Un sfert de RT: V. Morarului - V. Cerbului (Muntii Bucegi)

In dimineata zilei de 16 august, pe la ora 7:30 am pornit-o agale catre gara din Campina cu gandul de a face "auto-stopul" pe jumatate din tura lui dancione programata pentru zilele de 16 si 17 cu urcare pe Valea Morarului si coborare pe Alba. Odata ajuns in gara (pe la 8) am fost placut suprins sa aflu ca trenul de la Bucuresti in care se urcasera dancione si ovidiu-mihai are intarziere de jumatate de ora (pare-mi-se ca i se stricase locomotiva pe la Peris). Jumatatea de ora s-a transformat in aproape trei sferturi de ora si uite-asa, dupa ce ne-am intalnit in Busteni cu bayla, care venise cu masina din Craiova, am ajuns la Gura Diham si am inceput sa urcam prin padure (si prin parau pentru ca mie nu prea-mi venea sa fac sarituri la traversari de mila genunchiului meu stang) pe la 11:30 catre cantonul de vantoare de sub Coltii Morarului.

La canton am mai facut o scurta pauza de masa si (cu grea hotarare) ne-am vazut de drum catre vale.

La intrarea in vale, persepectiva a inceput sa se deschida si au inceput sa curga si pozele. De data asta eu nu am avut savoniera la mine, ci m-am gandit ca o sa fie o tura de o zi cu un ritm nu foarte sustinut si mi-am spus ca imi pot permite sa car ceva mai mult echipament foto cu mine. Pana la urma nu m-am aruncat la prea mult si am avut doar 2kg de echipament foto la mine (oricum, ma puteam lipsi si de ele ca n-am avut cine stie cat chef de poze).

Dupa ce am inceput sa urcam putin pe vale, eu am luat-o inainte si nu neaparat intr-un ritm prea sustinut. Era totusi cald afara si nici rucsacul meu nu era chiar usor ca o pana la 8kg cantarite acasa, fara sticle pline cu apa. Dupa ce am mers vreo jumatate de ora m-am pus sa-i astept pe baieti pe o lespede. Am stat la soare - ai fi zis ca era de cautat in disperare un loc cu umbra dar vantul ce "adia" sanatos pe vale facea chiar placuta lancezeala la soare. Dupa ce am asteptat cam o jumatate de ora au aparut si baietii.

Am vazut ca se cam facuse 2 si ritmul (global privit) nu era tocmai bun pentru ceea ce-mi planuisem eu sa fac. Desi aveam frontala si haine bune pentru frigul noptii la mine, nu aveam niciun chef sa cobor noaptea pe valea Cerbului, stiind cam cum se plimba ursii fara grija prin zona si cat de nonsalant vin la furat orice urma de mancare, antrenati fiind de toti gratangii din drumul catre Gura Diham. Am hotarat sa-i salut pe baietii si sa plec in ritmul meu pe vale.

M-am intalnit cu doi brasoveni care ratasera intrarea catre Timbal si care au mers putin cu mine pe vale si apoi s-au hotarat sa ia un brau care parea sa duca intr-o sa pe creasta Balaurului. Dupa ce am mai mers vreo 20 de minute am dat peste ceva capre negre la pascut foarte aproape de firul vaii, a rezultat o pauza de 30 de minute si vreo suta de cadre trase in multiple rafale (incepeam sa ma enervez pentru ca nu mi-am luat un tele mai sanatos si mai rapid la mine).

Da, era si un ied. Din pacate, se cam ascundea si nu am un cadru in care sa apara numai el.

Intre timp m-au ajuns si baietii si dupa o pauza de pranz am pornit-o dinnou de unul singur. Mai sus, dupa despartirea firului catre saua Bucsoiului si inainte de circ, firul vaii era inchis cu zapada si am decis, dupa ce urcasem pe fetele inierbate din stanga - cum urci, sa tin partea asta si sa n-o iau pe varianta "oficiala" a potecii din dreapta. Dupa ce am trecut de ceva lespezi si prispe si dupa ce am urcat de-a coasta din circ m-am trezit deasupra vaii Cerbului cu vantul puternic in fata, lucru care m-a facut sa-mi strang bine palaria de frica sa nu haladui dupa ea pe nu stiu ce panta. Am inceput sa cobor pe Cerb la 4:30. Am intalnit ceva lume atat coborand, cat si urcand pe Cerbului la orele astea ale amiezii, multi dintre cei care urcau nu prea aveau echipamentul minim necesar, macar sa nu fi fost incaltati in tenisi /skateshoes, dar se chinuiau sa urce corturi si alte acareturi. Ultimul pe care l-am intalnit urcand era un baiat in blugi, cu un rucsac luat din supermarket in care sustinea el ca ar avea cort, sac de dormit si toate cele necesare. Era 6 fara un sfert si sustinea ca daca trage tare ajunge intr-o ora la Omu... Eu am dat de el in dreptul intrarii in Valea Urzicii.

Dupa ce am ajuns in Poiana Costilei, am mai facut si eu o pauza de 5 minute si am mancat ceva si am scos aparatul din rucsac si am pozat ceva frunze in soarele serii.

Era lumina foarte frumoasa si merita scos aparatul mai devreme si fotografiata Valea Cerbului. Am impresia ca asta era ora cea mai buna, in perioada asta a anului, pentru valea asta - am mai fost si dis de dimineata toamna si umbrele erau cam lungi si cam putine stanci erau iluminate interesant. Nu am scos aparatul pentru ca imi cam intrasem in ritm si ma gandeam ca daca ma apuc de facut poze, voi mai intarzia cel putin inca o ora si imi vor creste exponential sansele de a da nas in nas cu Mos Martin. Din Poiana Costilei am avut foarte proasta inspiratie sa n-o iau catre Caminul Alpin si am coborat in drumul catre Gura Diham. La 7:10 ieseam din padure.

Am fost intampinat de smogul de pe drum (sau "Valea Cerbului" dupa cum ii spun mai toti stiristii), e o combinatie unica de fum de gratar, gaze de esapament si praf de pe drum. E minunat, va spun! Cam asa s-a terminat ziua, mi-am promis sa-mi iau ceva calmante intr-o zi si sa vin sa fac un fotoreportaj urmat musai de o promovare negativa a tampeniei colective care a ajuns sa fie bucatica asta de drum de la poalele Bucegilor.

Marţi, 7 octombrie 2008 - 16:37 
Afisari: 1,789 


cosminandrei..