Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Prislop
Muntii Tarcu-Muntele Mic

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Ultimii clopotei de Bucegi (Muntii Bucegi)


Pe ultima suta de metri se intrevede plecarea. Un munte trist. Cunostinte noi. Adoptia. Doua constatari. Pierdem trenul.

Cam acestea au fost coordonatele unei ture de 1 zi. Dar sa incep cu inceputul...


Ocupat cu problemele personale din ultima vreme, nu am mai avut timp de munte si cand am avut timp, lipseau finantarile. Numai ca, vineri dupa amiaza se intrevede plecarea, prevazuta oarecum cu cateva zile inainte dar in lipsa sigurantei "dedesubturilor" care sa faca posibila iesirea la munte, nu am avut cum sa anunt pe nimeni. Asa ca...singur, tura de 1 zi. Imi tot faceam socoteli cum ca nu merita nicicum tura de 1 zi din absolut toate punctele de vedere, lucru care s-a dovedit in mare parte adevarat la sosirea acasa.

Dar dorul de munte a fost mai tare ca orice.


Fac repede echipamentul. Cand imi aduc aminte ca nu mai am bocanci. Ma uit la ei, se pot repara. Pe scurt, se rupse pielea intre siret si talpa. Piele, cand ma gandesc la faptul cate tampenii se fac sau se aduc drept incaltaminte la noi, parca imi vine sa dau dreptate chinezilor cand ii aduna pe unii pe stadion cu un anume motiv.


Caut o bucata de piele (de asta data piele adevarata) de la niste bocanci mai vechi, tai o bucata, o cos pe interiorul bocancului, dau cu Bison si gata. Daca se rupe si acum, asta e. Merg la munte oricum. Repede ceva cumparaturi de ale gurii si la somn. Da' de unde! Ba mi-a fost perna prea tare, ba prea cald, ba nu stiu ce altceva... Vazand ca nu pot dormi, m-am dat jos din pat, dau drumul la pc, la muzica. Aseaza nene pe indelete echipamentul (ha, pt 1 zi....m-am invartit 30 min daca pun pelerina de ploaie in stanga rucsacului sau pe dreapta? :)) ) si tot asa. Si nu lipsea bineinteles nici sfanta cordelina buna la orice, inclusiv in stadiul in care crezi ca nu mai ai scapare pe munte si vrei sa iti curmi suferinta. Fug la tren. Personalul 3001 era in gara. Ma asez undeva, si dupa catva timp, ajung in Busteni.


Cautasem pe net, prin pozele vechi, cam cum mai era toamna la munte in perioada asta, ca toamna in ultimii 8 ani, nu mai vazusem pe munte din motive obiective. Ma asteptam la frunze colorate, la aburi care se ridica dintre brazi, la cascade spumoase, la jocuri de lumini...ei bine, nimic din toate acestea nu a fost sa fie. Cand am coborat in gara, primul ochi a fost spre munte, apoi in gara, poate e vreun cunoscut ceva. Lipsa de cunostinta in gara, ma uit iar la munte: aceeasi culoare a stancilor, o lumina care batea ciudat, niste nori de o culoare nedefinita, urata, foarte urata. Nici nori albi, nici negri ca de ploaie. Cu siguranta nu voi face vreo poza cat de cat onorabila caci norii aia vor parea arsuri in poze, deci...o sa car aparatul degeaba. Asa a si fost dupa cum s-a dovedit.


