Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Ianuarie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Un dus de sfarsit de Februarie pe directa Spalaturii Vaii Seci (Muntii Bucegi)

Motto: „Nu este pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește.”

 

AVERTISMENT !

"Siguranța este o preocupare importantă în toate activitățile montane.

Trebuie să fiți conștienți că alpinismul, în toate formele lui de manifestare, este o îndeletnicire umană periculoasă.

Parcurgerea în siguranță a unor trasee nemarcate în abrupt necesită o înțelegere realistă a îndemânărilor și limitărilor personale.

Chiar dacă faci totul corect poți fi rănit sau poți muri.

Starea de sănătate bună, atât fizică cât și mentală, antrenamentul, experiența, echipamentul de profil, consultul unor ghiduri competente precum și eventuala companie a unui cunoscător al locurilor reduc din aceste riscuri.

Nicio descriere nu te poate avertiza cu privire la fiecare pericol și nu poate anticipa limitările fiecărui cititor. Acest text conține doar opiniile personale ale autorului și nu este o descriere exhaustivă a parcurgerii unui traseu nemarcat în abrupt în condiții de iarnă. Aceste informații pot fi greșite, inexacte sau depășite, iar condițiile în care se prezintă traseul pot fi mult diferite de cele întâlnite de autor în ziua parcurgerii acestuia.

Folosirea acestui text implică faptul că acceptați responsabilitatea pentru propria siguranță și vă asumați riscul rănirii sau al morții."

 

Data: 28.02.2015

Traseu: Bușteni - Pârtia Kalinderu – Drumul Văii Seci – Valea Seacă a Caraimanului – Spălătura Văii Seci – Crucea Caraiman – vârful Caraiman – Valea Albă – Munticelu - Bușteni

Participanți: Vlad Grigore, Andrei-Mircea Holban, Adrian (rupi2003).

Echipament: individual: cască, ham, carabiniera cu filet, dispozitiv de filat, 2 pioleți tehnici, umbilicals, colțari, anouri; colectiv: 2 semicorzi, 2 seturi de nuci, cheie de nuci, 4-5 pitoane, bucle echipate de diferite lungimi, cordelina pentru rapel.

 

Istorie si literatura montana

Descrierea primei parcurgeri a Spălăturii Vaii Seci apare in Buletinul Alpin - Revista Asociației Drumeților din Munții României - Anul I, no. 1-2, iunie 1933, Ascensiuni Noui – Spălătura Văii Seci. Observațiuni generale, de Nicu Comănescu, pag. 23-24, traseul fiind parcurs în 23 octombrie 1932. In privinta datei exista mai multe variante in literatura de profil. (a se vedea Mircea Ordean, Sus la munte la izvor). Intrarea in fir s-a facut indirect, pe partea pe stanga a vaii, evitandu-se ruptura de panta.

Prima data Spălătura Vaii Seci a fost urcata direct in 1935, de echipa Constantin Conteș, Titi Toboc și Stefan Fontanella. Informatia a fost obtinuta de Mircea Ordean, dupa 50 de ani de la premiera, cu prilejul unei vizite la Conteș, la casa lui din Bușteni, de pe șoseaua națională. Ascensiunea a avut loc în ziua in care o alta echipa din Clubul Alpin Roman a urcat in Marele V dintre Valea Seaca a Caraimanului.

„Titi Toboc era bucureștean și locuia vara la Bușteni, fiind prieten cu un văr de-al meu. El mi-a propus să urcăm pe Spălătura. („Avansasem” ceva, mulți venind să îi conduc pe munte.) Am urcat direct peste Spălătura cu Toboc și Fontanella. Aveam cu noi o franghie de rufe de 12 metri (M.O.: „Păi găseați regrupări din 10 în 10 metri? C.C.: „Da”). În Seacă urcau Toma Boerescu și Gică Datculescu. Gică, gură mare, striga la noi „Bă, ce căutați pe acolo că miroase a mort!” Ne-am văzut de treabă. O surplombă a fost cel mai dificil punct, trecut prin piramidă”.

