Un vis devenit realitate...dar in ceata (Muntii Fagarasului)

Visul de vreo 3 ani de zile in sfarsit s-a materializat la mine...in mare parte.

In urma cu vreo jumatete de an vorbisem cu prietenii sa facem Creasta Muntiilor Fagaras in mare parte, de la Cabana Barcaciu pana la Cabana Sambata, o reincercare, dupa esecul de anul trecut

Dupa multa organizare si discutii Luni de dimineata (21 iulie 2008) la ora 5 dimineata ne aflam 4 oameni(Dolo, Dani, Bubba si B3b3(eu)) in minunata Gara de Nord a Timisorii si luam bilete catre Sibiu.

Minunatia de sageata...in care nu am dormit deloc ne-a dus pana in Sibiu unde am intarziat din cauza problemelor mele personale mai mult decat isi doreau ceilalti.

Luam trenul catre Avrig, si facem acolo ultimele cumparaturi: paine, iar un nene binevoitor ne duce cu un microbuz pana in Poiana Neamtului.

Punem rucsacii in spate si plecam incet incet spre Barcaciu.

Aici primele semne a ceea ce urma sa vina ...ceva nori si un inceput de ceata.

Dupa o ploaie sanatoasa noapte ne trezim si vedem norii din vale...in rest...senin.

Plecam a doua zi dupa un mic dejun scurt pana la Cabana Negoiu, nu mergem pe Varful scara de teama ploii.Preferam drumul direct, in schimb incepe o ploaie crunta.care ne uda din cap pana in farful degetelor de la picioare.

Ajungem la cabana si decidem sa dormim o noapte la priciuri pentru a ne usca hainele si bocancii.Doamna de la receptia cabanei da dovada de multa bunavointa si lasam incaltamintea uda in bucatarie.

Mergem si dupa ce mancam de pranz si ne bucuram de cateva momente de soare ne organizam pentru ce urmeaza si ne punem pe dormit.

Seara facem consiliu, stam de vorba cu Salvamontul si ne decidem sa mai stam inca o zi la Negoiu pentru a astepta vremea buna care se anunta.

Miercuri pierdem vremea pe la cabana cu discutii, montam corturile, facem fotografii seara si induram inca o noapte de ploi si vant.

Joi ne decidem sa plecam, avem impresia unei zile mai frumoase si ne propunem sa profitam de ea.

O luam incet incet spre Varful Negoiu.

Facem o mica escala la cascada ce pleaca din Custura Saratii si ne incarcam putin bateriile pentru urcarea pe varf.

Urcusul nu a fost prea usor...rucsaci grei...multa munca la birou adunata...ceata era nebunie...dar incet incet am ajuns si pe varf.Imi propusesem sa fac o panorama...nu a iesit, ceata cat vezi cu ochii, desi vizibilitatea nu era mai mare de 5 metri in jurul nostru.

Nu riscam si mergem prin Strunga Doamnei spre lacul Caltun.

Frumoasa zona..eu unu am ramas impresionat de partea aceasta..Foarte salbatic.

Prindem cateva raze de soare si facem glume despre folosirea cremei de soare :).

Campam cu teama langa caltun, ceata e iarasi langa noi, si ma gandeam ca va fi o noapte plina de vant.Surpriza...o noapte superba dar fara stele, dimineataq la 6 ne trezim, prindem un fel de rasarit si ne impachetam sa continuam traseul.

Plecam spre Est...incet incet pe creasta, niciunul din noi nu stia traseul...iar ceata nu ne-a dezamagit nici de data asta.

Facem traseul fara a vedea prea multe spre dezamagirea tuturor... noroc ca nu se pune ploaia...inca...

Ajungem la bifurcatia spre lacul Balea si Saua Paltinului...ne hotaram sa mergem pe sus :). Dupa 10 minute incepe o ploaie mocaneasca si incet incet grindina, dar continuam traseul cu gandul la Lacul Capra.