Vazusem seceta din tren, porumb uscat, toate uscate, inclusiv pomi si am sperat ca la munte voi gasi acelasi paradis ca odinioara. Speranta imi crescuse vazand raul Prahova si ma gandeam ca isi aduna apele si de prin munte intr-o oarecare masura. Cu temerile aceste incep urcusul pe Jepii Mici. Era ceva apa in rauletul de langa telecabina care imi ameti mintea, eu visand deja cascadele de pe Jepi. Am ajuns la bifurcatie, urc in dreapta. Marcaj, am uitat sa ma mai uit dupa el, stiu drumurile atat de bine in Bucegi incat nu mai imi trebuie marcaj. Si ma gandeam eu ca uneori e posibil sa incurc ceva denumiri dar m-am linistit ca nu incurc potecile. Incep sa urc. USCAT. Niciodata nu am vazut uscat pe munte pana acum. Ma rog, poteca poate sa fie uscata dar pe alaturi era mereu umed, ceva flori, picuri de roua atarnand de iarba si care picaturi in raza soarelui straluceau ca niste perle. Nimic din toate astea. Uscat. Uscat e putin spus, pe poteca era praf de imi intra piciorul pana la glezne. Stabilitate? Nu prea. Vad Cascada Spumoasa. apa. Speranta imi creste dar era pe partea cealalta a muntelui. Aici, uscaciune.


Cum stau eu si ma gandesc la asta, ma ajunge un baiat din urma, caci facusem pauza de masa, in tenesi si cu o borseta de piele in mana caci avea numai urechiusa de tinut la incheietura mainii. Mai tarziu ma ajunge din urma un domn la 48 de ani, echipat ok pt 1 zi. Mai tarziu aflu ca era amic cu o buna prietena a mea, VSD-ista convinsa, din Buftea. Pornim la drum. Uscat si acelasi praf. Frate...intr-un an de zile in Bucuresti nu am inghitit atata praf cat mi-a fost dat sa inghit pana la iesirea din padure. La luminis, ajungem din urma 2 fete, pantofarite, maritate. Plecasera la munte sa isi serbeze una ziua de nastere. Aflam ca era a doua oara cand sarbatorita urca Jepii si cealalta primul ei traseu mai tare. Apoi...poti interzice omului sa mearga pe domeniul public? Nu. In fine...facem cunostita si poate ca placerea era reciproca asa ca am pornit toti la drum.

Aflu curand ca ele musai sa ajunga la poalele muntelui in seara asta, pelerina de ploaie nu aveau, lanterna nu, bani de telecabina nu. Cum stateam noi la o pauza de tigari (pe bune acum, nu imi place sa merg sa fac norma sau sa demonstrez cuiva ceva, nu am priceput niciodata si nu voi putea pricepe care este gloria grabei pe munte), in lipsa de privit altceva mai bun ca de exemplu niste pomi colorati, flori, peisaje, capre sau cascade, le iau la contemplat pe pantofaritele noastre. Cand spui pantofar, te gandesti la ce este mai rau pe munte, in sensul de om nestiutor si needucat. Fetele erau ok, mult mai frumoase in alte zile decat acum obosite pe Jepi, dar foarte placute, cum se spune, "dupa vorba dupa port". Primul lucru pe care il observ este incaltamintea. Niste tenesi spre surpriza mea mult mai comozi si mai rezistenti decat orice adidas de munte vazut de mine in magazinele de profil, la incaltamintea asta ii spune "de trekking". Pentru mine tot tenesi/adidasi sunt, eu fiind un impatimit al bocancului, asa ca tenesilor nu le vad rostul decat in cabana sau pe la cort cand nu mai vrei sa porti bocancul. Ok, tenesii aia mi-au dat impresia ca nu erau orice tenesi , ci unii alesi special mai butucanosi, desi cumparati de la Leonardo sau Cora, lasau impresia ca fetele stiau ca e posibil sa aiba probleme cu talpile. Tenesii in conditiile date mi se pareau ok desi multi imi vor spune ca gandesc gresit. Cum ma uit la tenesi, vad o floare uscata. A...am si eu niste clopotei de Bucegi, ultimii in viata cred pe muntele asta, crescuti undeva intr-o crapatura umbroasa unde seceta mortala nu si-a putut infige degetele si pe care am reusit sa ii pozez. Oricum, tenesii aia imi tradau impresia ca fetele nu erau chiar luate cu pluta asa si pripasite pe Jepi.


