la un suc, la o friptură, la o înghețată sau la o țuică de Răducăneni. Bancnota găsită este pusa la bătaie și consumată iar juma-ul de chil de țuică merge gâl-gâl peste socata lui Matei. E timpul să mș duc in cort pentru ca și a doua zi se anunță frumos. Doamne iartă-mă dar ce prostii spun, dar cand nu-i frumos în Ciucaș? E clar, e timpul să mă culc!

 


A treia zi – Joi - Doamnele

 


Doamnele din București, ca două surori dintr-un film regizat de Zeffirelli , ma anunțasera in seara precedentă ca și-au amânat plecarea în urma discuției avute la prima întâlnire când, printre două vorbe de „Bucuroși de cunoștiință” , le-am strecurat ideea să urce pe munte, ca-i păcat să nu vadă mai mult de o zonă așa de frumoasă pe o vreme splendidă. Doamnele intenționau să plece mai devreme dar s-au răzgândit în urma conversației. Să vă povestesc despre ele, erau doua doamne distinse, cam la 50 si 60 deani, toate un zâmbet. Prima dintre eleera profesoară cred ca de istorie iar a doua lucra in cercetare, avea mai multe brevete de invenție la activ. Din păcate memoria îmi joaca feste și nu le mai rețin numele. Pe lângă această scurta descriere a lor, mai e ceva să vă mai spun, doamnele mele dragi faceau un fel de meditație transcedentală, un soi de yoga, o meditație pentru implinirea și întregirea conștiinței universale. In fiecare dimineață și seara făceau tot felul de incantații, mantre, aprinzând tot soiul de bețișoare parfumate fiind călăuzite in împlinirea păcii de catre fotografia uneitanti cu semnul lui Shiva pe frunte, o maestră a meditației. De fiecare dată când mă întâlnesc cu asemnea oameni îmi propun un exercițiu de toleranța, de aceasta sunt foarte deschis și nu contrazic foarte mult. Curiozitatea dar și deschiderea m-au facut să avem o discuție interesantă despre oameni, reîncarnare (nu sunt susținătorul reîncarnării dar cred în viața veșnică din punct de vedere creștin). Mi s-a masurat aura și am făcut și eu nu știu ce experiment cu mâinileîncât am simțit nu știu ce curenți de aer. Dupa asta mi-au dat un diagnostic mi-au și măsurat sănătatea, mi-au spus că am ceva probleme cu ficatul dar că nevoia de a merge pe munte vine tocmai din apropierea mea cu Dumnezeu, ce să-i faci, le-o nimerit pe toate. Lovitura de grație a fost acel curent ascendent descendent de deasupra capului dar și orizontal vertical, foarte pronunțat datorat mersului pe munte, cât mai aproape de cer.

 


Să revenim cu picioarele la cabana Silva, doamnele sunt gate dar de data asta vreau să o las pe Cristina să urce cu ele și cu Matei, Maria preferă o plimbare cu mine până pe vale Berii. Noi doi mai întârziem cu plecarea așa că ma uit ce încet urca ceilalți pe panta dinspre stația seismica, intenția lor este să repete o parte din traseul de ieri ca să poată să ajungă pe creastă. Cetinel o luăm din loc, soarele ne bate în cap, mergem prin pădure și undeva intr-o poieniță ne oprim și stăm la umbra, mai culegem o floare. Apar si vecinii noștri Eugem și cu Mari, calare pe caii lor nazdravani și sunt bucuroși ca fac iarăși un traseu cu bicicletele lor. Eu și cu Maria ne intoarcem la cabana Silva, fata se plictisise deja, așa că tândălim în fața terasei la umbră la o bere și înghețată.


 

Pe la amiază vin și turiștii noștri dragi și o văd pe Cristina cu un zâmbet pe fața spunându-mi în taină că au ajuns tot unde ajunsese ieri cu Maria, doamnele având un ritm de melc, 15 minute stăteau, 5 mergeau, asta datorită și efortului, una dintre ele fiind bolnavă cu inima.

 


După-amiază punem în aplicare jocurile inspirate din articolul “Joc si joaca” articol scris de câtre Mike (multumim Mike!) http://www.carpati.org/articol/joc_si_joaca/718/

Au funcționat perfect jocurile statice, mai ales că le-am jucat în cabană, afară erau câteva ropote de ploaie, oleacă de răcoreală binevenită. Tot in acea după amiază tragem o fugă până la Rașnov și vedem cetatea dar mintea tot spre munți trage.

