Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2021
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

August 2021
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Pietros
Muntii Rodnei

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Ultima tură de Marte, prima tușă de Paște (Muntii Latoritei)


     Sau, cum bine grăiește o vorbă din popor, aciuată pe aci de prin te miri unde, și ieșită din gura lui te miri cui ... dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i planurile tale !


     Cam așa pornește și astă istorioară ce-și află obârșia într-un anunț tot de pe carpați.org, un picuț mai vechi, prin care se căuta bravi voluntari și destoinici munțomani pentru o prea cinstită acțiune de ecologizare a unei largi și prăvălite pante spre ruinele fostei odinioară frumoase cetăți, Orăția. O știți ? A din gios de DN-73, încaltea dintre Rucăr și Bran.


     Îi dădui ocol pe la poale și mă cocoțai pe ale sale bătrâne ziduri, cu niscaiva anișori în vale, când bunghii și drumul ăl vechi de care, dintre Ardeal și Muntenia. Se văd și amu în neagra piatră șanțurile săpate de roatele cele mari ale buților trase de boi. Iar dacă vii bine înhămat și încins cu o demnă coardă ... poți străbate în suspans cele chei și praguri ale Orății. Sau Orăției ?!


     Știu doar că prin cele meleaguri pitite în verdeață, mă trezii dintr-o dată smuls din timp și azvârlit în vreme. Se opriră. Insistentele și implacabilele secunde ale avidului ceasornicar se opriseră. Iar mie-mi venea să urlu: stai clipă, fii veșnică !


     https://www.carpati.org/jurnal/v%C3%A2rtoapele_din_leaota_piatra_dragoslavelor/3305/ 


     Iaca poznă doar, că-n ale noastre zile, cel înierbat versant spre cetățuie mi se află sufocat de tot felul de gunoaie prea moderne. Oameni iubitori de urât și cinstitori de rău, cu sârg îl îngropară sub un morman întins de mizerii. Pasă-mi-te în ton cu a lor mizerie lăuntrică. Ci mă gândeam tăt singurel, cum ce-ar fi să mă alătur și io celor strânși de chemarea Iancului. Radu, ăl de la Frasinu`.


     Ușor de zis și bine de spus ... dară cu cât se scurgeau zilele, cu atât treceau și nopțile. Iar cum firușorul nevăzut de apă, cel din adâncul pământului, unduie firav și se strecoară temător printre strâmbe rădăcini și sfărmate chietre, ca după multe zvârcoleli doar de el știute, să izbucnească la lumină într-un cristalin izvor ... tot așa un gând năstrușnic de zor în țeastă-mi se înfiripa. Măi, și ce parșiv tot el creștea !


     Porni alene. Cu o prognoză meteo ușor incitantă și deloc potrivită cu acalmia ternă dar primăvăratică cu care începuse de la o vreme vremea să ne obișnuiască. Și uite așa, ca un bulgăraș de zăpadă ce purcede zănatic la vale ... îmi pufni și mie o idee pitică, născută probabil dintr-o dendrită trecută și-un nevron puturos, încârligați sublim într-un puseu magneto-electric. Mdeh, se mai întâmplă. Des, în scăfârlia mea. Așadar și prin urmare, începui a scotoci prin hărțile-mi digitale, doar-doar oi da peste un munte ce de mult timp mă bântuie: Latorița. Cea frumos șezătoare între Lotrului și Căpățânii. În momentul ista, mi se cu totul șterse din minte orice Orăție ...


     După niscaiva trasee inițiale, chiar și prin rezervația naturală dinspre Ciungetu, mă hotărâi totuși asupra altor două circuite, incomplete, cu abordare și revenire din și în DN-7A. Ale lor detalii se regăsesc aici :  https://www.carpati.org/planificator_ture/latoritei/6420/ 


     Cu rezervarea cazării fu o țâră mai anevoios, deși primisem o binevenită sugestie despre o cabană strașnică, undeva pe culme, dar la care nădăjduiesc să ajung mai spre toamnă. După ce două zile căutat-am camere prin preajma Voinesei, luând la telefon vreo cinsprezece pensiuni cu prețuri accesibile, iată că abia în a treia zi de insistențe dădui de o adresă potrivită grupului numeros de participanți. Și grupul tot creștea ...


     În sfârșit, în ziua cu pricina, spre rușinea mea cea trecătoare, lăsai sârguincioasele furnicuțe să se strângă în cea vale a Orății, iar eu îmi luai lăuta - pardon, Loganu` - și fuguța nonșalant, într-un cântec și veselie mare către altă vale. A Oltului. Cea cu a bătrână monastire, loc de tihnă pentru Mircea.


