Un masochist pe vai nemarcate _Valea Alba _Valea Priponului (Muntii Bucegi)

Un masochist pe vai nemarcate ( Valea alba si valea priponului)

Traseu : Busteni- Valea alba- Cab.Omu- Valea priponului- Valea cerbului- Busteni

http://www.carpati.org/planificator_ture/pe_nemarcate_prin_bucegi/2232/

Participanti:

Anta (alex), 

Dedex (dragos). 

Dania (dana). 

Alekstar (alex), 

ionut80 (Ionut). 

Cristian_b(cristi)

si autorul.

Butonand pe carpati, vad tura pusa de Anta pe Valea Alba. Super ! Traseul este pe nemarcate si nu orice, pe vai nemarcate.Pe nemarcate am mai fost, dar nu vai. Imi incerc norocul si ma inscriu, incurajat fiind de faptul ca Dana (dania) si Alex(alekstar) s-au inscris si ei. Primesc acceptul cu conditia sa fac rost de casca. S-a dovedit ca a fost utila.Aveam o mica retinere in ceea ce priveste tura, datorita faptului ca in ultima vreme nu am fost des pe munte si ma gandeam ca poate nu fac fata, dar totusi nu e dracul asa de negru mi-am zis.A venit si ziua plecarii.M-am trezit dimineata si ce sa vezi, aveam probleme urate la stomac, deranj mare ce sa zic. Am golit cat am putut, am luat pastila de rigoare si am zis cu D-zeu inainte, dar nu era semn bun. Drumul l-am facut cu Alex cu masina impreuna cu Dana si Cristi(cristian_b), totul pe drum a fost ok, nu a existat niciun pericol major in ceea ce priveste “defularile”, se simtea asa o incercare timida de evadare, dar era sub control.In Busteni ajunsi ne-am intalnit in gara cu Anta si Ionut (ionut80), urmand sa vina si Dragos(dedex) din Sibiu. Lupta mea se dadea in continuare si ca sa nu pierd am zis sa vad cum e “cabinetul” din gara. Al naibii “cabinet” era cu program de lucru, cum mama ei de viata, faci program de lucru la un wc? Adica cei care tranziteaza prin gara trebuie sa aibe si ei program de lucru? Alo, seful garii din Busteni, fa bai nene program non-stop la “cabinetul” ala chiar daca trebuie sa platim mai mult.Deja aveam o frustrare pe ziua respectiva. Oricum se parea ca lupta o castigam, momentan.

Pe Valea Alba spre Caminul Alpin

Ne-am adunat toti si am purces pe strada Valea Alba spre Caminul Alpin, unde era intrarea in traseu.Am mers o vreme pe marcajul TR, dupa care am luat-o in stanga pe o carare bine definita dupa parerea mea. Incercam sa ma bucur de padure, de aer curat in timp ce treceam prin perioada de adaptare, ora aia nenorocita cand dau afara toate toxinele acumulate in timp. La un momentat dat ne-am intalnit cu un grup care doreau sa faca si ei un traseu, Anta a stat de vorba cu ei si le-a dat indicatii cum si in ce fel, am aflat mai tarziu cand au ajuns la Omu ca au facut Brana Aeriana .Bravo lor! Si pe mine ma bate gandul sa pun piciorul pe acolo cat de curand.La o bifurcatie a cararii pe care mergeam am luat-o oarecum inainte pe cararea mai mica, aceasta fiind directia spre La verdeata de unde se incepe urcarea Vaii Albe .

Dupa cateva zeci de minute déjà se vedea peretele stancos al Bucegilor si se intrezarea Valea Alba printe copaci. Am iesit intr-o brana de unde se vede in toata splendoarea fata Bucegilor cu Valea Alba in fata. Foarte frumos!

Valea Alba

Problema trecuse, asa se intampla cand transpiri si pierzi lichide iti trec toate problemele interne. :)Ajungem la La Verdeata unde luam o pauza de mancat ceva, de pus castile pe cap, eu am pus casca pe sapca si sapca pe cap, deh aveam nevoie de o streasina, daca astia nu au facut casca cu cozoroc ce sa fac.