In „Bucegii Turism alpinism” de N. Dimitriu și Em. Cristea (1961) gasim urmatoarele:

„19 C. SPĂLĂTURA VĂII SECI A CARAIMANULUI

Generalități. Firul văii, foarte înclinat și întrerupt de cîteva săritori înalte, își are obîrșia sub Șaua Mare a Caraimanului, formează un horn aproape neîntrerupt și ia sfîrșit deasupra uriașei rupturi de pantă ce se prăvălește în amfiteatrul Văii Seci. Grad de dificultate: traseul peste marea spălătură a văii, fiind accentuat dificil (4 A), nu poate fi întreprins decît de alpiniștii cu o pregătire tehnică avansată; ascensiunea vaii (traseul parțial) cu intrarea indirectă pe fir (grad de dificultate: 2A) este accesibilă alpiniștilor pregătiți. Materiale: o coardă, carabiniere, 3-5 pitoane etc. Durata din Valea Seacă în Șaua Caraimanului: 2 - 3 ore. De la Bușteni la baza traseului: 2 - 3 ore.

[...] Caracteristica traseului iarna. Firul Spălăturii prezintă, de la limita superioară a marii rupturi de pantă în sus, aspecte aproape identice cu ale Hornurilor Văii Seci, zăpada fiind bine ancorată între pereții foarte apropiați ai văii. În schimb, intrarea pe traseu, prin traversarea coastelor foarte expuse și înclinate dintre Hornurile Văii Seci și firul Spălăturii, este, în epoca zăpezilor, foarte grea și periculoasă. Astfel fiind, escalada nu poate fi întreprinsă decît numai de alpiniștii bine antrenați.”

 

Cum am luat parte la tura

Există pe lume vise de zi. Acestea sunt prețioase datorită timpului care este necesar pentru aducerea lor la îndeplinire. În perioada respectivă ne permitem luxul de a visa cu ochii deschiși. Există pe lume și niște alinieri de planete numite minuni. La oraș poți alege să crezi că o minune se poate întâmpla în fiecare zi. În abrupt în schimb minunile sunt mai rare.

De data asta acest traseu nou pentru mine a avut o istorie foarte scurtă. Am ajuns să îl parcurg fără să visez măcar la el și bonus am fost cap de coardă pe lungimea dificilă. Nu m-am pregătit cu nimic. Am avut la început ghinion și apoi noroc. Noroc porcesc. Vineri seara Vlad îl cooptează pe Andrei la mai vechiul lui vis – Spălătura Văii Seci iarna. Andrei îmi spune de planul lor la panou. Eu știind că a nins recent aveam planuri mult mai pașnice – o revedere a porțiunii inferioare a Văii Albe până La Verdeață – ceva scurt, destul de sigur și cu cineva care n-a mai fost pe acolo.

Doar că dimineața devreme la jumătatea distanței dintre casă și metrou colega de tură îmi da de știre că, din motive obiective, nu mai poate veni. Asta a fost ghinionul. Am stat un minut în cumpănă: să mă întorc în pat sau să merg totuși pe munte. Din fericire sunt capabil să-mi țin de urât pe munte. Înainte să urc în metrou îi dau un mesaj lui Andrei. Abia la Comarnic facem joncțiunea și sunt adoptat în tura lor.

În gara Bușteni apare și localnicul Vlad. Urcăm prin oraș apoi pe pârtia Kalinderu. Deasupra noastră niciun nor pe cer. Soarele e stăpân pe abruptul estic al Caraimanului. Stăpân fiind iși face de cap cu zăpada, așa cum vom descoperi ulterior. Din păcate am pariat pe nori și nu am ochelari de soare. Sunt destule șanse să văd lumea în nuanțe de mov în cursul serii.

 

Accesul la baza traseului

Cum am ajuns în talvegul Văii Seci a Caraimanului începe distracția. Zăpada are până intr-o jumătate de metru grosime și nu are chef să ne ducă în cârcă. Ne afundăm des. Chinul ține până la prima săritoare serioasă vara care este acoperita în întregime de zăpada adusă de o avalanșă. Pe lângă faptul că este recentă este și o avalanșă cu urmări destul de interesante. Conul de avalanșă e format din bulgări de zăpadă, cu dimensiuni variind între un cuptor cu microunde și o minge de tenis. Mersul pe acest inedit grohotiș de avalanșă necesită un pic de atenție. Acolo unde se termină bulgării, zăpada întărită de dedesubt este foarte bine nivelată și destul de alunecoasă. Ne încercăm norocul și lăsăm colțarii in rucsaci, preferând să batem urme cu cantul bocancilor. Pe partea dreaptă avalanșa a lăsat o urmă de 60 cm în zăpada veche, ca o lamă de buldozer.