Imbracamintea era ok de vara/toamna, aveau un rucsacel cu ceva haine de schimb, ce le lipsea era pelerina si lanterna care obiecte iti dau o siguranta in plus. Dar pentru persoane care vad muntele pe viu numai asa, este de inteles ca nu le aveau. Si ele isi dau seama ca e posibil sa fie nevoie de asa ceva si prin urmare, grupul se intregeste definitiv pana la destinatie. Cum beam noi apa la o pauza de tigari imi dau seama cat de neinspirati trebuie sa fie unii care au urcat fara apa, caci nu aveau de unde sa ia, totul era uscat, uscat, uscat, pana si jnepenii aveau varfurile crengilor uscate. Convingerea ca pantofaritele erau ok a fost cand am vazut ca nu au aruncat chistoacele ci le-au bagat in pachetul de tigari!

De obicei sunt precaut cand e vorba de noi cunostinte mai ales pe munte, dupa zodie fiind scorpion si scorpionilor nu prea le plac surprizele, dar acum nu am avut nicio rezerva in privinta colegilor/colegelor de drum. Inainte de Caraiman, mai facem o ultima pauza de tigari si ne facem socoteala crampelor musculare, muschilor cimentati, oboselii, a caloriilor pierdute si alte chestii asemanatoare. Noi baietii ne dam cocosi dar tremuram cand auzim de doctor. Razand pe tema asta, a discutiei baieti vs fete, le fac o remarca cum ca sunt cam obosite. Primesc raspunsul clar: "daca un barbat poate, putem si noi! " Punct. ;)


Ajungem in Caraiman, la 30 minute dupa limita data pe indicator ca fiind normal traseul ca durata de timp, pentru cei care vor sa isi oboseasca creierul facand aritmetica in loc sa priveasca muntele. Mai mult de 20 minute nu stam incerc sa mananc ceva, fara prea mare succes caci o mancare uscata aluneca greu...si comand un pepsi. La Caraiman am fost primiti frumos, ca de obicei. Cerem repede niste lamuriri cum sa ajungem mai repede jos fara telecabina si pornim. Varianta indicata de dl Narcis de la Caraiman era prin Sinaia dar dupa oboseala evidenta pe care o manifesta o colega de drum mi se paru cam lung, mai ales ca firul indicat care sa dea in poteca mai jos de 1400 nu il cunosteam prea bine si nu aveam chef sa risc. Prin urmare dupa o mica discutie cu colegii, coboram pe Sil, pe Jepii Mari adica. Acum ceva timp, imi facusem o promisiune ca nu mai dau prin zona aia caci nu imi place traseul ala, eu numind in particular drumul ca fiind Jepii Lungi sau mai exact, Jepii Plictisitori. Caci pur si simplu, nu ai nimic de vazut acolo in conceptia mea. Dar uite ca eram nevoit sa ajung iar pe Drumul Terorii mele psihice. Pentru mine, teroarea psihologica data de drumul ala (desi coboara lin ca o frunza cazuta din pom) e mult mai mare decat Panta Prostului, aia care pleaca din Gura Diham unde multi "mor" in primele 10 min de urcat datorita schimbarii bruste a unghiului de panta.


