Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Iunie 2024
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Iulie 2024
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Online

Vremea
Varful Straja
Muntii Valcan

Un traseu nou in vechea noastra Dobroge (Muntii Macin)


In ultimul timp Dobrogea si-a capatat o notorietate deosebita printre iubitorii de munte, si de natura, in general. As zice ca asta s-a intamplat si datorita interesului pentru Dobrogea si de pe acest site, unde s-au postat 82 de jurnale, dintre care 25 numai ale mele…

Urmarea este faptul ca reusim cu greu sa mai insailam cate un traseu de drumetie care sa mai cuprinda si zone necalcate in prealabil. Si totusi…

 

In relieful Dobrogei de Nord ultimile culmi cu orientare nord-sud se afla in sud-estul Dealurilor Niculitelului, in vecinatatea localitatilor Izvoarele si Trestenic.

Pe ele am urcat si am coborat in culmea principala a masivului, sub forma unei potcoave, in drumetia noastra trecand  prin rezervatii naturale, dar si prin locuri cu istorie greu de patruns cu mintea.

In micul sat Trestenic se ajunge din localitatea Nalbant mergand spre nord inca vreo 3km pe un drum ingust, dar asfaltat.

Nalbantul e pe ruta Bucuresti-Harsova-Tulcea, iar numele sau se traduce ca ,,potcovar” din limba turca.

Am iesit din Trestenic mergand pe partea dreapta paraului satului, mai sus oprindu-ne sa fotografiem peisajul cu cele trei eoliene care fac locul vizibil de la departari.


 

/Edirlen1/img_7497-j1.jpg

 

Mai sus intram in padure si tot schimbam ceva drumuri forestiere… In Dobrogea drumurile prin padurile intinse de pe dealuri nu au nicio logica, nu urmeaza o culme ori o vale anume. Nestiindu-le capetele, nu trebuie sa le urmam decat atat cat se potrivesc cu directia generala de mers a noastra.

Chiar daca locurile sunt putin inalte gasim si un izvor cu apa buna in zona de formare a unei vai din padure.

 

/Edirlen1/img_7509-j1.jpg


 

Ajunsi in culme, o urmam putin spre stanga (est) pentru a ajunge pe platoul larg, dar impadurit, al varfului Edirlen 340m alt.

Mai intai ca aici e o rezervatie naturala pentru florile galbene de Piciorul caprioarei


 

/Edirlen1/img_3187-j1.jpg

 

Si pentru cupele delicate ale Lalelei pestrite


 

/Edirlen1/img_3194-j1.jpg



 

Dar Edirlenul este special si pentru urmele vagi, dar de mare intindere ale unor ziduri de cetate.


 

/Edirlen2/img_3228-j1.jpg

 

In fapt intreg platoul somital este inconjurat de gramezi de piatra, resturi ce provin din zidurile unei asezari fortificate foarte-foarte vechi.

Cercetarile arheologice au aratat ca e vorba de o asezare fortificata, adica un fel de cetate de aparare, datand din sec. 4-3 i.Hr., deci cu mult inainte de venirea romanilor in Dobrogea.

Epoca veche a fierului, numita generic si epoca La Tene, e perioada in care pe aceste locuri respectiva cetate asigura libera circulatie pe rutale comerciale dintre cetatile grecesti de la Marea Neagra si cele de la Dunare din zona Noviodunum-Aogyssus-Halmyris.

In incinta au fost descoperite vase de lut si amfore de ceramica modelate cu mana provenind din ceva insule grecesti, dar si o bratara si un pandativ de argint.

Doar ca in 2500 de ani padurea a fost cea care a stapanit si a modelat peisajul dupa bunul sau plac…


 

/Edirlen2/img_3235-j1.jpg

 

Cu lectia de istorie straveche inca punandu-ne la lucru puterea noastra de intelegere, ne intoarcem cumva spre vest, tot pe culmea principala a dealurilor si in saua de dinainte de Varful Teke 358m alt. descoperim inca un loc interesant: o imprejmuire de pietre masive, despre care povestea spune ca odata-si –odata aici a fost mormantul unui turc. Doar ca peste vreme locul ar fi fost gasit de ceva rude din Turcia ale defunctului, care i-au si luat osemintele de aici, mormanul prezentand-se acum cam gol…


 

/Edirlen2/img_3430-j1.jpg

 

Inainte de a urca pe Teke, deci pe fata sa estica, gasim flori de Stanjenel de stepa albastru


 

/Edirlen2/img_3282-j1.jpg

 

Si de Stanjenel de stepa galben


 

/Edirlen2/img_3283-j1.jpg

 

Dar Varful Teke este cu adevarat special datorita prezentei pe fetele sale sudice a Bujorului de stepa (Paeonia tenuifolia).