     Și-apoi altă vale, a Lotrului. Plină de serpentine și ispite tot alpine !


     Ce să mai ... vreo paisprezece oameni în vreo patru mașini ajunseră în grabă, pe paisprezece a lui Avril, în Curmătura Vidruței. Aiasta după ce-am descălecat cu trombă în camerele Casei Tibi spre a ne descotorosi de calabalâcul inutil, și după câteva aranjamente și permutări de trupe și căruțe spre cele două capete ale traseului. Așa cum mă așteptam, șoseaua era degajată, probabil că până cel puțin la superba cabană Groapa Seacă, sau chiar mai departe spre Jieț ... Păcat că-n părțile acelea drumul îi foarte prost. Dar muntele dormea placid și mândru sub zăpadă. Albă și multă. Căci aiasta-mi era pohta ce-am tot poftit !


/Latoritei_2020/crpt_p_01.jpg


     Timpul ne cam ticăia în ceafă, ba din vale, ba la deal ... și iac-așa trecu ușurel de miezul ăl fix al zilei când dădurăm din bocanci pe-un forestier în sus.


/Latoritei_2020/crpt_p_02.jpg


     Vremea ne fu caldă și primitoare, iar ceriul senin pe ici, cu nori pe colo.


/Latoritei_2020/crpt_p_03.jpg


     Zăpada era atât cât trebuie și așa cum trebuie ... obligându-ne totuși la un striptease general de care ar fi fost mulțămită până și țanțoșa Baba Dochia.


/Latoritei_2020/crpt_p_04.jpg


     Citisem cândva într-un articol binișor documentat, că Dacia, din geto-dacă, este sinonim cu Dochia, din pelasgă, iar Baba este un arhaism indo-european pentru Vechi, Bătrân, de la începutul timpului și-al lumii. Hmm ... Dacia Veche, Novac ăl Bătrân, Ali cel Întâiu` ... Parcă are logică și potrivire. Zic io, Mișu Moșu` geto-dacul, și-același pelasgo-scitul Mișu Babacu` ... Haoleu, aferim de capu` meu !


/Latoritei_2020/crpt_p_05.jpg


     Pădurea se cam termină frumos cu o poiană dalbă lângă Dosul Noptesei, unde dăm și de o stână. Troienită. Cum vântul îi majestuos dar lipsește cu desăvârșire, ne oprim aici să înfulecăm ceva în tihnă. Unii fac plajă, cu spatele pe omăt și cu burta la soare. Cică priește digestiei.


/Latoritei_2020/crpt_p_06.jpg


     Cu benzen la motorel, ne urnim și noi, mai cu chiu, mai cu vai, spre urcușul către vârful Noptesei (?), de unde cam începem să înțelegem că itinerariul ales ne va delecta cu peisaje de vis. Este abia începutul !


/Latoritei_2020/crpt_p_07.jpg


     Ne vine greu să părăsim acest mic platou din golul alpin, dar trebuie să înaintăm pe traseu. Parcă ne zorește un pic și-un pui de vânt.


/Latoritei_2020/crpt_p_07_a.jpg


     Zăpada este tare și uscată. Încă.


/Latoritei_2020/crpt_p_07_b.jpg


     Ajungem imediat pe alt vârfușor pietros, traversând cu multă grijă o pantă mai înclinată și cu ceva gheață, pe ici, pe colo. Unii cu colțari, alții fără colțani. Adevărul e că dacă o luai la vale, ajungeai mai jos de stână. Dar nespus de repede. Și memorabil.


/Latoritei_2020/crpt_p_08.jpg


     De aici, alte deschideri, alte culmi ... albe și domoale. 


/Latoritei_2020/crpt_p_08_b.jpg


     Întinderi minunate de zăpadă imaculată peste care ne lăsăm urmele pașilor către vârful Frătoșteanu Mare.


/Latoritei_2020/crpt_p_08_c.jpg


     Sub noi scârțâie omătul, deasupră-ne se joacă norii, iar împrejur ... creste și coame de munți. Suntem în paradis !


/Latoritei_2020/crpt_p_09.jpg


     Suntem nici la jumătatea traseului, dar pe-aproape.


/Latoritei_2020/crpt_p_10.jpg


/Latoritei_2020/crpt_p_10_a.jpg


     Revenim la troița creștină ridicată în cinstea eroilor pieriți pe front.


