Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2021
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Iunie 2021
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Online

Vremea
Varful Mieru Mare
Muntii Latoritei

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Ultimul dar de Crăciun (Muntii Fagarasului)



Anul 2020 va rămâne adânc întipărit în sufletul meu ca un an al marilor transformări și al lecțiilor de viață menite să ne arate traiectoria pe care o avem de urmat în zilele rămase până la marea confruntare cu cea mai adâncă temere a omenirii – teama de moarte, de un sfârșit definitiv și implacabil. După o suită de ascensiuni ce mi-au adus nenumărate bucurii, pe care le împărtășeam de fiecare dată cu cei ce în gând mă susțineau de acasă, vestea despre subita dispariție a unui cunoscut în iubiții mei munți Bucegi m-a cutremurat. La ceas de seară, în gara din Petroșani, aveam să aflu că el nu mai este. După ce tocmai admirasem și reacționasem la câteva poze pe care el le postase din tura în care viața sa a fost curmată în mod brutal. După ce reușisem una dintre cele mai frumoase incursiuni montane din acest an, în regatul de gheață al mărețului Retezat. După ce, ca de obicei, sufletul meu dansase liber cu norii și cu fulgii de zăpadă, fără nicio bănuială cu privire la ceea ce avea să urmeze. Deși vremea potrivnică și neliniștea viscolului prematur de octombrie ar fi trebuit să mă pună pe gânduri…


Chiar și în momentul în care scriu aceste rânduri îmi vine greu să cred și să accept acest eveniment; dar sunt nevoită să mă resemnez cu gândul că am cunoscut un om deosebit, cu vise și ambiții mari, ce deborda de veselie și căldură sufletească, așa cum rar se mai intâlnesc azi. Sunt convinsă că sufletul lui Bogdan și-a găsit în sfârșit liniștea când s-a contopit cu energiile munților pe care i-a descoperit mai târziu, dar cărora li s-a dedicat întrutotul, până în ultima sa clipă petrecută pe acest Pământ. L-am cunoscut în Crai...era la început de drum într-ale abruptului, dar plin de entuziasm și optimism.


/Moldoveanu/1.jpg


/Moldoveanu/2.jpg


/Moldoveanu/3.jpg

După cum se știe însă, un necaz nu vine niciodată singur. În urmă cu o lună eram prezentă la mult așteptata întâlnire anuală de iarnă cu dragul de Negoiu, când, în lumina unui apus solitar pe care îl admiram în coborârea din șaua Cleopatra, am avut o sumbră presimțire. M-am simțit ca prinsă în mrejele unei vrăji ce se va destrăma în momentul în care voi părăsi acel loc magic, motiv pentru care am decis în mod spontan să petrec încă o noapte la cabana Negoiu, spre surprinderea colegilor. Dar parcă inima nu îmi dădea voie să părăsesc perfecțiunea acelei lumi, unde durerea și suferința nu mă puteau afla…


/Moldoveanu/img_1631.jpg


După revenirea în București, am decis să scriu câteva cuvinte în care să rezum succint acea experiență. O zi mai târziu, aripa întunericului avea să se aștearnă din nou peste sufletul meu, odată cu vestea atât de devastatoare legată de decesul tatălui meu. Nu am mai apucat să îi povestesc despre Negoiu, dar recitind ceea ce am scris atunci în cadrul turei postate de Marian, m-a străfulgerat puterea anticipativă a celor scrise de mine și știu că acel minut din celebra melodie a trupei Hi-q va rămâne înghețat de-a pururi în sufletul meu. 


Iar el va continua să trăiască prin mine, chiar dacă de acum înainte vom privi fiecare răsărit și fiecare apus de soare din lumi diferite. Știu că el va continua să mă susțină din ceruri, așa cum a făcut de fiecare data, în mod constant, în această lume efemeră. Lui îi datorez pasiunea pentru munte, pe care a știut să mi-o insufle într-un mod subtil din fragedă copilărie și îmi va însoți pașii în fiecare ascensiune montană până când ne vom revedea. Într-o lume mai bună, sper.


