Ultimul atac (Muntii Piatra Craiului)

 

-“Mergi acolo sus? (si se indreapta cu privirea sus spre Piatra Craiului)

-Da, ma duc.

-Sa mergi acuma cat esti tanar si sanatos ca apoi mai tarziu doar amintirile si pozele or sa-ti ramana.”

Acum ativa ani in urma ma aflam pe o banca dintr-o statie de autobuz din centrul orasului Zarnesti unde imi asteptam colegii de tura (pe carpati.org). Eram singur cand o doamna se aseaza si ea pe banca si imi adreseaza intrebarea de mai sus. A fost singura conversatie care a avut un impact emotional destul de mare atunci, care si acuma dupa cativa ani buni isi poarta amprenta asupra mea. Sunt multe vorbe care iti intra la suflet de-al lungul vietii spuse de prieteni insa cand acestea vin din partea unor straini parca ma emotioneaza si au un impact mai puternic.

Da am fost tanar, sunt tanar si merg sa culeg cat mai multe amintiri poze si prieteni faini. Asa s-a intamplat si in acest weekend 27-28. August 2016. Poate va ramane in amintirea mea ca si aceste vorbe si o sa-mi aduc aminte cu drag de aceasta tura. Daca voi uita peste ani si ani cu siguranta imi voi reciti jurnalul si imi voi aduce aminte de chipul meu tanar din aceasta tura. Zic chipul meu tanar pentru ca in tura am avut un tanar din Constanta care semana izbitor de mult cu imaginea mea de acum 6-7 ani cand am fost prima data in Piatra Craiului. Eram la fel ca el, parca plin de emotii ca o sa urce sus, plin de energie, cu un bagaj mare cat dulapul plin cu toate hainele din casa (desi afara si sus si jos erau 30 de grade). Un om pe care il priveam vazandu-ma pe mine. E fain sa vezi oameni care se bucura cu adevarat de o feriga. Am ramas profund atins cand am vazut ca acel om aprecia atat de mutl acele ferigi din valea Crapaturii sau mirosul de brad. Miros pe care eu cel putin nu-l mai bagam in seama acuma. Eram prea emotionat si ocupat cu gandurile mele.

Am pornit sambata dimineata la ora 3.20 a.m., din patul calduros si plin de somn. Mi-am sarutat sotia cu placere mi-am luat bagajul si am pornit cu cativa fluturi in stomac spre Crai. Aveam emotii, nu stiu de ce. Din Cluj am pornit 3 (Cristian-doctorul, Cristina Jurca si Vlad) urmand ca la ora 9 sa ne vedem in centrul zarnestiului cu restu lumii (Bogdan, Cristinne19, Grumi, Alex, Hana, Aliana).

Oameni punctuali care daca am zis la ora 9 la ora 9 au ajuns,daca am zis ca la ora 8 duminica dimineata suntem pregatiti de micul de jun au fost gata toti (mai ales cei cu corturile puse).

Facem cunostinta ne numaram dupa care plecam, de fapt cineva ma intreabat, dar nu trebuia sa mai vina cineva din bucuresti. Ups ba da, am uitat de el. Sa-l sunam! Il sun ….

-Salut! (eu)

-Salut, pai nu mai vin ca nu am reusit sa ma inteleg la transport sa mai vin cu cineva.

-Am plecat in alta tura.

-Ok.

Am ramas un pic de fazan, dar asta e, fazanul are coada frumoasa si mai ales acolo sus pe creasta in puterea razelor de soare da bine in poze cu Zarnestiul in spate.

Totusi plecam 10 din Zarnesti. Urmarim indicatoarele de Plaiul Foii mergand pe drumul pietruit pret de vre-o 10 min dupa care intram pe dealurile de sub creasta pe un marcaj galben. Cred ca dunga galbena. Nu tin eu minte toate marcajele si culorile. Drumul pe sub creasta dureaza aproximativ o ora timp in care am inceput sa socializam intre noi sa reusim macar sa adunam cateva idei despre fiecare. Ca si in orice tura acesta este timpul tampon (prima ora de urcare) in care lumea interactioneaza mai timid.

Traseul de sub creasta merge pe o curba de nivel intr-o usoara urcare si la un moment dat intersecteaza un parau. Acela este punctul de cotitura unde incepem sa urcam. Aici incepe urcarea propriu-zisa in Crai. Am urcat 2 ore prin Valea Crapaturii pana in saua Crapaturii, dupa o pauza de 2 minute in saua am coborat 20 de minute la cabana curmatura unde in 20 de minute oamenii cu corturi si-au montant corturile, iar cei care au avut cazare la cabana au stat. Apoi am urcat cam in aproximativ 2x20 minute pana in saua Crapaturii dupa care am urmat punct rosu spre Varful Turnuri. In 2 ore am fost sus in creasta de unde am vazut tot Zarnestiul. Traseul nu s-a orpit aici, iar in alte 2 ore am ajuns la Varful Ascutit. Acolo am avut o pauza bine meritata de exact 20 de minute dupa care am urmat coborarea pe triunghiu albastu timp de exact 2 ore. (Acesta a fost un rezumat al primei zi cu informatii tehnici privind timpii realizati pe diverse tronsoane ale traseului). Ce s-a intamplat de fapt cu adevarat?