/Latoritei_2020/crpt_p_11.jpg


     De acu` tot îi cam dăm la vale, ușurelu` și lunguțu`...


/Latoritei_2020/crpt_p_12.jpg


     Oprim și ne minunăm când și când pe câte-un pisc din munții Turcinu Mic, Părăginosul, Boarnescu.


/Latoritei_2020/crpt_p_12_a.jpg


/Latoritei_2020/crpt_p_13.jpg


/Latoritei_2020/crpt_p_14.jpg


     În apropiere, dar totuși atât de departe, strălucește la chindie, mândrul și impunătorul Puru.


/Latoritei_2020/crpt_p_15.jpg


     Vârful ista chiar emană puritate, semeție și respect. Mai ales acum, înveșmântat în odăjdiile ingenue ale iernii. Sub cerul ăsta hipnotizant !


/Latoritei_2020/crpt_p_16.jpg


     Puru` cesta ireal iluminat mă atrăgea ca un magnet. Parcă îmi deșira sufletul încercând să mi-l respire. Acum i-am lăsat doar privirile, sorbindu-l din ochi și luându-l cu mine în amintire. Căci pașii noștri cotiră brusc spre Nord, coborându-ne repejor din vârful Pietrile spre liziera pădurii din josul golului alpin.


/Latoritei_2020/crpt_p_17.jpg


     Ce fu frumos în astă zi se apropia de sfârșit. Cum îi dădeam la vale, cum ne afundam într-o zăpadă cam moale, cam mare și cam apoasă. Ba până la genunchi, ba până la șold. Mdeh, fiecare după stat. Se vede treaba că soarele de peste zi încinsese binișor văile Latoriței, înmuindu-le grozav omătul.


/Latoritei_2020/crpt_p_18.jpg


     Intrăm în pădure, la asfințitul soarelui, dând cu chin din picioare pe un forestier în jos, le lângă firul pârâului Pietrile Vidruței (?). În cele din urmă, și la lumina frontalelor, valea ne scoate exact în fața mașinilor parcate de dimineață într-un cot din DN-7A. Poftim, așa brodire spațială, mai rar !


     Încă puțin și ne vedem cu toți în pensiunea din Voineasa. Bineînțeles, într-un mod cu totul grupat și de-o disciplină exemplară ... fiecare tovarăș din cei paisprezece plimbăreți fuge care-ncotro și după ce-l doare cel mai tare: ba să facă un duș, ba să-și pregătească o cină, un sandwich, ba să ardă ceva tutun ori să tragă un pui de somnic ... uitând rând pe rând că mai deunăzi discutarăm în treacăt și incert despre o masă de taină, împreună, la vreun restaurant. Drept urmare a acestei dezorganizări de zile mari, evident că au fost niscaiva persoane un pic opărite ... și care au rămas așa în acea seară. Apoi, se mai întâmplă ...


     În fine, după vânzoleala mioritică și fără leac, ne strângem câțiva dornici de-o gustare caldă, servită prin apropiere. Timp era. Ne interesăm printre localnici și, cu ajutorul mașinilor, descindem poate în singurul restaurant deschis la vremea respectivă. Vremea iminentei încoronări a covidei, bat-o vina s-o bată ! Ce să spun ? O fost bine, gustos, iar la pungă păgubos. Și clandestin ?!?




     A doua zi, treziți dis-de-dimineață, încropim un mic-dejun în bucătăria utilată a pensiunii, strângem bagajele în mașini, plătim cazarea, și ... după vreo două bâlbe matinale - cum altfel ? - ne îndreptăm iar spre Obârșia Lotrului, de astă dată lăsând mașinile la pârtia Vidra și la coada lacului omonim, înainte de Lunca cu Funiile. Am lăsat în Voineasa și doi munțomani din grup, pe care traseul de Sâmbătă i-a cam scos din uz alpin. Urma să-i culegem de la pensiune în drumul de întoarcere.


     Itinerariul de azi era cam de aceeași lungime cu a celui de ieri, însă noi acum aveam la dispoziție mai mult timp. Totuși, după parcurgerea lui ne aștepta lungul drum spre casă ...


     Așadar, iată-ne la coada lacului Vidra, în locul unde pe hartă apare PA. Pe teren însă ioca marcaj. Suntem la o intersecție dintre un forestier larg și un drumeag pitit sub gheață. Avem norocul să aflăm taman aici, la răscruce, două izvoare captate și amenajate. Au debit mărișor. Dintr-unul curge apă rece-bocnă, din altul șiroaie apă fierbinte-bocnă.