Noi suntem deocamdată la umbră. Sus de tot în față vedem Crucea Caraimanului în soare pe fundal de cer albastru cu subțiri nori albi. În dreapta ei ni se arată și muchia care străjuiește pe stânga și ține o umbră binevenită obiectivului nostru înzăpezit. Multitudinea de praguri de iarba și stâncă de sub Cruce sunt pudrate cu zăpadă și inima saltă de bucurie. Facem o pauză ca să punem echipamentul pe noi, panta de zăpada întărită și lustruită a devenit abruptă și riscurile au crescut.

Albul norilor cotropește albastrul deasupra noastră și jocul celor două culori ne atrage privirile. La confluența cu Valea lui Zangur Țancul Uriașului veghează. De fiecare dată când îl văd îmi amintesc că există trasee de cățărare de pe el.

Dăm de o primă săritoare care se urcă în stilul metal 4X4. Mergem la liber în șirul indianului cu colți și lame de fier care intră bine în zăpada întărită combinată cu iarbă și gheață. Deasupra găsim o pantă albă unde vara e o spălătură lungă cu prize mici pe alocuri. Pe acolo trecem pe stânga sau pe dreapta. S-a cam terminat cu albastrul pe cer, înlocuit fiind de 50 de nuanțe de gri. De la zăpada umedă căzută în zilele precedente în stânga noastră două zade de pe muchia Țancului Uriașului au niște turte albe în vârf.

Andrei, cu cioc și păr lung, este distribuit în rolul klingonianului echipei. Nu prea e în formă astăzi, de câteva ori îl aud spunând: „Je suis rupt” sau „Je suis spart”.

Ajungem in poiana. Se despart firele și noi facem la dreapta. Vlad si Andrei intenționau să intre în vale pe stânga, din Hornurile Vaii Seci cu traversare pe Braul lui Rafail. La fața locului planurile s-au schimbat dintr-o neintelegere.

Vrem să înaintăm spre Brana Portitei pe un horn prin zăpădă. Ne afundăm și asudăm asa ca ne întoarcem repede si ii dam la deal putin mai la stanga.

Urc primul o primă porțiune foarte inclinată, cu iarbă, pământ și zăpadă în curs de topire. Era indicat să avem jachetele pe noi aici. Îmi ud mânecile la bluză și îmi încălzesc mansarda. Aștept să vină și colegii și îi pozez. În continuare avem un patrulater doar cu zăpadă cam umedă în care ne intră în întregime bocancii. O iau în stânga spre niște zade, de unde fac o traversare pe sub o buză cu iarbă bună. Pioleții se înfig bine, dar sub iarbă este un perețel și mă afund în zăpada proastă si adâncă care îl maschează. Apoi urcăm în diagonală. Din când în când iese și stânca de sub zăpadă. Urmează o traversare în dreapta și încă o porțiune în pantă. Am ajuns prima oară iarna în această zonă a Brânei Portiței.

În brână Vlad ochește o linie spre o zadă care pare destul de bună pe care intenționăm să o folosim ca regrupare. Vlad urcă primul în diagonală peste stâncă și iarbă. După vreo 15 m dă peste un băț de zadă culcat la pământ și o rădăcină. Din fericire țin la tracțiune. Urmează o bucată cu iarbă abundentă parțial înzăpezită. Ajung lângă Vlad, mă asigur și arunc semicoarda lui Andrei. El a venit pe zăpadă cam în traversare orizontală sub pasajul cu rădăcina, cu vreo 5-6 m mai jos de varianta noastră.

 

Urcarea cap peste ruptura de panta

În regruparea de la zadă ne echipăm toți cu jachetele, de sus o companie de picături chinezești poziționată pe cele 101 fire ale unui smoc de iarbă ne ia în primire.