Am ajuns cu totii in saua Crapaturii pentru a doua oara fara bagaje mari si fara greutati. Asa zic eu, fara greutatile din spate, caci greutati au fost. Unii au fost incercati grozavi la burtica (Bogdan si Shtelica), Hana era cu o durere de masea destul de suparatoare, Cristina J. avea calcaiele deja acoperite cu un sul de bandaj (Vlad si Aliana erau si ei cu boncacii noi si asteptau din clipa in clipa dureri), iar Alex parca era zgribulit de frig desi afara era cald. Deci jumate eram cu “greutati”, iar restu ne suportau.

Dar cu toate greutatile nici unu nu a dat inapoi si nu a vrut sa rateze urcarea spre Turnuri. O urcare presarata cu lanturi si zone de catarat frumoase. Pentru mine aceasta zona este una dintre zonele in care ma cred alpinist. J. Eram un pic atent la oamenii din jur cum urcau imi facem griji ca nu care cumva unul dintre noi sa nu poata urca. Emotiile traite de fiecare dintre noi nu le stiu insa cu siguranta daca nu era doamna psiholoaga sau psihiatra sa ne spuna bancuri poate eram mai crispati. Nu pot sa nu rad cand ma gandesc la fata celui de-al 3-lea liliac plin de sange care nu a vazut turnul de pe biserica.

Pe toata urcarea spre Vf. Turnuri imi faceam calcule daca sa mai continuam spre Vf. Ascutit sau nu, dar in acelasi timp profitam si de imprejurimi. Daca ma uitam in spate vedeam frumos Piatra Mica plina de grohotis si de oameni. Se vedeau si jneapanii verzi batuti de lumina soarelui. Era o adevarata placere sa privesti in jur peisajul.

In cele din urma ajungem la prima intersesctie unde sa ne decidem daca continuam spre Vf. Ascutit sau coboram la cabana. Am intrebam in primul rand “ veteranii de razaboi” si “ranitii” daca continuam sau nu. Nu stiu ce a fost in capul lor cand au zis cu totii ca sa continuam spre varf, dar cu siguranta sau gandit ca si mine sa profite de vremea aceasta asa buna si de peisaje. Asa si a fost, am profitat din plin, de un cer senin, de peisaje pline de pietre albe de jneapeni verzi, de tot ce era mai frumos din jur. Se vedea asa de frumos si Bucegiul, tot tot gol, dezbracat de nori. Radeam in mine si eram chiar bucuros sa fiu norocos sa am parte de asa vreme frumoasa la apus de august. Eram emotionat foarte puternic desi nu aratam aceasta emotia traita si din prisama faptului ca puteam sa urc burta. Burta mult batjocorita de priteni. Am fost ranit in orgoliu puternic cand am vazut ca burta mea intr-o poza era mai mare ca burta Cristinei (sotiei) care era in luna a 7 –a. E greu de digerat o asemenea burta cand mai ieri eram la 60 de kg si luam in piept orice varf. Acum era curiozitatea aceea pot sau sunt rupt. Cu fiecare pas zambeam ca   nu imi pierd inima pe carari, ca pot urca, ca simt o vlaga (nu mai sunt ce-am fost, dar sunt pe drumul cel bun). Aveam sentimentul acela in care simteam ca pot sa spal rusinea burtii, ca orice burta poate fi neglijata. E un semtiment ciudat care nu-l pot descrie in cunvinte cand esti lovit in orgoliu si totusi simti ca ai resurse sa nu fi o umbra.

Plin de energie si entuziasm ajuns pe Vf. Ascutit scot din bagaj raspunsul la intrebarea oamenilor simplii. -Ce faci cand ajungi pe varf?

-De ce urci pe varf?

- Ce placere gasesti acolo sa te obosesti pana sus?

-Scot primusul fac o supa la plic prajesc slanina si carnaciorul le amestesc si apoi mananc. Mananc cu pofta si cu panorama in fata. Termin mancarea si apoi cobor. Atat, asta este placerea mea, sa mananc slanina prajita pe acoperisuri si apoi sa cobor. Nimic mai mult si mai simplu.

La coborare am avut parte de discutii si povesti foarte faine cu Alex. Ca sa fie ziua completa mi-a impartasit din experienta lui de tata de baiat. Eu doar proaspat cursant de cursuri de gravide. Abia acuma aflu ce trebuie sa fac in caz ca … copilul plange, ca …. copilul nu doarme, cand …….copilul se loveste. In timp ce imi povestea ma gndeam la Tudorica al meu care trebuie sa vina in octombrie. Cu totii impartasesc acelasi sentiment ca: gata cu somnul, gata cu excursiile, gata cu placerile.