Ionuit cu casca

Dana cu casca

Ne tragem in poze, ne hlizim unul la altul cand ne vedem cu castile cap, ce sa zic, voie buna si o nerabdare sa incepem urcarea din stanca in stanca. Valea se deschidea in fata noastra parca ne invita sa venim. Ma gandeam ca urmatoarele 3-4-5 ore urma sa merg doar pe stanca, eu care sunt mare iubitor de verde, de padure, urma un experiment interesant pentru mine.

E timpul sa ne punem in miscare, eu urmez sfatul lui Dragos si merg cat se poate pe margine, pe o carare pe partea dreapta. Restul se avanta direct si pieptis intre pietre si stanci. Nu ma grabesc, am de urcat si aici nu e punctul meu forte. Merg in asa fel incat sa-mi dramuiesc energia. Am la mine “boosterul”, dar traseul va fi solicitant si trebuie sa merg cu cap.

Dana plina de fericire ca are stanca in fata ochilor

Anta ne mai cuprindre o data cu privirea

Imi urmaresc colegii cum se bucura de catarare, de mersul pe stanca, Dana se avanta ca de obicei prima, tot o leg eu pana la urma . Alex si Cristi urca unul dupa altul, Ionut merge indrumat de Anta, eu cu Dragos suntem inca pe cararea din dreapta. 

Pe masura ce ne indepartam, zona La Verdeata devine din ce in ce mai mica, si-au facut aparitia si alte persoane acolo. Valea Alba in schimb pare mai abrupt decat initial, cu multi bolovani destul de mari care te obliga sa-I ocolesti, dar totul este salbatic, frumos de salbatic. Asezarea bolovanilor pare haotica, dar exista un echilibru in toate astea.

Verdele ramane in urma  :)

Incep si eu sa urc pe stanca, ocolind bolovanii, cautand trasee cat mai simple chiar daca ocolitoare, sar din piatra in piatra, caut prize, bag piciorul, urc si urc. Ma mai opresc din cand in cand pentru a admira privelistea superba care se deschide sub noi. Anta ma verifica strigandu-ma, ii raspund ca totul e ok. E modul nostru de a ne verifica, el pe mine si eu pe ei (ca nu i-am pierdut). 

Dupa o vreme de lupta cu stanca incep sa ma resimt si inca nu am ajuns la Saritoarea Cârnului. Cica ar fi pe la jumatatea traseului.

Impreuna cu Ionut fac o pauza de poze langa o limba veche de zapada. Zapada la sfarsit de iulie, frumos.

Tot inainte merg, incurajandu-ma mental luptand cu mine, cu stanca ,cu soarele. Mai nou incepusem sa lupt cu crampele care se jucau cu mine, apareau cand pe un picior cand pe altul.Era ceva de genul, “ghici pe picior o sa ai crampe acum?”. Le-am dovedit pana la urma, nu ma fac ele niste crampe. 

Colegii mai faceau pauza din cand in cand,  se le arate Anta Blidul Uriasilor si alte zone din astea mai greu accesibile, dar alt motiv era sa ma astepte pe mine. Oricum au fost zone unde ne-am ajutat unii pe altii. La un moment dat trebuia sa urc pe un pietroi din dreapta, dar fiind scurt in picioare m-am aruncat cu toata forta pe el, si l-am luat strans in brate de parca era cea mai tare mulatra vazuta vreodata. Alex radea de se prapadea de “dorinta” mea de a poseda pietroiul ala.

Ai pierdut ceva nene?

Am trecut de Saritoarea Carnului destul de usor, multi zic ca saritoarea asta si Saritoarea Mare sunt destul de expuse, da sunt, dar cu atentie si cu vointa se trec usor. Asta e parerea mea, deci nu va luati dupa mine, ca eu sunt nesanatos. :)

Stati calmi, e in photoshop! :)

La Saritoarea Carnului Anta mi-a zis daca vreau sa cobor pe coarda, ca sa mai diversific, mi-am dat drumul pe coarda.

Saritoarea asta s-a ocolit prin dreapta, unde a trebuit sa asteptam sa urce fiecare deoarece cadeau pietre, dupa care pe o muchie in stanga si dupa aia sus pe stanca.