Cand sa plecam din Caraiman, observ ca una din colegele de drumetie avea bluza de trening mult mai umflata in locul unde se afla "sufletelul". Uite ce bine face muntele omului ma gandeam, dar... Fetele cum sunt ele mamoase, cu acceptul cabanierului, au adoptat un pui de catel, platit cu 50 de bani. Acum imi dau seama ce negociau dl Narcis si colega noastra, lucru care costa "juma' de leu". Fireste ca omul a vrut sa scape de un pui, colega vroia catel (are multi ca lucreaza voluntar la protectia animalelor) si cum i s-a lipt inima de catelusa asta mica si probabil ca nici cabanierul nu s-a putut abtine de a nu i se induiosa inima de rugamintile fetei...si uite asa ne completaram grupul cu un vajnic aparator de urs care ar fi putut sa ne iasa in cale, o catelusa mica si dulce de vreo 6 saptamani, cu niste ochisori mortali. "Nu ma va incetini" primesc raspunsul implacabil al fetei. Lucru care s-a dovedit adevarat pana la urma. Chiar daca scorpionul din mine refuza schimbarea asta brusca, totusi dulceata catelusei m-a dat gata. Imi plac cainii mult dar ma gandeam numai cum se va folosi fata de maini pe traseu, ca mai sunt cateva zone cu lanturi si mici saritori...temere degeaba caci fata era mai sprintena decat am banuit eu.

Ajungem repede la Canton si fireste, portia de "jnepening" atat de "apreciata" de mine toamna cand ursul isi face siesta pe acolo, trecu repede, fluierand amarnic din tiuitoarea aia agatata de rucsac cu un snur pe care i l-am pus eu. Intram pe Drumul Terorii Mele psihice. Frate, nu stiu de ce, dar cred ca e singurul traseu pe care nu il am la inima din simplul motiv de "boring" asa cum aud ca ii este pronuntia in engleza...pur si simplu...BORING! Doamne, avea sa mi se para drumul ala atat de infernal incat ma miram si acum cum de m-am lasat convins de o colega de site sa il URC acum ceva timp. Numai ca drumul avea sa imi ofere o surpriza care inlatura cuvantul "plictiseala" din descrierea orala a traseului.


Nu intram bine pe traseu (al 2-lea stalp de funicular) ca cealalta colega se lovi la genunchi. Morfina nu aveam de unde sa cumparam, spray ca fotbalistii nu aveam...am fost nevoiti sa facem putin masaj si dupa ce ne-a convins fata ca poate merge, am continuat drumul. Era deja obosita, dar incepand cu cablurile, obosise rau. Nu o mai tineau. Am facut un pact cum ca la saritori si cabluri sa piedem timp ca sa coboare ea in siguranta, timpul pierdut urma sa il recuperam pe traseu lin dupa saritori. Frate, nu au maturat astia Palatul Parlamentului pe scari cat a maturat fata aia saritorile cu fundul. Am ceva cu datul pe fund, impotriva rau sunt, dar in conditiile date unde daca te asezai pe fund stateai cu picioarele pe poteca de sub saritoare, mi s-a parut ok si am folosit metoda de multe ori. Pe scurt, ori de cate ori treceam de o saritoare, pierdeam timp cu fata ca o ajutam de fiecare data. Nu am tinut de mana nicio fata maritata atata timp cat am tinut-o pe ea...

Partea cea mai rea era ca nu o mai ascultau muschii si cum incepusera sa apara "firele" minuscule care brazdau si surpau poteca ingustand-o, a fost pentru ea un chin , caci ii era si frica. A urmat munca de lamurire impotriva fricii. Intre saritori si "fire" tot o indemnam sa mearga mai repede, un "ha-hai...hai-hai ca mai e putin", vorba care a devenit leit-motivul traseului. Eram si in intarziere, pleca trenul, a trebuit sa ne grabim, toti trebuia sa ajungem jos si in Bucuresti seara. Am hotarat peste capul tuturor ca fetei ii trebuie o pauza; hotararea fu pe plac tuturor ca nimeni nu era intreg fizic. Pierdeam acum 5 minute mai bine decat sa pierdem 25 mergand mai incet si cu greu. Am indopat fata cu zahar si ciocolata si...am dat comanda: PE CAI! Care cai, ar fi fost buni acum...


