Un weekend pe Iezer-Papusa, 22-23 august 2009 (Muntii Iezer - Papusa)

Final de august, ne hotaram sa mai petrecem un weekend la munte, ca pregatire pentru creasta Fagarasului, al doilea weekend dupa cel petrecut in Bucegi. Ne facem planuri detaliate despre Piatra Craiului, dar ajungem la concluzia ca nu e un traseu pentru toata lumea care s-a aratat interesata de tura asta. Si nici eu nu voiam sa conduc 4 ore pana la Plaiul Foii si apoi sa urc in Crai in aceeasi zi, am decis astfel sa mergem altadata acolo. Iar ce era mai aproape de Bucuresti? Iezer-Papusa. Ca intodeauna, unde e multa lume apar si intarzierile. Facem cumparaturile sambata dimineata, ceea ce a amanat iesirea din Bucuresti. Drumul din Campulung Muscel e prost, iar apropierea de cabana Cuca il face din ce in ce mai rau (intre Voina si Cuca plangeau telescoapele masinii, urlau planetarele si gemeau suspensiile). Pana la urma am ajuns, undeva dupa ora 14, iar pe traseu ne-am pornit de-abia spre 16. Ce mai, slab de tot.

Echipa: eu, Paul, Dana, Florin, Adi si trupa care a ramas pana la urma la Cuca, ei dorind sa urce de-abia a doua zi: Andra, Monica, Claudia, Sorin.

Pentru prima zi aveam de gand sa urcam in creasta, pe banda albastra pana in Saua Gradisteanu si apoi sa trecem de varful Papusa si sa campam undeva intre Tambura si Fracea, darnu avea sa fie asa. Incepem sa urcam pe banda albastra, dar marcajul e atat de prost incat in scurt timp il pierdem.

­­

Si aici incepe aventura. Am traversat paraul pe malul sau stang si am luat-o prin padure, pe nemarcat, drept in sus, zicand ca trebuie sa ne scoata undeva. Da, ne-a scos, dupa 3 ore de mers numai prin desis de brad (am intalnit doar 2 poienite, mici si alea, in care ne-au invadat niste musculite mici dar atat de rele ca de-abia dupa o saptamana am scapat de iritatii). Am jurat sa nu mai facem asta niciodata, nemarcatul e pacatos rau de tot. De-abia dupa ce am ajuns pe muchia Gradisteanu am vazut ca de fapt noi o luasem pe drumul cel mai abrupt si unde padurea se lungeste cel mai mult, pana aproape de creasta.

Dar am ajuns pana la urma pe pasunea de la Gradisteanu, unde am putut contempla minunea de Piatra Craiului, dupa care se vedea Bucegiul. Mai jos, Adi, eu, Florin. Si mai jos, Piatra Craiului.

­

­

Aici facem un pic de prezenta. Eu:

Paul (fotograful):

Dana:

Adi:

Si Florin:

Continuam cu traseul foarte usor pana in apropiere de varful Papusa, unde am hotarat sa campam fiidca deja se insera. In zona stanii parasite am gasit un loc ideal, cu priveliste atat spre Piatra Craiului si culoarul Rucar-Bran cat si spre varful Rosu si Iezer, cu culmea Vacarea la extremitatea cealalta a crestei principale. Stana parasita era ocupata de data asta de niste oameni de altfel de treaba, care ne-au aratat unde gasim apa in apropiere. Desi niste "specialisti" de la cabana Cuca ne-au spus ca nu gasim apa pe traseul nostru.

In fine, am campat si ne-am pus pe filozofat la lumina stelelor (cer senin, plin de stele cum n-am mai vazut din copilarie). Am savurat cutia de bere pe care fiecare si-a carat-o dupa el, era si pacat sa nu ne bucuram acolo de o bere rece.

Dimineata, soarele deja scalda corturile si lumina puternica ne-a dat desteptarea.

A venit apoi randul unei turme de cai care umbla libera, ca-n Wild West, sa ne atentioneze ca ala e terenul lor, desi Florin nu s-a lasat impresionat. Mie au inceput deja sa-mi roada tricolorul pe care il iau peste tot, deci clar, ne-am facut bagajele, am agatat de rucsac punga de gunoi (mentionez asta fiindca am vorbit de bere, sa nu se creeze impresie gresita) si am plecat. Era ora 10

Urcarea pe Papusa a fost nu foarte usoara, dar oricum placuta, mai ales ca am avut parte de vreme buna si vizibilitate la fel. Doar acolo sus au inceput sa se adune norii, ceea ce nu ne-a oprit din contemplarea traseului care ne astepta.

In Spintecatura Papusii am intalnit un grup care urca din sens opus si tot acolo ne-a parut rau ca nu am urcat sambata mai devreme, fiindca langa micul lac din caldarea din apropiere se putea campa foarte bine.

Lasam regretele la o parte si mergem inainte, urcam putin diferenta de nivel din Spintecatura, dupa care ne asteapta in fata o frumoasa autostrada, pe care greu se pot defini varfurile Tambura si Fracea, noroc cu mosiiridicati acolo de civilizatiile pre-crestine.

La scurt timp, dam de o turma de oi, postata exact pe traseu. Cainii incep sa ne inconjoare, adrenalina se revarsa in sange, noroc cu ciobanii ca i-au chemat repede inapoi. Adi, mai curajos, se dusese sa vorbeasca cu ei (cu cainii), insa nu prea a avut succes. Le-am platit tribut ciobanilor, o bricheta si un pachet de tigari si am pornit mai departe. Urma sa coboram pe Plaiul lui Patru, fiindca nu avem cum sa ajungem pe varful Rosu in aceeasi zi. Am ajuns insa la culmea Fracea, pe care am confundat-o cu Plaiul si am inceput sa coboram pe ea. Aici, alta turma de oi, alti caini, alta distractie. Insa noroc cu ciobanul care ne-a zis sa nu coboram pe-acolo ca e Fracea, si mai jos se impute treaba.

Asa ca ne-am intors la traseul de creasta, banda rosie, si am mers mai departe, am ajuns la intesectia cu traseul care cobora pe Plaiul lui Patru, triunghi rosu si am inceput sa coboram. De cum am parasit creasta principala, am mai aruncat un ochi spre locul pe unde am urcat cu o zi inainte, panta abrupta si impadurita la maxim din stanga pasunii insorite.

Dupa un coboras de 2 ore pe Plaiul lui Patru si prin padure, am ajuns la drumul forestier dintre Voina si Cuca, aproape de Voina, deci pana la Cuca am mai avut ceva de mers, circa 4 km. Am ajuns la cabana, unde lasasem masinile, dupa ora 18. Aici fetele care au ramas jos sambata ne-au povestit cat de usor a fost pe traseul marcat pana in Saua Gradisteanului si iar au revenit parerile de rau. Le-am dat din nou la o parte si ne-am urcat in masini, ca ne astepta un drum destul de greu pana in Bucuresti si o noua saptamana pe plantatie.

Concluzii personale: un munte foarte frumos, numai bun pentru initiere. Insa o bulina neagra pentru salvamontul din zona, deoarece marcajul nu e cel mai bun posibil. Cam multe musculite si turme de oi, deci luati-va ceva contra insectelor si bete pentru caini. A, era sa uit, si tigari pentru ciobani :)

Miercuri, 2 septembrie 2009 - 18:19 
Afisari: 3,826 


pauless