 

/Edirlen2/img_3338-j1.jpg

 

Dupa cate stim noi, e zona cu cele mai multe exemplare ale acestui bujor ceva mai rar, in Dobrogea el mai gasindu-se sporadic doar versantii stancosi de la Manastirea Cassian si pe la Pestera Liliecilor din Valea Visterna.

Pe Dealul Teke fata sudica e o poiana prelunga si ingusta, florile de bujor ,,mararos”, pentru ca are frunzele ca cele de marar, adapostindu-se la umbra subtire a arbustilor de carpinita.


 

/Edirlen2/img_3404-j1.jpg

 

Dupa intoarcerea pe platoul deschis al Varfului Teke, tintin locul cu altitudinea cea mai mare a turei de astazi, varful Cara Hasan 364m alt.

Din limba turca locul s-ar numi ,,Hasan cel Negru”, daca facem analogia cu ,,Cara Deniz”, care inseamna Marea Neagra.

Varful este punctat de o borna inalta de beton si locul ofera o priveliste de 360 de grade pentru aceasta parte de sud a Dealurilor Niculitelului.

 

Privind spre sud vedem culme sus sud-vestica formata din varfurile golase ale dealurilor Caslar-Bair 281m alt., Bescheanu 274m, Armasaru 312m, apoi ceva mai departe, dupa cum vom vedea pe traseu: Coasta lui Nicu 228m, Caracus 244m, Dealul Lunga 128m si Coru-Bair 161m chiar deasupra localitatii Izvoarele.


 

/Edirlen1/img_7526-j1.jpg

 

Tot de pe Cara Hasan, daca ne uitam putin spre stanga (sud-est), vedem cele 3, sau poate chiar 5 eoliene si satul Trestenic, pe unde am mers la inceput.


 

/Edirlen1/img_7528-j1.jpg

 

Fata sudica a Cara Hasanului e abrupta, coborarea facandu-se printre fete de stanca si vegetatie de stepa aproape trecuta la acest sfarsit de primavara.


 

/Edirlen1/img_7541-j1.jpg

 

Mai jos locurile se mai domolesc si urmeaza sa trecem printr-o succesiune de poieni si panze inguste de padure.


 

/Edirlen1/img_7544-j1.jpg

 

Si la fel ca si pe Teke, deja pe marginea padurilor de carpinita de pe Dealul Caslar-Bair avem intalnire cu florile cele mai iubite din Dobrogea, de pe intreg parcursul anului: Bujorul de padure (Paeonia peregrina).


 

/Edirlen2/img_6760-j1.jpg

 

Dar nu numai in padure se regasesc exemplarele de bujori. Chiar si in poieni coloreaza peisajul cu rosul lor de neegalat.


 

/Edirlen2/img_6814-j1.jpg

 

Ne risipim in tot locul, fiecare cautandu-si floarea de bujor penfecta pentru fotografiat.


 

/Edirlen2/img_6815-j1.jpg

 

Poieni inflorite.


 

/Edirlen2/img_6819-j1.jpg

 

Gasim bujori si dincolo de tufele de maces si mierea ursului.


 

/Edirlen2/img_6833-j1.jpg

 

Si prin padurea rara de stejari…


 

/Edirlen2/img_6841-j1.jpg

 

Locurile sunt foarte primitoare si prin saua dintre Caslar-Bair si Bescheanu. Mergem acum prin poieni cu Iarba colilie.


 

/Edirlen1/img_7555-j1.jpg

 

De pe Bescheanu mai aruncam o privire spre est, spre eolienele de la Trestenic.


 

/Edirlen1/img_7558-fb-j1.jpg

 

Apoi incepem un urcus ceva mai serios spre Varful Armasaru.


 

/Edirlen1/img_7585-j1.jpg

 

Din nou ne incanta tufele de bujori de padure.


 

/Edirlen2/img_7023-j1.jpg

 

Ajungem sa nu mai avem ochi pentru fiecare dintre ele…


 

/Edirlen2/img_7026-j1.jpg

 

Totusi fotograful nu se da plecat cu una cu doua…


 

/Edirlen2/img_7041-j1.jpg

 

Si mai incearca ceva fotografii care sa umple de culoare peisajul.