/Latoritei_2020/crpt_p_19.jpg


     Ne uităm pe hartă, ne uităm pe GPS, și considerăm că drumeagul din stânga drumului îi cel potrivit. Hmm ... În principiu, cam așa a fost, doar că în scurt timp poteca noastră ce urca pe firul Pârâului de la Stână ... s-a înfundat în doborâtură. Sau căzătură. Din momentul ista început-a distracția ! Dă-i la stânga, ia-o la dreapta, urcă o țâră, coboară oleacă ... Și erau pe alocuri niște pante înclinate, de-ți tăiau orice urmă de entuziasm. Doar când le vedeai, dară-mi-te în timpul urcării. Fiindcă trebuit-a să le suim ... Mă și gândeam la cei doi dezertori de la cabană, și-mi închipuiam ce tandru m-ar fi boscorodit ei cu ocazia asta ...


     Norocul nostru, că fiind încă dimineață, în urma frigului de peste noapte, zăpada era înghețată și bine cimentată. Mai ales în vreo două locuri simțitor piezișe, pe unde cățaratu-ne-am cu năduf.


/Latoritei_2020/crpt_p_20.jpg


     Acuma, mie mi-o cam plăcu suișu` ista mai abrupt, însă m-a deranjat pierderea potecii, mai cu seamă că ne orientam după GPS. Atunci, știu bine c-or fost și munțomani puși în dificultate de astă bălăureală, care pe lângă efort fizic a solicitat din plin și aspectul psihic.

Una peste alta, după un zig-zag, și pe orizontală și pe verticală, iată-ne dând în forestierul cela lat care pornea de jos, de la izvoare. Țineți minte ? Unul rece, altul fierbinte ... Ce-i drept, conform GPS-ului, drumul ăsta ne-ar fi ocolit mult, foarte mult ... Și-am fi ratat și frumusețe de bălăureală !


/Latoritei_2020/crpt_p_21.jpg


     O scurtă bucată de drum mergem pe acest bulevard cu zăpada bătătorită de niște șenilate răzătoare de codru, doar că la o cotitură îl părăsim pentru a urca iarăși pe firul apei. Același ori altul nou. De astă dată, neaua îi cam moale. Și cam mare. Înaintăm cu opinteli prin pădure. Pentru cei mai cu greutate, este o adevărată plăcere. Îmi dau silința să păstrez o atmosferă calmă și optimistă, știind că se poate, și sperând ca starea zăpezii să se schimbe în bine când vom ieși în gol alpin. Nădăjduit-am cu folos !


/Latoritei_2020/crpt_p_22.jpg


     Vremea e superbă și cerul fotogenic. Încă un pic și dăm în poiana din susul Dosului Mierului, unde năvălim în stână și facem un popas pentru a mânca. De prânz.


/Latoritei_2020/crpt_p_23.jpg


     După hartă mai avem oleacă și ajungem în culmea Mierului. Doar că leaca aiasta îi tăt în sus. Zăpada e mult mai acceptabilă decât cea din pădure, deși pe ici, pe colo, piciorul se mai afundă-n ea. Însă puțin, până la gleznă. Urcușul ăsta îmi place la nebunie ! Parcă mă aflu într-un ocean imaculat și învolburat. Este aievea sau visez ?


/Latoritei_2020/crpt_p_24.jpg


     Care va să zică, ajunserăm și la curbura Pământului. Și-ncă ce dodoleață !


/Latoritei_2020/crpt_p_24_a.jpg


     Așadar îi rotundă, bucălată, trupeșă, bondoacă, durdulie, împlinită, dolofană și rubicondă. Astă mică și albastră, focoasă și năbădăioasă, a treia planetă de la Soare.


     Urcați pe vârful Mierul Mare suntem direct expuși unui șir de faine priveliști, ce se va derula sublim de-a lungul întregului traseu rămas.


/Latoritei_2020/crpt_p_25.jpg


     La reveria hibernală din Latoriței participă deplin și vertiginosul joc al norilor.


/Latoritei_2020/crpt_p_26.jpg


     Aici, pe coamă și în gol alpin, vântul suflă ... ca pe munte. Io îl găsesc rezonabil și suficient. De altfel, fără prezența lui, cerul ar fi fost mai puțin dramatic, ceea ce ar fi știrbit din frumusețea cestor două zile.


/Latoritei_2020/crpt_p_27.jpg


     Parângul ni se înfățișează grav și amenințător. Însă nourii ocolitu-ne-au cu îngăduință.


