Umil printre Acele...unui Morar! - 8 Septembrie 2018

Buna Sara va spune extaziat Tata Laur...

Pasit-am umil pe taramul zeilor...

Si m-au primit vremelnic printre ei...

Daca ar fi sa scornesc un motto pentru tura fantastica la care am participat, chiar ar putea fi cele 2 randuri de mai sus.

Si ca sa nu uit, Acele Morarului sunt traseu nemarcat cotat la ivelul de dificultate 2A, necesita echipament si deprinderi specifice.

-In cateva cifre seci cam asa fu:

Pornit de la Caminul Alpin la 8:00

Approach prin Poiana Costilei, Valea Cerbului, Brana Morarului.

4 ore de la Caminul Alpin pana la Creasta Ascutita

8 ore de la Creasta Ascutita pana la Cabana Omu.

Cateva cuvinte despre echipa: 2 foarte experimentati (nu eu), 3 cam pe medie, si 2 mai incepatori...adica 4 baieti si 3 fete.

Brana Morarului ne-a intampinat cu un frumos iris, nici nu stiam ca mai apar si toamna.. Vremea a fost fantastic de frumoasa, nu prea mult soare, asa ca noua mea punga de apa de 3l mi-a ajuns la fix pana la Cabana Omu.

Nu ca nu as fi transpirat pana acum, dar brana urca din ce in ce mai vartos. Privelistea nu se lasa nici ea mai prejos...

Pentru prima oara se zareste fantomatic antena de la releul Costila. Dragonul rasufla in peretele Costilei. Sunt fericit ca ma aflu la inaltime...

Hai sa delectez si fetele de pe carpati.org cu floarea reginei. Desi a inceput toamna de cateva zile inca sunt foarte multe, pasim usor sa nu le strivim.

Avem norocul sa contemplam si a doua inflorire a bujorului de munte, chiar ne primeste Morarul in uniforma de gala!

Ne mai scaldam si in soare si admiram locurile fantastice in care ne aflam... Suntem ca niste gaze mici pe spinarea muntelui, cel putin asa ma simt...desi depasesc foarte putin suta...de kile.

O ultima privire spre Brana Morarului. Pana aici a fost plimbarica, in afara de panta e usor si nepericulos de parcurs traseul.

Hai ca incepeeee!! Cu Creasta Ascutita bineinteles. Care spre surprinderea mea nu e chiar asa de ascutita... Nici nu stiti cate descrieri ale traseului am citit de vre-un an incoace. Nici nu indrazneam sa cred ca am sa ajung pe aici... dar acum sunt aici si ma bucur si ma infricosez de fiecare clipa. Daca e sa fiu mai serios putin, Creasta Ascutita nu e deloc grea, doar ca te uti la Acul Mare care vine dupa ea si te gandesti... oare cum o fi pe el?

Mai facem si poze, sa ne vada vecinii, zic eu...

Ne despartim cu greu de Creasta Ascutita.

Hai ca s-a terminat cu joaca, incepe munca! E cazul sa ne rugam si de zei, sa ne dea calm, rabdare si vreme buna, sa nu ne sufle de pe creste ca pe niste ace scuturate dintr-o zada. Si zeii fura buni de data aceasta. Ne echipam si asteptam cuminti ca cei care stiu sa asigure traseul.

Incet incet se vede si traseul pe care trebuie sa il urmam.

Pe Acul Mare nu am apucat sa fac poze, ca eram ocupat cu o foarfeca mica sa tund frunzele de morcov ce cresc ca-n jungla, dom'le! M-am dat si in patru labe, si pe fund pe anumiti pasi, ca in stanga ajungeai in Valea Cerbului, iar in dreapta pe Valea Morarului rapid de tot. pana la urma a fost bine!

Ne delectam putin si cu privelistea Acului Rosu. Il lasam pe data viitoare ca nu e de nasul nostru, noi nu suntem rosii, sic! Glumesc, de fapt e prea greu pentru unii dintre noi si timpul trece...trebuie sa ne miscam.

Dupa Acul Mare vine un rapel destul de usor, din 2 bucati caci e prea lung pentru coarda noastra de 50 m. Sunt pitoane OK pe tot traseul, iar la punctele de rapel sunt cate 2. Dupa Acul Crucii e un spit nou zincat prins cu ancora chimica.

Ne delectam putin si cu o sistoaca. Haios nume, nu stiu de unde vine, dar suna interesant.

Terminam cu rapelul si stam putin in saua dintre Acum Mare si Acul Crucii. Pare cam horror urcarea, dar nu e deloc. Am urcat direct pe creasta, ajutati de o balustrada din coarda si asigurati cu zelb. A fost mai fun si mai usor decat pare. Mai greu a fost sus pe Acul Crucii.

In sfarsiiit! Am Ajuns pe Acul Crucii! Sunt rupt de oboseala dar nu imi pasa. Pentru mine chiar e un vis implinit. Nu pot sa va descriu starea extatica in care ma aflu. Sunt foarte norocos sa vad cu ochii mei crucea de aluminiu care se misca in bataia vantului, caci nu e prea bine fixata. O ating usor, cu evlavie chiar, desi nu sunt o fire religioasa... Daca ajungi in asemenea locuri te schimbi putin..

Rasuflu zgomotos (zicerea mea pe munte de care rad amici e "stai sa mai gafai putin") si ma uit in jur. E fainosag la greu, ca in pate Ardealul, zau!

Urmeaza ultimul rapel. E un pic mai dificil, dar mai scurt, merge dintr-o bucata, dar trebuie sa te duci un pic in dreapta cum cobori ca sa nu ajungi in hau.

Incet incet coboara toata lumea. Pe mine ma expediau de obicei primul, ca ocup loc mult in regrupare. De, exista si oameni mai maricei, nu numai la 50-60 de kile. Nu ca nu m-as simti si eu mai bine pe la 90, dar nimeni nu e perfect, nu-i asa?

Se cam termina Acele. Mai e unul mai mic. Acum incep traversarile si urcarile pe iarba. Nu e prea placut, credeti-ma. Au fost cativa pasi foarte grei, m-am tinut cu dintii de iarba pe alocuri. Noroc ca am deja 3 implanturi din titan, caci altfel nu stiu ca ma faceam.

E frig serios deja, bate si vantul destul de tare. Bine ca partea mai tehnica e in spatele nostru. Zeii Bucegiului au fost ingaduitori astazi.

Ne bucuram de priveliste.

E fantastic de frumos.

De-a v-ati ascunselea prin Morar.

bonus: la ora 19:00 a inceput ceata deasa, ploaie, grindina. Am ajuns la Cabana Omu uzi si reci. Noroc de ciorba si ca am gasit 7 locuri de cazare. Chiar toate ne-au mers uns. Toate plus ciorba de legume de la cabana

Cam asa arata Valea Cerbului a doua zi.

Sper ca nu v-am plictisit prea tare in seara asta.

Sara Buna si carari cu soare va ureaza Tata Laur.

Marţi, 11 septembrie 2018 - 20:30 
Afisari: 1,600 


lawr