Acum urmează să deliberăm cine se duce cap pe lungimea următoare unde ne vom asigura cu semicorzile, mobilele și pitoanele din dotare. Andrei clar nu este astăzi în formă pentru abordarea cap a unei asemenea lungimi. Vlad ar vrea să se bage, dar e ceva care îl retine. Eu le spun ca mi-aș dori sa merg cap pe lungimea asta și mi-e bine și ca secund.

Din regrupare lungimea nu parea chiar așa de grea. Ar putea pune probleme serioase in primul rand porțiunea ascunsa vederii. In al doilea rand identificarea urmatoarei regrupari inainte sa se termine corzile. Sunt iar in starea din 2012, inainte de accident, cand vedeam o saritoare pe vai, imi ziceam ca pe asta pot sa o urc (la liber pe atunci) și treceam rapid la treaba.

Mai sus de regrupare avem un petic ceva mai mare de zapada. Undeva pe la mijlocul lui pun o nuca in perete cu o bucla echipata lunga. Viata devine brusc mai frumoasa dupa ce pui prima asigurare pe un astfel de teren si in astfel de conditii meteo. Cam asta a fost portiunea usoara din lungime. De acum incolo cu pioletii o sa caut prize pe fisura cu pamant si iarba de langa perete. Imi este dor de niste grade multe cu minus, in unele locuri trece lama pioletului prin pamant ca prin iaurt.

Lipsa coltarilor Petzl cu un singur varf montat se cunoaste. Nu mai tin destul de bine pe picioare cu coltarii Grivel tociti si cu coltii din fata orizontali si scurti. Cand gasesc cate o alveola in care sa folosesc si degetele pe stanca sunt foarte incantat.

Din intamplare avem doua seturi complete de DMM Wallnuts. Scanez continuu terenul in cautarea unor fisuri sau alveole potrivite sa primeasca urmatoarea nuca. Dupa vreo 5 m gasesc o fisura pe stanga si asigur si celalalt fir. 2-3 m mai sus panta se mai domoleste. Langa perete se afla o tufa de ienupar si un biscuite de gresie de care ma mai tin. Deasupra lui in conglomerat dau de o fisura buna pentru un piton lama. Il bag cam pe jumatate, e greu de batut cu un piolet-ciocan prins cu un elastic de ham. In plus ma cam incurca si inelul pitonului. Am impresia ca il deteriorez batand mai mult pitonul. As fi dat cu sete pana la capat intr-un P. Am grija sa fac și poze la deal si la vale din cand in cand.

Gata, am si o asigurare fixa pe parcurs. Andrei imi va spune mai tarziu ca am ratat un piton in iarba. Nu ma asteptam sa gasesc asa ca nu am periat iarba prea constiincios.

Urmeaza un hornulet, la inceput larg. Pe stanga am doua alveole, una mare si una mica. In cea mare cred ca ar fi intrat un friend sau un tricam. Pun doua nuci suprapuse in alveola mica. Asigurare de moral s-a dovedit in final. Ansamblul iese din alveola in urma miscarilor corzii. Am noroc, nuca neasigurata va cadea pe zapada si va fi recuperata de Vlad, primul secund.

Hornuletul devine stramt si are in capat o fisura care astepta nuca potrivita. Ma infig in opozitie in horn. Cu degetele de la mana stanga fac o cheie in fisura si cu cealalta mana caut nucile pe ham. Trebuie sa ma sucesc putin pentru ca ma sprijin pe stanca pe ele. Ma imping si mai tare intre laturile hornului, scot mana si bag nuca. Trocul a fost pe placul fisurii.

De cateva ori ma incurc in umbilicals si cand sa plec trebuie sa dau proba maiestriei in descalcit fara sa decolez. Imi ingheata mainile si apoi ma dor la reincalzire.

Cu cat urcam cu atat posibilitatile teoretice de abordare in lateral identificate in regrupare ramaneau tot teoretice. Atunci cand te uiti in sus spatiul se comprima. Catarand lungimea si vazand haul de sub fund si iarba si stanca uda de deasupra se schimba radical perspectiva. Raman langa perete pentru ca sunt praf la dry-tooling. La vreo 4 m de ultima asigure pusa vad primul piton si comunic cu bucurie vestea colegilor. Urc spre el, vad ca e un cornier (aparent) bun cu inel, scot nuca pusa mai jos si il asigur.