În memoria lui, mi-am propus să organizez o ascensiune de iarnă pe vârful Moldoveanu în momentul în care condițiile meteo s-ar arăta favorabile, fapt ce s-a concretizat chiar la o lună de la fatidica întâlnire cu Negoiu. În echipă de șase, după ce am analizat informațiile furnizate de serviciul Salvamont, respectiv Jandarmeria Montană, ne-am pornit la drum dis-de-dimineață din Cârțișoara, cu gândul de a aborda traseul prin Valea Viștei, cu o noapte petrecută în creastă, la refugiul Viștea Mare. 


Cu ajutorul lui Tibi, care ne-a transportat cu mașina pe drumul forestier, am salvat câțiva kilometri prețioși de mers prin noroaiele și gropile specifice (din păcate) drumurilor folosite în exploatările forestiere. De acolo, încărcați cu rucsacii pentru două zile, ne-am încadrat pe traseul marcat cu triunghi roșu care ne-a surprins plăcut prin lipsa zăpezii până în zona refugiului Valea Viștei. Peisajul a căpătat o dimensiune de un alb nemărginit imediat după refugiu. Zăpada afânată și adâncă ne-a îngreunat destul de mult avansul, dar partea cea mai dificilă avea să ni se arate de-abia din momentul în care panta a devenit mai înclinată. Cu un risc de avalanșă scăzut (strat de zăpadă stabil, în jur de 60 cm), ne-am echipat cu colțari și pioleți și am început ascensiunea frontală ce ne ducea direct în creastă. Toni și Ramona ne-au deschis drumul spre creastă, cu multă determinare și voință, în pofida dificultăților din teren. Timpul de parcurgere a traseului ar fi fost mult prelungit, fără sprijinul și implicarea celor doi colegi ai noștri. 


/Moldoveanu/4.jpg


/Moldoveanu/5.jpg


/Moldoveanu/6.jpg


/Moldoveanu/7.jpg


/Moldoveanu/8.jpg


/Moldoveanu/9.jpg


Estimarea mea inițială era că vom ajunge pe Moldoveanu la ora apusului, dar din cauza calității zăpezii nu am reușit să ajungem în Portița Viștei mai devreme de ora 16, după aproximativ opt ore și jumătate de la intrarea pe traseu. Este drept însă că echipamentul tehnic și logistic specific turei a jucat un rol important în ceea ce privește timpii de deplasare. Dar chiar și în aceste condiții, tot nu am renunțat la obiectivul propus – un apus la altitudine – astfel că la inițiativa lui Tibi (fotograful echipei), câțiva dintre noi am decis să încercăm o ascensiune pe Viștea Mare, fără rucsaci. Care ne-a oferit un spectacol de neuitat în împărăția de piatră a Făgărașilor. Eu am preferat să nu mă grăbesc, admirând în tihnă micile detalii pe care ni le oferă natura îmbrăcată în straiele dalbe ale unei ierni generoase. După o serie de cadre surprinse de pe vârful Viștea Mare am coborât la lumina stelelor și a frontalelor cu speranța că vom surprinde răsăritul de soare pe ”acoperișul României”. 


/Moldoveanu/10.jpg


/Moldoveanu/11.jpg


/Moldoveanu/12.jpg


/Moldoveanu/13.jpg


/Moldoveanu/14.jpg


/Moldoveanu/15.jpg


/Moldoveanu/16.jpg


În absența noastră, Bebe și Paul au pregătit refugiul și ne-au întâmpinat într-o atmosferă călduroasă, pe acorduri muzicale în ton cu experiența unei nopți de iarnă petrecută deasupra oceanului de nori pierdut în lumina amurgului.


Nerăbdători, ne-am trezit pe la 5, ne-am pregătit rucsacii și am pornit prin beznă spre întâlnirea cu Soarele. Ca și în seara precedentă, am lăsat rucsacii pe creastă și am continuat ascensiunea cu strictul necesar. La un moment dat am zărit jos în vale două luminițe timide ce porniseră spre Portița Viștei. Mihai și Rodica veneau pe urmele noastre, cu aceeași dorință de a se bucura de experiența unei ture de iarnă pe cel mai popular vârf din România.