 


Carpati.org


 

Seara este una liniștită așa cum se cade unui munte atât de frumos. Vă puteți inchipui liniște la Muntele Roșu? Noi asta am căutat și am găsit.

 

Ziua a patra-A doua întâlnire

Cabana Silva –Statia seismică –La Răscruce(Triunghi Roșu)

La Rascruce- Șaua Gropșoarele- Șaua Chirușca (cruce roșie) -Șaua Chirușca (cruce albastră)– Țig(l)ăile- Varful Ciucaș- Țig(l)ăile-Fosta cabană Ciucaș (bandă roșie)- Fântâna Nicolae Ioan(cruce albastră) - Cabana Silva (bandă galbenă)

 


              O dimineață insorită, e momentul să ies din lenevie și să mă mai întâlnesc din nou cu Uriașu. Eugen și Mari sunt prea somnoroși pentru plecatul de la ora șapte și oricum ei facuseră cu câteva zile în urmă traseul, ai mei la fel și ei osteniți, așa că pregătesc ceva de-ale gurii și dă-i drumul la mers. Am ales să urc tot prin La Răscruce pentru ca mi-a plăcut foarte mult traseul și să cobor pe la Fântâna prof. Nicolae Ioan. De data asta sunt singur cu mine și pot să vad totul.

 


Carpati.org

 

Când ajung la prima stâncâ de unde se vede cabana Muntele Roșu observ un început de beșică la picior, nu-i nimic, îi dau înainte. Vremea e prea faină ca să mă întorc, e răcoare, păsările mă încântă cu concertul de dimineață. Albastrul cerului mă anunță ca azi voi fi binecuvântat cu multe minuni. Cum urc spre Răscruce pe partea cealaltă a muntelui inspre șeaua Chirușca., pe o muchie intermediară, văd persoane care împing tare picioarele la deal, cine știe poate mă întâlnesc și eu cu niște carpatiști.

 


Carpati.org


 

Le fac semn cu ambele brațe , ca un naufragiat care face semn la vasul ce trece nepăsător pe lângă insulă. Nu văd în schimb nici un semn, bag tare și eu la deal ca să le ies drept in față la intersecția dintre culmi, ajung mai devreme decât ei și aștept. Afinari le spunem noi un pic în glumă sau mai degrabă căutători de afine, vin tocmai din Măneciu , un băiat, doua fete și mamele lor. Sunt dezamăgiți pentru că nu au găsit nimic, gălețile sunt goale, este mijloc de iulie și nu sunt afine pe Chirușca. Se pare că au fost alții mai harnici înaintea lor. Le apreciez ustensila, vestitul pieptene de fier și apoi ne luam rămas bun și sănătate. Este trecut de opt și ma gândesc dacă oare s-o fi trezit ai mei.

 


Chirușca îmi sună tari moldovinește și dacă mi-o plăcut ceva la mersul pe munte la prima oră este senzația de deja vu pe care ți-o poate da un traseu necunoscut dis de dimineață.

 


Carpati.org


 

Asta am simțit și chiar dacă este un traseu populat in weekend mi se pare și sălbatic în același timp. Undeva mi-a adus aminte de un traseu prin Hășmaș.


Ajung și văd Țiglăile si vârful Ciucaș și toata inima Uriașului, acolo sunt.


 

Carpati.org


 

In prima șea de după cabană văd un cort și descopăr doi iubitori de munte din Pașcani, doi tineri pe la douăzeci și ceva de ani. Le dau binețea de ora nouă, unul dintre ei mai comunicativ ămi răspunde și legăm o scurtă conversație , celălalte mai somnoros și mai tăcut, fiecare cum îi dat sau cum îi cheful. Mai sus, ciobanii sunt deja cu oile pe culmea muntelui.

 


Carpati.org

 

 

Urc spre minunea din fața mea și apoi incet incet incep să caut asunzișuri, brăne,

 


Carpati.org


 

să mângâi stâncile, să mă strecor pe acolo unde pot și unde încap, să observ forme și să mă bucur cu toată ființa mea de ce este acolo.