Ma apropii de zona unde coechipierii nu ma mai vad. Incep sa se frece corzile, erau bune mai multe expresuri cu bucle de 60 cm. Vlad imi spune la o protectie sa o prelungesc cu un alt expres, dar mi se pare ca mai am putine si n-a vrea sa raman fara si sa asigur doar intr-o caraba.

Ceva mai sus, in unghiul mort, mai dau de un piton. Dupa care incepe distractia. Deasupra mea este ceva gheata in curs de topire si de nefolosit. Ramane sa continui pe dreapta pe perete. Gasesc o alveola mare, in care aproape imi intra pumnul. Era bun un friend mare aici. Andrei nu le-a luat pentru ca era convins ca o sa facem si noi varianta ocolita. Pe acolo nu aveam nevoie de ele. Si nucile mele erau un moft pe Alba, daramite hexurile. Decolmatez alveola de namol. Mi-a pierit cheful de pozat. Dau drumul la un pietroi care abia se tine. Mai jos de face bucatele lovindu-se de stanca si se ingroapa in zapada. Sunt ceva prize ude pentru maini. Ma urc pe stanca si constat ca au ramas pioletii infipti bine in iarba in urma, descatar si ii recuperez. Am mare grija unde pun picioarele. Morcov mare si adanc. Cumva, nu stiu cum, urc pe perete si ajung la iarba iar. Am mainile obosite, nu pot sa lovesc cu pioletul suficient de puternic. Urmeaza o traversare pana la o zada infipta bine. Acolo raman atarnat in pioletii agatati de trunchi. Ar fi prins bine o asigurare pentru primul secund la zada. Am ales sa ies cat mai repede la smocurile mari de iarba sub care sunt si prize mai bune pentru picioare.

Urc pe iarba si zapada. Ajung intr-o pozitie buna si pozez. Imi ridic in aer un piolet de parca sunt mandru ca am luat scalpul primei fețe palide. Andrei striga ca mai sunt 3 m din coarda rosie asa ca sunt nevoit sa regrupez la o fisura sub o placa. Bag doua nuci, apoi o a treia. Piciorul drept este prins in menghina carceilor cand este intins.

Cand Vlad ajunge in zona zadei il tot bazai cu intrebari. El ma roaga sa tac, vrea sa se concentreze. Este obosit si el. I-ar fi prins bine o asigurare si la zada. Mainile mele sunt ca doua foi de hartie de la deshidratare, zapada si pamant. Vlad isi stoarce manusile de zor. Tot el vede deasupra noastra o veverita prin jnepeni care in 5 minute este deja sub noi pe Brana Portitei.

Tot obosit ajunge la zada si Andrei și se lasa in coarda sa se odihneasca. Regruparea rezista, ca si coafura.


In talveg pe zapada

Colegii strang semicorzile, le baga in rucsaci, eu dezechipez regruparea si ii dam la deal pe zapada. Peisajul este cat se poate de alpin. Tot cascam gura pe partea stanga pe unde o fi intrarea din Braul lui Rafail. Norii desi s-au spart și ghemotoace albe matura acum albastrul.

Zapada e destul de buna, batem urme si intra doar partea din fata a bocancului. Pe lateral in dreapta zapada e taiata cu un cutit; de acolo au plecat straturi recent depuse de zapada. la un moment dat vedem si doua crapaturi in zapada. Am asa un sentiment neplacut si zoresc colegii sa depasim zona respectiva.

In dreapta se vede o fata cazuta cu ceva iarba si peretele peste care trece Braul de sub Streasina. In schimb pe stanga peretele e foarte aproape. Pe fir apar doua saritori mici apropiate care ne opresc din galopul pe zapada.

Dupa ce am trecut de acestea zapada devine tot mai proasta. Ma dau pe stanga pe langa perete, apucand din cand in cand cate o priza. Ma uit dupa o posibilitate de iesit pe dreapta, unde sa pot folosi pioletii. Cand reusesc sa ies sunt usurat. Andrei a ramas insa vreo 10 m in urma. Il intreb daca nu ar fi mai bine sa il asiguram. El spune ca nu.