Fata cu catelusa mergea in urma mea foarte bine. La ultima parte a traseului sunt trei barne care inchipuie un podet peste o surpatura de poteca care nu se poate numi hau, dar se vedea ca era ceva gol 1 m dedesubt. Vad ca ii e frica. Trec eu primul, ea dupa mine. Numai ce o vad cum se dezechilibreaza, cum ii este efectiv frica si sar sa o ajut si ne proptim in stanca care marginea traseul. Am ajutat-o sa treaca apoi se aseaza putin sa ii revina inima la loc. Fata asta avea un rau de inaltime, vertij, ceva greu de descris. Daca vede gol, pur si simplu ameteste, chiar lesina. Fobie. A incercat sa scape la doctori de asta, fara reziultat. Daca ai setarile asa...asta e... Ajungem la cantonul din padure. Nu o luam pe drumul care e langa constructia de piatra care sustine teava ci de-a dreptul pe o scurtatura care coboara drept in Hotel Silva. Ajungem toti jos si cum vad ca toti au asfalt sub picioare...imi cer voie sa ii parasesc. Mai am 7 minute pana vine trenul, biletul deja cumparat din Bucuresti, alti bani nu aveam, nu stiam daca mai vine un tren, musai sa ajung acasa la ora stabilita...motive personale. Fetele nu m-au lasat sa imi cer scuze pentru ca de fapt ele vor sa ne multumeasca noua ca au ajuns tefere jos...si plec, fug de fapt. Busteni-ul e mic dar niciodata nu mi s-a parut asa mare ca acum. Speram ca fiind la noi in tara sa aiba acceleratul intarziere. Ajung si vad trenul cum pleaca! Pffffff...


Aflu in gara ca mai este un accelerat 30 minute mai tarziu...uraaaaa! Dar nu stiam cum sa fac cu biletul la trenul pierdut. Ma lamureste functionara la ghiseu cum ca sa ma sui in tren, nu e nicio problema. Cum stau eu asa, dupa 20 minute apar si colegii de drum, au venit la tren in dauna microbuzelor cred. Se reintregeste formatia. Vine trenul, ne suim. Colega noastra care era foarte obosita doarme deja...

Cum stateam si ma gandeam asa la ale mele am constatat ca tura nu mi-a placut. Tura de 1 zi niciodata nu mai fac. Muntele nu mi-a placut acum. Poze nu am facut decat una, mi-a fost frica sa schimb oviectivele din teama de a nu avea 1 kg de praf pe senzor, apoi peisajele erau in lumina foarte proasta. Scriind insa jurnalul, am descoperit alte fete ale naturii umane care mi-au schimbat parerea.


Ultimii clopotei de Bucegi, probabil ultimii supravietuitori ai secetei cumplite

/33333333/export__356_of_1_.jpg

Cum stateam noi si faceam schimb de date de contact, ma tot gandeam cum ca lumea pe munte e diferita. Unii pe care ii consideram pantofari dupa toate regulile ale normei impuse , s-au dovedit muntomani. La colegele de drum ma gandesc. Nu au vazut trasee decat cu masina sau telecabina si asta rareori. Insa hotararea lor, mintea limpede in anumite situatii, judecata logica cum ca la munte e altfel decat in parc, comportamentul civilizat si felul lor de a fi bune colege de drum, m-a facut sa imi intaresc convingerea cum ca pantofarii sunt numai aia needucatii, nu oricare om venit, pripasitt pe munte intr-o zi oarecare.

Ce pot spune? In tren ma gandeam cum ca nu mi-a placut muntele asta data. Scriind jurnalul insa, am descoperit alte chestii, intrinseci prin natura lor, natura care tine de natura umana. Mi s-a schimbat parerea. Multumesc colegilor de drum si carari cu soare!



Duminică, 16 septembrie 2012 - 14:52 
Afisari: 2,183 


Postari similare:





Comentariile membrilor (19)

zoly
zoly
Busola
 
1
Ei, Mihai, Mihai ... Cum sa fie muntele trist? Te-a prins tura intr-o pasa proasta. Carpati.org

Ai dreptate cu praful pe Valea Jepilor. Foarte mult praf. Foaaaarte mult! Daca derapa vreun bocanc (sau "tenesh") se ridica un nor de praf de parca ar fi trecut un "gipan" in viteza pe-un drum de tara.