Creasta crenelată dintre Viștea și Moldoveanu ne aștepta neatinsă, cu un strat de zăpadă stabil și strălucitor în lumina crepusculară a dimineții. Nu am întâmpinat dificultăți care să necesite asigurarea în coardă până sus pe vârf, motiv pentru care această porțiune din creastă s-a parcurs rapid, în ritm de vară. Cât despre răsărit, imaginile de mai jos vorbesc de la sine…Cred că am petrecut cam o oră pe vârf, fiecare cu emoțiile și trăirile sale, dar conectați la jocul de lumini și umbre cu care ne-a fost răsplătit efortul. De-am putea trăi cât mai des astfel de momente! Am păstrat un moment de reculegere în sinea mea în memoria tatălui meu și m-am împăcat cu ideea că de acum îmi va urmări și veghea parcursul prin viață dintr-o lume nevăzută. Știu că se bucură să vadă că merg înainte pe drumul pe care mi l-am asumat, indiferent de vicisitudinile destinului.


/Moldoveanu/18.jpg


/Moldoveanu/19.jpg


/Moldoveanu/20.jpg


/Moldoveanu/21.jpg


/Moldoveanu/22.jpg


/Moldoveanu/23.jpg


/Moldoveanu/24.jpg


/Moldoveanu/25.jpg


/Moldoveanu/26.jpg


/Moldoveanu/27.jpg


/Moldoveanu/28.jpg


/Moldoveanu/29.jpg


/Moldoveanu/30.jpg


/Moldoveanu/31.jpg


/Moldoveanu/32.jpg


Cu greu ne-am luat rămas bun de la ”Moldovean” și am început coborârea pe același traseu pe care am urcat. La coborârea în spintecătură am folosit coarda ca balustradă pentru a minimiza orice risc potential de alunecare. După aceea, coborârea de pe Viștea Mare nu a ridicat nici o dificultate, iar din Portița Viștei și până în poiana din vale am făcut mai puțin de o oră. Din acel punct, traseul a devenit lejer și ne-a condus la mașini cu rapiditate, unde am ajuns la 13:30, la aproximativ opt ore de la intrarea în traseu. 


/Moldoveanu/33.jpg


/Moldoveanu/34.jpg


/Moldoveanu/35.jpg


La rugămintea mea, Paul a acceptat fără ezitare să mai întârziem plecarea spre București, astfel încât să îi așteptăm și pe Mihai & Rodica să coboare de pe vârf. În mașină am făcut schimb de poze și impresii, ne-am planificat ieșiri viitoare, iar timpul s-a scurs atât de repede încât nici nu am conștientizat când am intrat în București.


La finalul acestei ture memorabile (în multe privințe) doresc să adresez calde mulțumiri membrilor echipei, a căror implicare și determinare a condus la realizarea unei experiențe greu de egalat din toate punctele de vedere (atmosferă, coeziune, dificultate, peisaje, condiții meteo). Îi dedic acest jurnal tatălui meu, în semn de recunoștință și apreciere pentru tot ceea ce mi-a oferit în această viață, până în ultima sa clipă.




Luni, 21 decembrie 2020 - 17:19 
Afisari: 896 


Postari similare:





Comentariile membrilor (11)

mar1us
mar1us

 
1
Regret sincer pierderea suferita...dar cu siguranta ai castigat un inger care te pazeste acum de sus!

Felicitari pentru frumoasa aventura petrecuta in Fagaras.


Luni, 21 decembrie 2020 - 20:11  

adrianita
adrianita
Caraba
 
2
Marius, iti multumesc pentru cuvintele calde!


Marți, 22 decembrie 2020 - 09:16  

zentai
zentai
Coarda
 
3
Salutare! Nu știu ce vorbe ar putea consola o pierdere.

Felicitări pentru tura accentuată pe Făgăraș. Mi-o tot doresc și eu de mulți ani. Se pare că nu mi-o doresc foarte tare dacă tot o amân atât! Carpati.org Poate și pentru că știu că nu foarte multe din ceea ce m-am învățat eu să fac pe munte nu se va potrivi acolo! Dar mă "călesc" cu gândul, trăgând cu ochiul la turele făcute de alții în Făgăraș, iarna! Carpati.org