Apare și Crucea Caraimanului în peisaj. În spate spre oras se vede o perdea subtire de nor. Seamana cu perdeaua ploii care se scurge vara. Doar ca asta este luminata. Norii isi continua spectacolul. Este minunat ca sunt in forma fizica buna si pot sa bucur de priveliste. Se vad intr-o serie de trepte Pintenul Picaturii, Omul indecent al lui Nae Moldovan, Prispa Gemenelor și prispa de pe Braul de sub Streasina, de langa clepsidra. O scara spre paradis.

La iesirea din vale avem o cornisa. Ma hotarasc sa o atac frontal. In dreapta apare acadeaua Costilei. Gata. Am trecut. Peste varful Caraiman contururile norilor sunt luminate de soare. Apoi vine si Vlad. Andrei incaleca ultimul cornisa si, intr-o scena de pe tavanul Capelei Sixtine, Vlad ii intinde un piolet.

Am iesit uzi de pe vale. Nu a fost chiar asa de rau. Intr-o aplicatie in armata am mers ore in sir prin ploaie mocaneasca si dupa o vreme orice picatura de pe boneta ajungea negresit in bocanci. Inima mea era de data asta uscata si incantata.

Este clar ca sunt indragostit pana peste cap de munte. Retraiesc cu aceiasi bucurie turele memorabile ca si momentele petrecute alaturi de fata care imi este draga. Strang pumnii suprapusi, semnul bucuriei in catarare, ramas din prima lungime din ATP, cand am trecut un pas cu o cheie dubla de pumn. Am mainile umflate, spatele in pioneze si inima in imbratisarea intima a bucuriei de a trai.

Urcam treptele monumentului si langa usa punem de un picnic. Paine cu magiun si sprot afumat. Sus pe Caraiman vedem in departare Babele si Sfinxul. Solul este alb si norii au multe tonuri de cenusiu. Uneori sus de tot mai iese la iveala o bucatica alba de nor. Simplu, coplesitor si incantantor. De asta revin iarna cu bucurie pe munte. La coborarea pe Valea Alba avem parte de o priveliste frumoasa spre est.

Alinierea planetelor, indrazneala alpinistilor, spectacolul norilor si splendoarea Bucegilor.

 

Ii multumesc inca o data lui Mircea Ordean pentru efortul depus pentru obținerea informatiilor direct de la sursa si amabilitatea de a mi le furniza.

Ii multumesc lui Andrei pentru ca m-a luat in tura si lui Vlad pentru visul lui, pe care a fost de acord sa si-l implineasca si alaturi de mine.

 

Prezenta descriere se completeaza cu urmatorul album foto, la care au contribuit toti participantii la tura.

https://picasaweb.google.com/107141456670388523488/150228_VSC_SpVSC



Marți, 21 iulie 2015 - 22:43 
Afisari: 6,816 


Postari similare:





Comentariile membrilor (4)

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
1
Vă mulțumesc și eu pentru experiența împărtășită. Chapeau!


Miercuri, 22 iulie 2015 - 07:00  

stefi
stefi

 
2
Am citit jurnalul si m-am imaginat acolo. Ai talentul de a ne aduce si pe noi in acea particica de lume. Frumos de tot! Pot doar sa visez si eu ca voi ajunge vreodata pe acolo. Mereu mi-a placut cum suna: Spalatura Vaii Seci. Dur, imposibil. Si iata ca sunt oameni care o si fac, nu numai citesc in carti despre ea. Superb jurnalul!


Miercuri, 22 iulie 2015 - 14:40  

markbv
markbv
Caraba
 
3
Foarte tare tura! Jurnalul si pozele din link de asemenea.
Felicitari.


Marți, 28 iulie 2015 - 18:37  

mugurel.ilie
mugurel.ilie..
Caraba
 
4
Desi e canicula, revazand pozele din link m-am infrigurat din nou. Verticala peretilor, zapada si oameni veseli in conditii de risc maxim - o combinatie cu totul aparte !

Felicitari pentru tura, un traseu redutabil, cat si pentru jurnalul deosebit de reusit !


Vineri, 31 iulie 2015 - 15:51  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0726 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org