 

/Edirlen2/img_7031-j1.jpg

 

Si din nou vin cu leit-motivul: ,,Dobrogea, tata!...”


 

/Edirlen2/img_7032-j1.jpg

 

Varful Armasaru se individualizeaza foarte bine in relieful zonei, fiind un bun loc de privit spre toate zarile.

Spre est incerc o fotografie cu teleobiectivul si surprind satul Trestenic in prim-plan, apoi drumul dintre Nalbant si cataloi ceva mai in spate, urmand ca pe fundal sa se vada parcul eoplian de la Agighiol.


 

/Edirlen1/img_7607-fb-j1.jpg

 

Tot de pe Armasaru se vede spre sud localiatea Izvoarele, fosta Alibeichioi, cea care are o frumoasa poveste, despre care poate voi avea timp sa vorbesc…


 

/Edirlen1/img_7610-j1.jpg

 

Jumatate dreapta, spre sud-vest se vede mai intai satul Alba, fost Ac Cadana si dincolo de el culmile paralele Deliktas si Boclugea, despartite de Valea Lozova, cea cu Moara lui Mos Nuca.


 

/Edirlen1/img_7612-j1.jpg

 

Spre sud-est se asterne cromatica campurilor de primavara si ghicim ceva mai departe localitatea Nalbant si Dealul Deniztepe, adica ,,Dealul de la Mare”.


 

/Edirlen1/img_7616-fb-j1.jpg

 

Da, dincolo de Trestenic se vede Dealul Caratepe, adica ,,Dealul Negru” si localitatea Cataloi.


 

/Edirlen1/img_7617-j1.jpg

 

Incepem coborarea luuunga de pe Varful Armasaru.


 

/Edirlen1/img_7630-j1.jpg

 

Ne abatem putin si pe Varful Coasta lui Nicu, dupa care incercam sa evitam prin stanga campul agricol care il desparte de Varful Caracus.


 

/Edirlen1/img_7657-fb-j1.jpg

 

Satul Alba vazut de pe Coasta lui Nicu.


 

/Edirlen1/img_7660-j1.jpg

 

Nici Varful Caracus nu se lasa prea usor cucerit…


 

/Edirlen1/img_7686-j1.jpg

 

De pe Caracus se vede ca am depasit cumva satul Alba, care ramane in dreapta.


 

/Edirlen1/img_7672-j1.jpg

 

De pe Caracus, spre sud, incepe sa se vada tot mai bine localitatea Izvoarele, sfarsitul turei noastre.

Mai in spate trebuie sa fie satul Iulia, fost Cineli, cel care este strabatut de Raul Taita.


 

/Edirlen1/img_7700-j1.jpg

 

Tot spre sud, doar putin mai in dreapta, se vede foarte bine Muntele Consul cu cele doua varfuri ale sale, poate cel mai frumos ,,munte’ de pe intreg cuprinsul Dobrogei!...


 

/Edirlen1/img_7701-fb-j1.jpg

 

Incercam si o fotografie de grup pe Varful Caracus. Doar ca nu suntem toti in poza…


 

/Edirlen1/img_7706-j1.jpg

 

In drepta ramane in urma satul Alba si paraul Ac Cadana, iar dincolo de ele Culmea Deliktas.


 

/Edirlen1/img_7710-j1.jpg

 

De pe Varful Caracus incepem o coborare lunga spre saua ce il desparte de Dealul Lung.

Dincolo de Izvoarele e drumul ce duce la satul Iulia si dincolo de apa taitei se inalta, de data asta de la vest la est, Culmea Carierei si culmea principala a Dealurilor Babadagului.

Pentru ca dincolo de Raul taita se intinde Podisul Babadagului.


 

/Edirlen1/img_7717-j1.jpg

 

In coborarea de pe Caracus surprind poate cea mai frumoasa fotografie a turei, cu sirul de dealuri de dincolo de localitatea Izvoarele. Ele poarta un nume cel putin interesant: Dealurile Carpati si dupa cate imi amintesc din tura de traversare a Dobrogei de anul trecut, ele se numesc cam asa: Dealul Bujorului 228m alt., Dealul Taranului 219m si Dealul Tataru 175m, urmand ca sirul lor sa ia sfarsit in localitatea Nicolae Balcescu de pe Valea Taitei, dincolo de satul Iulia.


 

/Edirlen1/img_7719-fb-j1.jpg

 

In saua de dinainte de Dealul lung ajungem pe la saivanele unei stane dobrogene. Bineinteles, foarte murdare si prafuite. Si inca n-au inceput caldurile verii!...