Marți, 22 decembrie 2020 - 11:09  

adrianita
adrianita
Caraba
 
4
Gabriel, nu spune niciodata "niciodata"! Toate se intampla la momentul potrivit. Ma bucur ca descrierea turei de pe "acoperisul Romaniei" ti-a oferit macar o plimbare la nivel mental pe taramurile inzapezite din Fagaras. Altfel, peisaje frumoase se gasesc si la altitudini mai mici, de genul Muntilor Hasmas, Ceahlau, Baraolt etc.


Marți, 22 decembrie 2020 - 12:17  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
5
Adriana, "am vazut cu ochii mei si-am trait cu viata mea" (vorba unui cantec drag mie) si stiu ca cei dragi pe care ii pierdem sunt de fapt in continuare cu noi, cumva. Mai ales atunci cand suntem pe munte, ei sunt cu noi.

Minunata tura, toate conditiile pentru ea, planetele aliniate. Imi aduc aminte ca am fost si eu candva pe Moldoveanu pe zapada, dar privelistea de care v-ati bucurat voi depaseste mult amintirile mele de atunciCarpati.org.

Ture faine in continuare si numai bine!


Comentariu modificat de autor!

Marți, 22 decembrie 2020 - 12:28  

adrianita
adrianita
Caraba
 
6
Laura, multumesc pentru incurajari! Cam asa vad si eu lucrurile...Iti doresc numai bine!


Marți, 22 decembrie 2020 - 13:10  

yo6pnc
yo6pnc
Caraba
 
7
Adriana, sincere condoleante pentru pierderea suferita. Nu am stiut pana sa citesc aici.
Totodata multumiri pentru tura organizata si ca am luat parte la ea. A fost la superlativ, si mi s-au indeplinit mai multe dorinte in aceasta tura.
Sa ne revedem cu bine, in aceleasi conditii!


Miercuri, 23 decembrie 2020 - 21:38  

dan_marza
dan_marza

 
8
Frumos. Chiar tulburator de frumos. Intai o disecare lucida a unor sentimente care tin mai mult de transcedental. Urmeaza darul concret de care se pot bucura in primul rand cei plecati prea devreme. si apoi toti cei care parcurg randurile si privesc fotografiile.

Iar dincolo de text si fotografii se arata - sovaielnic – un suflet. Si aici este defapt declicul care m-a facut sa comentez. Sunt pe carpati.org cateva persoane care chiar isi pun crampeie de suflet pe hartie atunci cand scriu. Nu le numesc, ca se stiu... . Si acestea merita mai mult decat o accesare de jurnal. Uneori am fost nederept si comentariul meu a ramas la stadiul de deziderat (si gand bun), alteori a beneficiat de alinierea planetelor si... iata.

Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei plecati si sa-i ocroteasca pe cei ramasi!

@laura: Sunt de acord cu ce scrii in comentariu, cu exceptia: “Mai ales atunci cand suntem pe munte”.

Sarbatori Fericite!


Joi, 24 decembrie 2020 - 07:51  

adrianita
adrianita
Caraba
 
9
@Tibi, cu siguranta ne vom revedea si in alte ture! Energia ta este molipsitoare...
@Dan, apreciez comentariul tau; am scris acest jurnal in mod spontan, gratie unei inspiratii de moment; nici nu cred ca s-ar fi putut altfel. In ceea ce ma priveste, creativitatea imi este adesea stimulata de sentimentele si starile pe care mi le ofera muntele, caci in fata maretiei sale nu suntem decat simple firicele de praf in vant.


Joi, 24 decembrie 2020 - 18:47  

cuma
cuma

 
10
Mulțumiri pentru rândurile scrise și imagini. Felicitări echipei!
Visurile merg mai departe.


Vineri, 25 decembrie 2020 - 23:44  

adrianita
adrianita
Caraba
 
11
Multumesc, Marian! Nu voi inceta sa visez...


Marți, 5 ianuarie 2021 - 11:06  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0839 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org