Eram déjà pe modul “robot”, mergeam din inertie, tragand de mine, de crampe, de stanca, de musticul de la camel-bag sa beau apa (pana am ramas fara), dar totusi mergeam, eram in lumea mea interioara. Am trecut si de Saritoarea Mare, dar spre rusinea mea nu mai tin minte cum am trecut de ea.

Se dezbat chestii existentiale importante

De aici mai aveam putin si ieseam in platou. Il intreb pe Anta, unde iesim pe platou ca pe harta valea se desparte in doua fire. Imi spune ca pe firul scurt, pe firul lung, Iadul Vaii Albe, nu e recomandat sa mergem.Of Doamne! Acunde soarele asta, adu ceva nori, ca ma usuc si apa nu mai am! Inalt eu o ruga catre cel de sus. Ruga s-a indeplinit si nu a fost singura data cand asta s-a intamplat.Cu apa am rezolvat, Alex mi-a dat jumatate de litru de la el, mare boier, mare caracter!Nici “booster” nu mai aveam, de mancat nu puteam manca, eram in stare “economic”. Imi doream sa ajung sa vad iarba.

E frumoasa stanca si sa faci catarare, dar sa fii intr-o alta stare, odihnit, bine hidratat, etc. Intr-un final ajungem sus, calc pe iarba fericit, am facut-o si pe asta, am urcat Valea Alba, fara sa-mi sparg capul sau sa-mi iau vreun pietroi in gura si intr-un timp relativ bun date fiind conditiile Totusi multumesc ca am avut casca, pentru ca am dat vreo doua capete in timp ce urcam.Facem poza de grup si plecam spre Omu.Cred ca era 15.30-16 parca. Anta zice ca am facut vreo 4 ore si ceva pana aici.

Nu mai conteaza, de acum timp avem berechet sa ajungem la Cabana Omu.Pe drum intrebam niste ciobani unde este izvorul de la Omu, “Pai, dupa Cerdac “ zic ei. Cam neclar, dar vedem noi.Ajungem in Saua Cerbului si facem stanga sa cautam izvorul cu pricina.Ne invartim noi pe sus pe jos, nimic. Eram disperat de sete, asa ca fara sa mai las rucsacul din spate imi cercetez amintirile si imi ies la suprafata cateva detalii impartasite de catre un fost coleg de tura si urmez instinctual indicatiile si ce sa vezi, gasesc izvorul. Inca o data ala de sus ma iubeste.Imi dau rucsacul jos, scot camel-bagul, plosca si sticla de jumate de Alex si incep sa fluier in timp ce umpleam recipientele. Umpleam si fluieram, fluieram si beam, umpleam, beam si fluieram. Dar nu fluieram doine sau cantece de leagan, fluieram tare de tot sa ma auda colegii. Dupa ce am terminat de umplut, m-am dus sa vad de ce nu vin colegii, il vad pe Alex, si ridic sticla in aer. M-au vazut si vin unul cate unul sa alimenteze.

Hidratare la izvorul de dupa Cerdac.

Gasirea izvorului si apa aia mi-au ridicat moralul si mi-a facut sa dispara oboseala.Izvorul este chiar pe un mic drum forestier pe curba de nivel care pleaca din Saua Cerbului si e imediat jos dupa muchia care se vede in fata, este o teava portocalie si un butoi de fier in care curge apa.Buna e apa de izvor cand o bei dupa ce ai urcat Valea Alba imi zic.Pe drumul catre Cabana Omu incearca o ploaie, dar nimic spectaculos, doar cativa stropi. D-zeu m-a ascultat si de data ata.