 


Carpati.org


 

Poveste fară de sfârșit este Ciucașul și el,


 

Uriașul știe asta, mi-l închipui cum surâde prin barbă

 


Carpati.org


 

dar chiar dacă este adormit, este viu.

 


Carpati.org


 

Sui și văd grădina lu imensă și colosală, acolo unde infloresc stâncile.

 

Carpati.org


 

Urc pe grohotiș, ca apoi, la intors să țin muchia muntelui pe deasupra grohotișului. In vârf sunt răsplătit dumnezeiește pentru tot ceea ce văd. Mi-aș fi dorit să văd și Ceahlaul , era undeva acolo acest frate drag și bun cu Uriașul Ciucaș.


 

Carpati.org


 

Sunt atat de răsplătit încât văd vulturi care se joacă deasupra mea in viteze uluitoare. Apoi apar și cateva avioane de armată care cred că faceau exerciții militare. Doua clipe, doar doua clipe.

 


Carpati.org


 

Cobor. Aș mai fi stat sau aș fi luat-o spre culmea Bratocei, prea mult îmbietoare , dulce și fantastică. S-a făcut deja ora 10 și jumătate și e timpul să mă întorc la ai mei. Mă opresc și ne resalutăm cu băieăii din Pașcani care urcă și ei grohotișul. “Așa de repede?” – mă întreabă iar mie mi se pare că a trecut o veșnicie. Ciobanii au coborâtmai in vale așa ca pic exact in mijlocul certei câinilor de la cele doua turme. Cearta dispare când mă văd ciobăneștii și eu devin mărul discordiei din peisaj. Intr-un final îii potolește un cioban, eu mă amuz copios pentru că deobicei mă împrietenesc repede cu dihăniile de pază. Cabana Ciucaș parca răsare din pământ și imi aduc aminte de poveștile lui taică-miu de la cabana aceasta care se mai chema prin anii 50 casa de oaspeți Alexandru Vlahuță. Acum e paragină și probabil se va construi ceva în curând.

 


O iau spre Fântâna profesorului Nicolae Ioan și găsesc acolo o parte din pacea unui izvor.

 


Carpati.org


 

Pe traseu incep să dau pe diverși turiști ce urcă unii mai grăbiți, alții cu chef de vorbă dupa cum le placul. O familie cu copilaș mic îmi atrage atenția și după cateva schimburi de cuvinte simt ca mă iau drept un puștan care a fost pe vârf și s-a intors. N-am de ce să mă supar e bine când te simți mai tânăr decât ești. Spre capătul traseului mă întâlnesc cu doamnele mele simpatice care, ajutate de un om de o seama cu ele, scotoceau prin pământ dupa cimbrișor. Mă pun la treabă și pe mine și le întreb ce vor sa facă cu cimbrișorul și aflu ca vor sa-l ia cu tot cu radăcină sa-l pună în grădina lor.

 


Dupa-amiază ne odihnim oleacă sufeletele la Mânăstirile Cheia și Suzana și ne chiorâm la ultimul locaș de cult la o măicuță gen Helga știe tot. Seara apar barbarii sau deja au apărut, s-a dus liniștea și distracția e în toi, incă nu aud manele, dar un deștept sau doi sau trei și-au adus televizorul la munte și ascultă știri. Eu cu Matei mă amuz și mai stăm de vorbă cu Mari și cu Eugen și cu prieteni din Galați, George și familia sa. Somnul ne prinde în cort pe mine și pe Matei, ușor deranjați de sunetul dat la maxim de către barbari.

 


Ziua a cincea –Despărțirea

A doua zi pornim la drum la timp ca să nu ne enervăm , ne luăm rămas bun de la toți, mulțumind la fiecare pentru bunăvoință. Peste ceva timp, Eugen îmi trimite două poze cu o vipera găsită dupa plecarea noastră pe treptele unei căsuțe de iarnă. A luat-o intr-o pungă și a dus-o departe în pădure, dupa ce în prealabil a aflat că undeva mai sus, înspre stația seismică ar fi fost un cuib de viperă.

Noi am fost in vacanță in grădina Uriașului Ciucaș.

 



Carpati.org


Mulțumim nenea Uriașu’,

Să mai poftiți pe la noi dragii mei!



Miercuri, 28 iulie 2010 - 23:42 
Afisari: 4,243 


Postari similare:





Comentariile membrilor (11)

vali_zanfir
vali_zanfir

 
1
Un jurnal superb!
Ciucasul... un munte extraordinar care te cucereste din prima. Pentru cei care-l iubesc este la fel ca un bunic.