/Latoritei_2020/crpt_p_28.jpg


/Latoritei_2020/crpt_p_28_b.jpg


     Mergem aproape orizontal, atingând pe rând vârfurile Mieruțu, Ștefanu și Bora.


/Latoritei_2020/crpt_p_29.jpg


     Aflatu-ne noi sus, iar de jur împrejur ... creste și coame de munți. Suntem în paradis !


/Latoritei_2020/crpt_p_30.jpg


/Latoritei_2020/crpt_p_30_a.jpg


/Latoritei_2020/crpt_p_30_b.jpg


     Încetișor și răsfirați ne îndreptăm spre pârtia Vidra, trecând și pe lângă-i lacul artificial ce-i deservește tunurile de zăpadă.


/Latoritei_2020/crpt_p_30_c.jpg


/Latoritei_2020/crpt_p_30_d.jpg


/Latoritei_2020/crpt_p_30_e.jpg


     Deasupra noastră, un godac fuge de rupe ... cerul. Pe pământ, oamenii lacomi i-au rupt ... codrul.


/Latoritei_2020/crpt_p_31.jpg


     În cele din urmă înaintăm o țâră și pe Coasta Benghii, iar aproape de noi, și totuși atât de departe, strălucește la amiază, mândrul și impunătorul Puru.


/Latoritei_2020/crpt_p_32.jpg


     Vârful ista chiar degajă puritate, semeție și respect. Mai ales acum, împodobit cu veșmântul imaculat al iernii. Sub cerul ăsta halucinant !


/Latoritei_2020/crpt_p_33.jpg


     Dar pașii noștri cotesc din nou spre Nord, coborând pe lângă pârtia de schi foarte puțin animată.


/Latoritei_2020/crpt_p_34.jpg


     În trei sferturi de ceas ne regrupăm în jurul căruțelor, după o coborâre iscusită pe alocuri. Privind retrospectiv, cred că aș fi făcut mai bine dacă-i dădeam la vale cu telegondola: mi-aș fi cruțat cu înțelepciune prețioasele-mi meniscuri din genunchi. Pe de altă parte, doar luând la pas cea pantă semi-înghețată mi-am putut testa rezistența cartilagiilor și anduranța ligamentelor. Mdeh ...


     Finalizând acest traseu, iar cu el, și tura însăși, am repetat cu brio episodul de cu-o seară înainte, cel în care fiecare apucat-a care încotro. Mai bine spus, care la casa lui ... Bine că de astă dată avurăm totuși vreme să ne luăm rămas bun.


     Cei din vechea gardă, împrospătată acum și cu cel mai tânăr carpatist, s-au reunit solemn și regulamentar în jurul unei mese de pomină dintr-un han dichisit. Vâlcean.


     Și am încălecat pe un cal – pardon, Logan – și v-am scris vouă-ntr-un hal. Latorițean !




Post Scriptum


     Iar cum stam noi bine dispuși la ceas înaintat de seară, bucurându-ne gurița cu delicatese gastronomice, ochișorii cu scrieri meșteșugite, și urechile cu șlagăre lăutărești ... mă năpădi, așa, un gând răzleț către cei harnici gospodari din valea Orății. Vor fi curățit ei, drăguții, locurile cele de poveste ? Și dacă da, oare cât timp va trece până la următoarea ecologizare ? Fiindcă, stând io strâmb și drept judecând, zic că-i mai de folos și-o corectare a cauzelor, pe lângă cea a efectelor. Dar cauzele au rădăcini adânci ... în inima ființei umane. În fine, poate că amu, cu restricțiile oficiale de circulație, gunoaiele vor sta și ele acasă.


     Doar lotrii au dezlegare la codri ...

     Noapte bună, dragi traci !



Sâmbătă, 18 aprilie 2020 - 21:53 
Afisari: 710 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

mihaita_39
mihaita_39
Coarda
 
1
Multe imagini din jurnal aparțin cătorva tovarăși de drumeție: Diana (morbidangeldyana.wordpress.com), Alex, Remus. Între timp, au suferit niscaiva transformări digitale. Imaginile.