Singuratica Cabana Omu

La cabana m-am schimbat conform ritualului, ne-am strans toti in jurul unei mese si ne-am cinstit, am mancat, am ras , am aberat, etc. Ma gandeam ca a doua zi o sa ma indrept spre Babele sa cobor cu telecabina, simteam ca nu o sa ma simt prea bine, dar urma sa iau o decizie dimineata. Pe la 22.10 trecute fix mi-am salutat colegii si m-am dus sa dorm. De data asta locul meu preferat nu mai era disponibil, aveam locuri sus pe partea cu geamul la prici. Nu am reusit sa dorm, cum inchideam ochii cum in fata ochilor se perindau pereti, pietre, stanca.Cam abuzasem de stanca in tura asta. Se pare ca aveam noroc, mai era un loc liber intre mine si cele doua persoane care erau inspre geam, deci loc berechet.La un moment dat au aparut si colegii, Dana a declinat locul de langa mine si s-a dus la perete in partea opusa, mare greseala. Pana la urma Anta a dormit langa mine.Ma uit la ceas , 12:45, nu pot sa adorm. Nenea de langa mine, in dreapta, imi respira tot ce a mancat inaninte de culcare. E cald!Ma uit la ceas 1:20, nu pot sa dorm. Anta doarme profund, cineva, undeva sfoaraie cu pofta. E si mai cald!Ma uit la ceas, 2:25, nu pot sa dorm. Aerul e innabusitor, soba duduie, mirosul din dreapta persista, nu am aer, e timpul sa iau o decizie.Am luat decizia. Mi-am luat perna si patura si m-am dus la separeu.Of Doamne! Ce bou sunt, de ce nu am venit de la inceput aici? Aer curat, racoare, chiar frigut si totusi e in aceeasi camera. Ma mira cel care doarme pe banca, prietene nu ti-a trecut prin cap ca aici jos e lux? Lasa ca e bine pentru mine.In sfarsit adorm cu zambetul incantarii pe buze.Ma uit la ceas 5:50, e timpul sa fac ochi sa ma trezesc, poate prind rasaritul.L-am prins, frumos ! Fac si poze! 

Mda! Bai baiatule iar e deranj mare la tine in …….stomac. Ma duc sa ma inarmez cu cele de trebuinta si cotropesc “privata” pentru o buna bucata de vreme incercand sa dau o utlima batalie in acest razboi de gherila.Cred ca nu ma las pana nu le montez niste barne rabatabile astora la omu, bai nene nu sunt gimnasta sa am pulpe de fier sa pot sta in sezut atata timp, macar niste manere ceva. Sper ca am ajuns la un armistiu.Imi aduc rucsacul afara si arunc doua pastille pe terenul de lupta asa de control. Imi fac toaleta, arunc mancarea catelului-vitel de la cabana, aranjez lucrurile in rucsac si gata eu sunt gata de plecare, doar sa bag o omleta cu carnati aici la cabana si bun de drum, zic eu. Oricum piciorul de cyborg se resimtea dupa ziua de ieri, speram ca prin incalzire sa dispara durerile.Unul cate unul apar si colegii. Suntem gata si plecam spre Releul Costila. Ajung pimul in Saua Sugarilor si ii astept. Nu stiam unde era Valea Priponului pe unde urma sa coboram, am renuntat la telecabina, va fi “mergi ori crapa”.

Valea Priponului

Anta ne arata intrarea in Valea Priponului si incepem sa coboram. Pana acum totul pare ok, piciorul ma mai deranjeaza, dar ma ajut de bête, stomacul s-a calmat, mai avea ceva zvacniri deranjante, dar totul parea suportabil. Totusi oboseala si lipsa de somn se simtea.Coboram pe iarba, pe stanca, pe iarba, pe stanca unul dupa altul.Pe un mal opus multe oi pasteau linistite pazite de caini si un cioban intins pe iarba. Stana era putin mai sus de noi.

Peisajul este fantastic, combinatia de iarba si stanca face bine privirii si sufletului deopotriva.

Coltii(acele) Morarului

O brana necunoscuta (pe harta pare brana mare) Anta deci ce brana era asta?