Campam la Lac si coboram pana la Balea Pentru a ne reintregi grupul.Se mai adauga Cristina, Ioana, Cata si Teo.

Veniti cu masina isi fac incet incet bagajele si dupa o bere si o mancarica la una dintre cabane urcam inapoi la corturi.Stam putin de vorba si decidem ce avem de facut a doua zi .Temperatura...6 grade C. :)

Cativa incearca sambata sa prinda rasaritul de pe Buteanu, dar renunta si se culca inapoi.

Dupa indelungi rugaminti pe la 10 plecam in traseu spre Vanatoarea lui Buteanu, facem un mic circuit pentru a-i obisnui si pe restul cu muntele putin.

O luam usor la vale si prindem cateva zone cu zapada abundenta, facem fotografii, pierdem traseul cateva minute, incepe ploaia si incet incet ajungem din nou la Balea

Seara ne decidem ca a doua zi va fi cruciala pentru o parte din noi, ori coboram ori plecam spre Podragu.

A doua zi cu mic cu mare ne impachetam, si cu speranta in suflet incet incet ne urnim pe traseul cu banda rosie. trecem prin portiuni relativ dificile, pe langa Monumentul Nerlinger, peste varfuri Mircii care ne-a distrus psihic si fizic pe toti(ploaie vant si ceata, coborare dificila) si incet incet ajungem pe saua Podragului .

Raman fascinat de lacurile din zona Cabanei Podragu , de cateii mioritici, si de cabana, despre care imi povestea mama inca de cand am inceput sa urc pe munte.

Seara mancam in cabana, jucam tot felul de jocuri stam de vorba, suntem fericiti ca suntem pe munte si speram la zile cu soare.Facem cunostinta cu al noualea membru al echipei, un baiat din Olanda, Flores, venit la noi sa incerce sa ajunga pe cel mai inalt varf din tara.

Dimineata ne urnim cu greu dar incet incet ne luam ramas bun de la Cabana Podragu si ne indreptam cu pasi siguri spre Varful Vistea Mare si cu gandul la Moldoveanu.

Dupa urcarea anevoioasa pe Vistea ajungem pe Moldoveanu ...si una din visele mele se realizeaza, stau si meditez cateva momente, fac poze si ma intorc pe Vistea spre a-i intampina pe restul .

Coboram de pe varf si ne decidem sa nu mai incercam la refugiu, campam mai jos, in Valea Rea.

Frumoasa zona, frumosi munti avem, pacat ca nu stim sa avem grija de ei.

Seara incercam sa prindem apusul, dar norii si ceata aparuta nu ne lasa si dupa o masa copioasa si plina de vitamine si de retete culinare care mai de care mai traznite ne luam la revedere de la inca o zi de munte .

Miercuri ne hotaram sa coboram pe la Cabana Valea Sambetei direct in vale in incercarea de a ajunge acasa, coboram prin Fereasta Mica si cu greu, dupa o coborare de cateva ore ajungem la cabana, deosebita zona, plina de cascade, flori, si un fluturas care m-a impresionat in mod deosebit :).

Salutam si Fereastra Mare a Sambetei siplecam la vale, ne despartim in 2 grupuri, cei care am inceput aventura si Flores, si cei 4 care au venit mai tarziu.

Mancam sanatos la Restaurantul de la Complexul Sambata si dupa ce schimbam 2 masini si un tren personal ajungem in Sibiu.foarte obositi.

Asteptam un microbuz care ne arunca pana in Timisoara loc in care dupa ce bem toti 4 o cafea matinala, imi iau ramas bun de la prieteni si ma indrept spre casa cu gandul la o baie fierbinte.

A fost o experienta deosebita, astept sa vina timpul pentru a mai incerca asa ceva, si in speranta unor zile mai insorite.

Multumesc prietenilor cu care am urcat, pentru ajutorul si bunavointa acordata, si sper la multe ture impreuna.

Dedic TOT ce am facut Domnului Gheorghe

Luni, 4 august 2008 - 20:48 
Afisari: 2,616 


b3b3