Multa sanatate si carari cu soare.


Joi, 29 iulie 2010 - 11:19  

nusi81
nusi81

 
2
Intr-adevar Ciucasul ramane dragoste la prima vedere. Doar noua cabana Ciucas imi da de gandit...
Oricum, baietii din Pascani te saluta si speram sa ne revedem pe creste Carpati.org


Joi, 29 iulie 2010 - 14:30  

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
3
Apoi mai nea Claudiu cand mai ai de gand sa iesi cu piticii in tara uriasilor...mai da si matale zvon in imparatie poate ne-om tovarasi candva.

Povestea matale este faina tare dar cum facem cu cei 50 de lei pe care i-am pierdut eu si gasisi matale ? Carpati.org


Joi, 29 iulie 2010 - 16:32  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
4
Superb! Felicitari!


Joi, 29 iulie 2010 - 19:11  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
5
Vali, așa este, un bunic, un urieș. Multumesc pentru urări la fel și ție, cărări cu voie bună.

Salutăm băieții din Pașcani, asta da surpriză, să ne vedem sănătoșo

Nenea Egidiu, noi anul trecut am mers in concediu acolo, n-am dat șfoară în țară pentru că fiecare are concediu cum poate și nu era în timpul săptămânii, anul asta sperăm să ajungem tot intr-o zonă aproape de Brașov, și tot in timpul săptămânii și tot în concediu, alte detalii ți le spun pe mesaj privat, dăcă vrei. Mulțumesc, păi cu cei 50 de lei, hmmmm , ce culoare aveau și unde anume i-ai pierdut, daca e așa cum spui rezolvăm cu niscaiva colțunași.

Domnu Pisti , mulțam fain!


Joi, 29 iulie 2010 - 21:00  

hana
hana
Coarda
 
6
Carpati.org Povestea asta in versuri si metafore ar fii mers foarte bine si la culturale, dar n-ar fi avut impactul asta.
Felicitari pentru piticeii care va calca e urme! Sa va traiasca!


Joi, 29 iulie 2010 - 22:13  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
7
Nu cred ca ar fi mers la culturale pentru ca nu am pretentia de nu stiu ce realizari artistice, dar iti multumesc pentru apreciere. Multumim pentru urari sper ca piticii nostri sa devina Oameni si sa iubeasca creatia mult mai mult decat o iubim noi.


Vineri, 30 iulie 2010 - 09:48  

mike
mike
Rucsac
 
8
Foarte frumos jurnalul, m-a fermecat de la inceput pana la sfarsit...ai o familie minunata, Claudiu Carpati.org si in fiecare jurnal pe care il postezi dupa turele cu ai tai razbate o mare bucurie Carpati.org


Duminică, 1 august 2010 - 12:44  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
9
Multumesc Mike, cred in familia mea si plinatatea unei iesiri pe munte o gasesc alaturi de familie, cand nu sunt impreuna cu ei si vad minunatii, undeva in suflet nu pot sa ma bucur in totalitate. Bucuria este de a fi cu toti cei dragi in locuri dragi. Dar si atunci cand ei nu sunt fizic cu mine ii duc in gand si in spinare cum ca si cum ar fi, iar apoi le povestesc.


Duminică, 1 august 2010 - 20:23  

oanafoca
oanafoca

 
10
Felicitari pentru rime, care de altfel sunt destul de reusite! Poate urmasii nostri cand le-or descoperi le vor arhiva la creatii populare, parte din "legenda Uriesului"! Oricum originala idee cu versurile.Felicitari si piticilor ce au "infruntat" Uriasul!
La cat mai multe ture si jurnale, caci, deh, sa ne mai clatim si noi( astia care deocamdata nu se pot deplasa) ochii si sufletele!


Duminică, 17 octombrie 2010 - 17:15  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
11
Multumesc, sper ca toti sa gasim minunile Uriasului si sa le tarim fiecare cum putem.
Cineva imi spunea odata ca daca imi doresc cu adevarat sa ajung acolo voi ajunge. Din ce cauza nu va puteti deplasa? (desigur daca imi puteti spune)


Duminică, 17 octombrie 2010 - 20:16  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0824 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2025) www.carpati.org