Cu totii povestesc de cuceriri de varfuri de medalii cat mai aurite, dar mie mi s-a activat acest semntiment ca singura cucerire si singura medelie cu adevarat aurita este familia, sotia si copii de care ai parte toata viata. De pe varf cobori si urci din nou, dar sa stai in sanul familiei mereu cu aceeasi dragoste si placere este mai important decat orice drum spre varf. Sa ramai pe varf este cu adevarat frumos.  

Chiar si prietenii imi zic gata cu iesirile la munte gata cu somnul mult. Eu nu am facut niciodata un scop o performanta de a merge la munte. Pentru mine muntele este o excursie. Merg vizitez traiesc si raman cu amintiri poze si prieteni.S-a intamplat pana acuma foarte bine si frumos. Nu se va mai intampla? Nu-i nimic. Traiesc oricum. Omul este facut sa se adapteze si sa-si creeze vise noi si noi si noi, realizabile sau nu.

Ca sa rapsund si la intrebarea de ce nu am urcat niciodata pe varful Moldoveanu, desi am avut ocazia, am si fost pana dupa pasul lui “Hilary” (asa mi l-am numit eu) este pentru ca vreau sa ramana visul la care sa visez. Este la fel ca si un sportiv ce se antreneaza pentru medalia suprema olimpica. Este medaliat la europene, mondiale, dar asteapta si viseaza la medalia olimpica. Dar acolo nu poti merge fara antrenamante fara rabdare fara vis si speranta. Trebuiea sa-ti pregatesti drumul. Nu reusesti nu-I mimic ramai doar campion mondial eruopean etc. Asa si eu imi doresc ca atunci cand ai mei copii vor fi studenti sa ma i-a de mana si sa ma duca sus pe Moldoveanu.

-Tati hai sa a te duc in excursie sus unde nu ai ajuns niciodata si poate nici el nu a ajuns. (nu o sa am nici cea mai mica intentie sa-l invat sa mearga pe munte. V-a descoperi singur).

Cam asa s-a terminat traseul de sambata seara plin de emotie in suflet si bucurie. A fost o zi perfecta in care toate m-au atins poate in ultima tura pentru o bucata de vreme. Vreme buna, oameni foarte foarte faini (multumesc mult), peisaje deosebite ca in Crai si povesti.

Iar seara la masa am incheiat distractia cu bonjur Madame, bonjur mesior, bonjour … si as… Un joc foarte foarte tare cu carti. Bogdan ne-a invatat jocul care la randul lui a fost invatat de catre un marocan.

Frumos, mi-a placut a fost pe gustul turei.

Seara in pat am schimbat doua vorbe cu sotia, i-am pupat pe ea si pe Tudorel din burticuta dupa care somn instant ca supa la plic. Am dormit neintors ca si colegul nostru Grumi care saracul numai el stie cum a venit din Constanta si cum va pleca inapoi. A fost o camera linistita de 12 persoane fara nici un sforaitor de meserie.

Duminica dimineata aceeasi vreme superba ne intampina cu un rasarit de toata frumusetea de pe varful Piatra Mica. Da, pentru cine s-a trezit la ora 4 dimineata sa vada rasaritul, adica nimeni.:). Dar soarele ne-a asteptap si la ora 12 cand am ajuns sus in varf el a rasarit. Era mare galben (cica soarele are alta culoare) ………. O paranteza mica legat de culoare:

Grumi: - Ce culoare are parul ursului polar? Dar pielea?

Grumi: - Raspuns: Parul transaparent si pielea neagra.

Subiect de discutie si in acelasi timp motiv de verificat pe google daca este adevarat sau nu.

Asadar, soarele de azi a fost la fel ca sambata plin de viata de lumina si culoare. Culoare data si de bancul domnisoarei psi…log sau atru … care ne-a spus bancul cu caii cand stapanii isi taiau urechile cailor sa-i recunoasca, pana i-au chilarit complet. Ca mai pe urma stapanii cailor au constatat ca unul este alb si unul este negru si nu mai era nevoie sa le taie o ureche o coada ca sa-i recunoasca.

Coborarea am facut-o pe la Fantana lui Botorog si de acolo pe drumul forestier pana la masini.

Tura s-a terminat intr-un mod rapid urcandu-ne in masini cu gandul la cea mai trista insecta din Romania.

La final , bonjour madame cristina j, cristinne19, hana ,aliana bonjour monsieur cristian, vlad, grumi, alex, bogdan

Multumesc mult !    

Sâmbătă, 10 septembrie 2016 - 11:28 
Afisari: 2,409 


shtelica