Exact asta mi-am spus si eu, ca in cele doua coborari pe Jepi de saptamana ce tocmai se incheie am inghitit mai mult praf decat intr-o vara intreaga in Bucuresti!


Duminică, 16 septembrie 2012 - 18:27  

odin
odin
Rucsac
 
2
Ei Zoly...nu chiar in pasa proasta.
Dar asa mi se paru mie acum la munte. Sau poate asteptarile erau altele. Cel mai mult m-a influentat tura de 1 zi...dar am zis hai sa incerc, sa vad cum e. Sa nu spun ca nu am facut. Alte dati...nu cred ca voi mai face 1 zi decat daca fug sa culeg pe careva din padure, altfel nu.
Mi-au placut oamenii in schimb. Ei nu s-au schimbatCarpati.org
Multumesc de trecereCarpati.org


Duminică, 16 septembrie 2012 - 19:34  

xoreax
xoreax
Coarda
 
3
E vorba de "podul" asta? Carpati.org Inspaimantator, de-a dreptul..

http://i.imgur.com/Yz6mI.jpg


Duminică, 16 septembrie 2012 - 23:16  

odin
odin
Rucsac
 
4
da, asta e podetul, 3-4 barne care sa faca viata mai usoara.
dar daca omului ii e frica, asta e, mai ales ca se vede printre barne si oboseala acumulata cu frica iti da senzatia asta ca nu poti; nimic rau insa.
bine ca nu am mers la Scropoasa, ca pe podurile alea sinistre si subrede nu cred ca scapam teferiCarpati.org
Multumesc de trecereCarpati.org


Duminică, 16 septembrie 2012 - 23:26  

xoreax
xoreax
Coarda
 
5
Asa e cand pleci la drum cu necunoscuti, nu ai de unde sti reactiile fiecaruia. Foarte ok insa din partea ta ca le-ai dat tot ajutorul, atat fizic cat si moralCarpati.org


Duminică, 16 septembrie 2012 - 23:41  

luna
luna
Busola
 
6
Bravo pentru tura, seceta insa din pacate face ravagii in tara, inclusiv pe munti. Joi seara am venit din Retezat si am vazut cel putin 3 incendii de vegetatie din tren, din care unu a fost la mai putin de 3-4 metrii de calea ferata. Cu privire la oameni, fiecare e unic in felul lui, in mod asemanator cu acele fete am fost si eu acum ceva ani, singura diferenta fiind datorata lipsei documentatiei pe atunci, si a prezentei documentatiei acum. Sunt aproape sigur ca pe viitor acele fete se vor echipa corespunzator. Bravo si pentru rabdarea, ajutorul si indrumarea lor ca si a altor oameni pe munte de catre tine.


Luni, 17 septembrie 2012 - 04:13  

odin
odin
Rucsac
 
7
Fetele nu mi-au lasat deloc impresia ca nu erau echipate. Nu plecara deloc aiurea pe munte, aveau incaltari oarecum ok, se vedea clar ca au gandit treaba asta, haine de schimb, aveau trusa medicala! Unele nimicuri pe care noi le consideram absolut indispensabile nu aveau (lanterna + pelerina) dar nici nu a fost nevoie. In conceptia lor nu aveau nevoie imediat de ele. Cu siguranta insa, alte dati se vor echipa mai bine daca vor vrea sa mearga masi des.
Drept sa spun, xoreax, ma bucur ca m-am intalnit cu ele, au fost o companie tare placuta cu toate ca erau prima oara la drum greu. Nu s-au bosumflat, nu sclifoseli, nimic de genul de d-ra sensibila...judecau prea bine fata de multi oameni!
Chiar daca le-am ajutat sa coboare, eu si colegul, fetele nu au tradat deloc impresia ca nu pot cobora si singureCarpati.org


Luni, 17 septembrie 2012 - 06:48  

midan
midan
Rucsac
 
8
Turele de zi pot fi faine, numai ca la tine s-a nimerit intr-o circumstanta mai putin favorabila.
Dar ce ai pierdut pe o parte ai castigat pe cealalta asa ca nu te mai vaita...
Eu zic sa mai incerci ture de o zi.