Sâmbătă, 18 aprilie 2020 - 22:09  

simvio2002
simvio2002

 
2
Frumos jurnal☺️. Imi aduc aminte cu nostalgie de acea tura care m-a intrebuintat un pic dar mi-a adus un mare plus de O2 si rosu in obraji care sper sa ma tina pana la eliminarea, macar partiala, a restrictiilor. Hristos a Inviat si Paste Fericit tuturor celor cu care am fost in tura, dar si celorlati carpatisti pe care am avut onoarea sa ii cunosc sau nu☺️👍


Duminică, 19 aprilie 2020 - 13:42  

zentai
zentai
Coarda
 
3
Foarte speșăl modul cronicăresc de a povesti! Carpati.org Pe mine m-a cucerit! Aș zice și ceva de pohta de viață dar poate c-ar fi de plăvan gestu', la așa covidenie!

Faine poze, mulă zăpadă. Parcă lipsesc pozele de la masa de final de care ai pomenit. Dacă ați avut și lăutari, ar fi fost epic și și pe placul sufletului meu! Carpati.org

Zi, în continuare, că zici bine! Carpati.org

Gabi


Comentariu modificat de autor!

Marți, 21 aprilie 2020 - 11:26  

mihaita_39
mihaita_39
Coarda
 
4
Adevărat a înviat !

Cred că mai toți de pe aici așteaptă cu nerăbdare încetarea restricțiilor de circulație și revenirea pe cărări montane. Deși unii, mai năbădăioși din fire, și cu mâncărici pe la tălpi, fentat-au ei cumva regimul ista temporar. Mdeh, cine riscă, se izolează. Acolo sus, lângă izvor !

Da, fost-au și lăutari. Cu taraf. Au intrat în meniu. Carpati.org


Comentariu modificat de autor!

Miercuri, 22 aprilie 2020 - 13:09  

florinam
florinam

 
5
”Ce bine și frumos e să fie frații împreună...” Asta ar trebui să fie un moto...
Cât de recunoscători ar trebui să fim noi, ”carpatiștii”, Mihăiță, că avem locul ăsta în care putem retrăi, prin intermediul vostru, al celor care scrieți jurnale, tot ce am simțit colindând pe cărări montane, undeva mai aproape de cer...
Si ar fi bine ca recunoștința asta a noastră să se manifeste prin ceva concret... Asta pentru că mi-am amintit ce ai scris la sfârșitul jurnalului tău... Si eu cred că atunci când vrei să schimbi ceva, trebuie să acționezi asupra cauzei, nu asupra efectului. Si mai cred că oamenii nu se pot schimba decât avâd modele, așa că, cel mai bine ar fi, ca fiecare dintre noi să facă tot ce poate să devină un exemplu pentru cei pe care și-ar dori să îi schimbe. Ca să fiu și mai concretă: educația înseamnă formarea caracterului și asta se face nu prin ”predici”, ci prin fapte.
Aș mai vrea să scriu ceva... Imi pare rău că te-a derajat faptul că nu toată lumea a mers seara la restaurant. Eu cred că ai interpretat greșit... Nu că ar fi fost un refuz de a fi împreună; putea să fie, pur și simplu, o... ”jenă” financiară.
Adevărat a înviat, Viorel! și mulțumim pentru urări.
Numai bine!


Marți, 5 mai 2020 - 15:18  

mihaita_39
mihaita_39
Coarda
 
6
Bună Florina,

Într-adevăr, acest site reprezintă un mijloc eficient și plăcut de a te „întâlni” cu alți iubitori de natură. Este în mare parte meritul celor ce l-au inițiat cu ceva vreme în urmă, și a celor ce l-au administrat de-a lungul timpului. Efortul lor a dat roade bune în grădina munțomanilor din România, lucru dovedit și de întrunirile anuale ale carpatiștilor.

Cât privește frumusețea unei „frății” armonioase ... aiasta e o altă poveste. Deocamdată utopică. Poate cândva, într-un viitor mai puțin meschin și cu mai multă blândețe ... Până atunci, timpul ne va tot cerne, adunându-ne sau despărțindu-ne, după cum ni se potrivesc inimile.

Mă bucur că-ți plac rândurile împănate cu imagini, postate cu drag în jurnale sincere și „transpirate”, de către scribi obișnuiți mai mult cu bețele de trekking decât cu condeiul. Am io impresia că și altora le înseninează ziua.

Uită de acel așa-zis refuz, ori „jenă” ... Eu am uitat ! În schimb, mi-aduc aminte că ți-am vorbit pe Mieru despre o carte scrisă de Lev Tolstoi : a fost tipărită sub editura Humanitas, în anul 2009, și se intitulează „Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907 - 1910)”.

Până la o nouă drumeție, lectură plăcută !
Mihăiță


Marți, 5 mai 2020 - 23:44  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0709 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org