 

/Edirlen1/img_7726-j1.jpg

 

Dupa ce trecem de stana vedem ca avem ceva de urcat si pana pe Dealul Lung…


 

/Edirlen1/img_7732-j1.jpg

 

In urcarea pe Dealul Lung vedem in spate Varful Caracus si ceva mai in spate Varful Armasaru.


 

/Edirlen1/img_7740-fb-j1.jpg

 

De pe ultima inaltime, cea a Dealului Coru-Bair vedem ca nu mai avem decat sa ne alegem pe unde sa intram in Izvoarele, localitatea cu doua biserici foarte apropiate, locuita de etnici greci (in tura de traversare a Dobrogei am vazut ca se vorbea greceste la terasa din sat) si cu o poveste a numelui foarte frumoasa.



/Edirlen1/img_7742-j1.jpg

 

 

 

 Legenda satului Izvoarele spune ca in urma cu vreo 200 de ani, un grup format din sapte familii de etnici greci, pe care soarta ii aruncase pe intinsele campii ruse, manati de dorul de tara-mama, Elada, se aflau in trecere prin nordul Dobrogei sub soarele bland al unei toamne tarzii.

   Ajunsera cu carutele lor hodorogite intr-o covata naturala intinsa, insailata pe margine de un rau mititel.

   Dar nu avura ochi sa se minuneze de frumusetea locului, caci uneia dintre femei ii veni sorocul nasterii unui prunc.

  Poate ca Cel de Sus hotarase ca ei  sa nu mai poata continua drumul, caci iarna se porni mai devreme ca in alti ani si pruncul cel mic, conform traditiei, nu trebuia aratat lumii inainte de implinirea a 40 de zile.

 

   In vremea aceea prin aceste locuri isi ducea zilele un turc batran si singuratic, Ali bei.

   El ii ajuta pe greci sa treaca peste iarna, oferindu-le din putinul lui de cartofi si faina de papusoi.

   Iesiti in primavera, calatorii greci se simtira datori sa-l ajute pe batranul Ali la lucrul de primavera al campului.

   Si nu se mai mira nimeni cand, odata cu lanurile din camp, prinsera si ei radacini in aceste locuri, ridicara case si formara vatra satului Alibeichioi. Satul lui Ali bei.

 

   Nume minunat, schimbat acum cu numele fara de niciun  adevar: Izvoarele.

   Caci pe aici nu izvoraste nicio apa curgatoare.

   …Poate numai dorul de Elada, legendara lor tara, mai veche decat istoria insasi…

 Legenda satului spune ca in urma cu vreo 200 de ani, un grup format din sapte familii de etnici greci, pe care soarta ii aruncase pe intinsele campii ruse, manati de dorul de tara-mama, Elada, se aflau in trecere prin nordul Dobrogei sub soarele bland al unei toamne tarzii.

   Ajunsera cu carutele lor hodorogite intr-o covata naturala intinsa, insailata pe margine de un rau mititel.

   Dar nu avura ochi sa se minuneze de frumusetea locului, caci uneia dintre femei ii veni sorocul nasterii unui prunc.

  Poate ca Cel de Sus hotarase ca ei  sa nu mai poata continua drumul, caci iarna se porni mai devreme ca in alti ani si pruncul cel mic, conform traditiei, nu trebuia aratat lumii inainte de implinirea a 40 de zile.

 

   In vremea aceea prin aceste locuri isi ducea zilele un turc batran si singuratic, Ali bei.

   El ii ajuta pe greci sa treaca peste iarna, oferindu-le din putinul lui de cartofi si faina de papusoi.

   Iesiti in primavera, calatorii greci se simtira datori sa-l ajute pe batranul Ali la lucrul de primavera al campului.

   Si nu se mai mira nimeni cand, odata cu lanurile din camp, prinsera si ei radacini in aceste locuri, ridicara case si formara vatra satului Alibeichioi. Satul lui Ali bei.

 

   Nume minunat, schimbat acum cu numele fara de niciun  adevar: Izvoarele.

   Caci pe aici nu izvoraste nicio apa curgatoare.

   …Poate numai dorul de Elada, legendara lor tara, mai veche decat istoria insasi…



/Edirlen2/img_6370-fb-j1.jpg



 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 




Vineri, 24 noiembrie 2023 - 14:15 
Afisari: 472 


Postari similare:





Comentariile membrilor (0)

Nu exista niciun comentariu
 

 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0588 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org