Luni, 17 septembrie 2012 - 10:29  

xoreax
xoreax
Coarda
 
9
Daca mai facusei cele doua trasee, puteai sa incerci alteleCarpati.org


Luni, 17 septembrie 2012 - 10:48  

odin
odin
Rucsac
 
10
Usor de spus, greu de facut, xoreax.
In situatia data am fost nevoit sa cobor pe Sil. Eu vroiam pe Pelisor direct in Sinaia.
Daca ma vait e de secetaCarpati.org daca nu ploua bine curand, nuv avem toamna cu pomi colorati ci uscati.


Luni, 17 septembrie 2012 - 10:57  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
11
Seceta mare intradevar. Am fost saptamana trecuta la Malaiesti si am sperat sa ma pot aproviziona cu apa de la Poiana Izvoarelor. Sperante desarte. Din cate izvoare brazdeaza zona nu am mai gasit decat vreo 2-3 firicele atat de firave ca nici cu forta nu am putut aduna un pahar cu apa. Multele mocirle datorate izvoarelor erau complet uscate si chiar crapate. Nici la cabana nu am gasit vreo urma de apa. Asa ca aviz amatorilor. Luati apa din oras ca sus e 5 lei jumatea.


Luni, 17 septembrie 2012 - 23:01  

odin
odin
Rucsac
 
12
Poiana Izvoarelor e o denumire care nu e conforma cu realitatea. Si in zilele cand zici ca e muson venit din alte tari asiatice, abia gasesti un firicel de apa, asta daca nu te alearga cainii. Or bea ei de acolo, naiba stie.


Luni, 17 septembrie 2012 - 23:47  

csaba81
csaba81
Busola
 
13
Foarte frumos jurnalul,cat de rau imi pare ca eu nu am darul acesta,de a scrie jurnale asa frumoase,desi tia nu ti-a placut,eu as citit cu mare interes desfasurarea evenimentelorCarpati.orgcarari cu soare in continuare.


Marți, 18 septembrie 2012 - 10:33  

zoly
zoly
Busola
 
14
Mihai, Dragos are dreptate. Numele e conform cu realitatea, exceptand anii secetosi. Cu numai doi ani in urma am avut chiar curiozitatea sa numar izvoarele care taie poteca intre Panta Prostului si Poiana Izvoarelor. 23 (douazeci si trei) curgeau in 2010, in luna septembrie!

Anul acesta in schimb este jale! In iulie curgeau doar trei, si foarte firav. Iar pe teava izvorului de la Malaiesti, care de regula are un debit consistent pana la sfarsitul verii, nu se prelingea nicio picatura.

Ca sa nu mai amintesc de faptul ca Valea Alba n-are pic de zapada inca de la inceputul lui ... iulie!


Marți, 18 septembrie 2012 - 14:20  

odin
odin
Rucsac
 
15
Da, e seceta mare, Zoly!
Cunosc bine P.Izvoarelor, stiu cum e si cand e apa si cand nu este. Dar ca anul asta nu a fost niciodata. Eu nu stiu cand sa fi secat complet Cascada Caraiman, toata apa pe Jepi, pe Comori, Malaiesti. Culorile pomilor, de un verde din acela bolnav, de seceta, frunze galbene nu de toamna, ci uscate. IASCA. Atat pot descrie. Pe orice puneai mana, fosnea.