Si cum coboram eu asa pe pietre, din una in alta, la una nu ajung cu piciorul intins si sar ca boul. Si tot ca boul calc stramb cu stangul si fac o mica entorsa.M-a sagetat o durere pana…..in gat.Stau putin sa-mi revin, nu pare grav, dar sigur nici bine nu e. Sa vezi distractie acum, ambele picioare cu probleme, stomacul in razboi, obosit mort. Urma o coborare al naibii de grea pentru mine. Eram asa de nervos ca nici cainii care latrau la noi nu ma mai afectau. Problema a fost ca daca faceam pauza, ma raceam si incepea sa ma doara mai rau.Colegii il urmau pe Anta, care cauta traseul optim, eu ma urmam pe mine.Mergeam cam defazat, eu inainte si eu dupa el.A urmat o coborare in care eram atent la orice miscare pe care o faceam, calculam fiecare pas. Pe drum ne-am mai oprit sa bem ceva, sa mancam, sa admiram peisajul. Imi cer scuze colegilor, dar la coborarea asta m-am tinut deoparte si am fost morocanos, nu eram in apele mele. Am mai lansat eu un misto, o gluma , dar nu asa cum fac de obicei.

La un moment dat mergeam pe o muchie foarte ingusta pe partea dreapta a vaii, nici nu-mi pasa, mergeam din instinct. Aud in fata ca trebuie sa coboram pe coarda, eu nu vedeam nimic, aveam in stanga rapa(hau mic), in dreapta perete, in fata erau niste copaci care-mi ascundeau ce se intampla . Eram ultimul. M-am sprijinit de perete , Cristi era in fata mea, isi strangea betele. Ar fi trebuit sa le stang si eu.Ne miscam si ajungem la locul de lansare pe coarda, o vad pe Dana cum coboara si se duce cu viteza in stanga deasupra rapei. “Na belea, am pierdut-o, trebuie sa o scoatem de acolo acum” mi-am zis. Dar totul era ok, asa trebuia sa facem toti.Mi-am strans si eu betele sic and mi-a venit randul am coborat pe coarda, mi-a placut, mai vreau.Am coborat cu bine toti.

Trecand pe partea stanga am parcurs o muchie si am ajuns la o stana parasita de unde am dat in Valea Cerbului.

Dupa ce am gustat ceva zmeura din poiana respectiva am inceput sa coboram spre Busteni pe Valea Cerbului.Mi-a fost dat sa vad niste lucruri ciudate: un nene in blugi, camasa si descult care urca pe traseu, doi insi care carau o geanta de dama mai mare si o valiza de voiaj.O fi fost de la oboseala si aveam vedenii. Iar am ramas fara apa, dar Ionut a fost un adevarat camarad si a impartit cu mine apa pe care o avea.Pana in Busteni am mers teleghidat cu pauze scurte de analizat resurse. Pot spune ca mergeam in chinuri.Am avut ocazia sa intalnim magarusii care cu 150kg in spate urcau la Omu sa faca aprovizonarea.Foarte frumos din partea lor, dar din pacate eu nu eram magar.

Cand am zis ca a fost cineva acolo sus cu mine, chiar a fost. Inainte sa iesim in din padure, o teava iesea din pamant cu apa rece si buna…Am baut impreuna cu Dragos usor fara graba, a fost un lucru foarte bun pentru moralul meu.Iesim din padure lasand in urma marcajul BG si dam cu nasul in aglomeratia de pe drumul Busteni-Gura Diham, dar nu ma mai afecteaza aglomeratia, am altele dureri pe cap.

Am reusit! Am mai terminat o tura!

In Busteni ne-am strans si am baut traditionala bere de dupa tura. Imi pare rau ca Ionut a trebuit sa plece si nu a stat cu noi.Pe la 19.30 eram in Bucuresti. M-am bagat in cada sfaraind si am inchis ochii. Am revazut traseul facut si cat de frumos a fost, contrat starii pe care am avut-o. Am realizat frumusetea vietii.Stiu ca sunt un masochist, de ce as vrea sa ma chinui cu dureri, oboseala si alte din astea, dupa care sa mai vreau si alta data?

Concluzie :POT si MAI VREAU!

Imi pare rau ca nu am oferit mai multe detalii tehnice despre traseu, dar de data asta nu am fost concentrat pe asa ceva.Multumesc colegilor pentru sustinere si pentru poze si sper ca jurnalul e acceptabil.Sa ne revedem si in alte ture.Soare sa fie!

Alte poze:

Duminică, 5 august 2012 - 16:02 
Afisari: 3,711 


cornlel999