Csaba: multumesc de cuvintele frumoase! Carpati.org
Poate ca e un jurnal putin diferit, nu ridica muntele in slavi asta data, dar pune accent pe natura umana. Nu am facut decat sa descriu ce am simtit. Poate ca asteptarile mele erau altele. Daca mi-ar fi displacut atat de mult, nu ai fi citit jurnal, caci nu-l scriam, nu vreau sa indispun lumea cu alte pareri.Carpati.org


Marți, 18 septembrie 2012 - 15:22  

miparv
miparv
Rucsac
 
16
Campanula abietina.


Marți, 18 septembrie 2012 - 16:26  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
17
Muntele a fost asadar, mai mult un pretext pentru ziua asta; tragand linie, poti spune cum el nu ti-a placut dar pare ca e cu totul alta poveste cu ziua si ceea ce pana la urma, datorita muntelui, ai intalnit, nu?

Altfel, turele de-o zi, si pe-astea depinde cum le privesti - da, daca-i vorba de pozat, sunt, in general, o pierdere de vreme dar pot fi foarte frumoase ca simpla plimbare si de obicei, vin la pachet cu avantajul de a cara un rucsac usor si de a fi mai sprintar (nu grabit, nu in cautare de recorduri dar mai putin greoi in miscari).

Si cu drumul Uraltorilor, eu zic sa nu fi asa de reticent - daca i se administreaza cateva corectii si se accentueaza prin anumite puncte, poate fi chiar placut. sa ma explic:
- nu incepi coborare prin jnepeni si pe la cantonul naturalistior ci, venind dinspre Caraiman, se face o vaiuga domoala care se intersecteaza cu poteca marcata chiar in locul in care iese din jnepenisul de sub canton; poti merge pe curba de nivel, pe partea stanga a vaii pana ajungi in margine , cumpana apelor cu abruptul dinspre v. Urlatoarea mica - v. Comorilor, urmezi culmea pana deasupra locului unde valea intersecteaza poteca marcata si-apoi cobori in ea;
- apoi, din diverse puncte de pe poteca marcata, privelistea spre saua Claii si spre peretele Claii poate fi, zic eu, interesanta ( eu acum ceva mai multi ani am vazut, de exemplu, asa ceva: http://tinyurl.com/9qdj5zb )
- jos, exista la un moment dat, o coborare in stanga, pe langa niste izvoare captate, pe-acolo se poate ajunge la cateva cascade aflate deasupra celei pe care lumea o stie drept "Urlatoarea" (si astea, da, mai au debit si-acum, pe seceta asta...) si-apoi cobori pe fir pana la ea si continua pe traseul ei, pana in Busteni.
( sunt doar niste lucruri mici dar pot sa ajute la alungarea/uitarea plictiselii, zic eu)


Marți, 18 septembrie 2012 - 22:23  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
18
*coborarea pe langa izvoare era in dreapta...


Marți, 18 septembrie 2012 - 22:24  

odin
odin
Rucsac
 
19
Mersi CosminCarpati.org
Stiu vaiuga aia care da sub canton in poteca, parca ii zice Valea Mieilor. Cu toate astea, am fost obligat sa cobor direct pe poteca din cauza fetelor, ma ales a celei care a obosit, nu aveam chef sa risc nimic. Pe urma, nu am avut timp sa cotrobai imprejurimile.
Cu siguranta cascadele de care zici mai au debit, din moment ce urla cascada.
Cat priveste turele de 1 zi, ai dreptateCarpati.org La fel gandesc si eu, daca e vorba de facut miscare, merita, daca e numai de pozat (si am pasiunea) sunt pierdere de vreme. De regula combin pozatul cu miscarea. Dar miscarea fara pozat, nu imi place, de aceea cu greu cred ca mai fac ture "pe munte" de 1 zi. Pe "sub munte" daca o sa fie, numai pt pozat merg si nu cu trenul. Nu imi place deloc proportia de 50% munte, 50% deplasarea cu trenulCarpati.org


Miercuri, 19 septembrie 2012 - 15:02  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0890 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org