Tura Rila-Pirin-Olimp (partea3- Olimp) (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)

Tura Rila-Pirin-Olimp

(partea a treia- Olimp)

Intr-un final, putin dupa ora 12 ajungem in Salonic. Acolo pierdem vreo 3-4 ore cu inarzierea trenului si siktirul grecesc si intregul nostru plan este dat peste cap: suntem obligati sa stam o zi jos la mare deoarece nu putem pleca nedormiti deloc pe Olimp.

Sambata, 9 august 2008, a noua zi:

Asa ca o luam noaptea pe jos din Katerini pana in Paralia; rasaritul ne prinde pe plaja. Apoi incet incet o luam sud spre Olympic Beach, gasim un camping, ne certam nitel cu tanti care, cand a vazut ca suntem romani vroia sa ne aseze intr-un colt cam naspa de camping si plecam la plaja.

Olimpul vazut de langa mare

Marea Egee ca marea Egee, frumoasa, dar suntem pe un site de munte. Seara ne culcam din timp cu gandul ca a doua zi urmeaza trezirea dis de dimineata si nu ne trebuie prea mult efort pentru aceasta, avand in vedere cum am petrecut noaptea precedenta.

Duminica, 10 august 2008, a zecea zi:

Repede, repede luam autobuzul spre Katerini si acolo schimbam cu un autocar spre Litochoro. Pentru a scurta din drum, alegem sa ocolim canionul lui Enipeas si sa luam un taxi pana la Prionia (1050 m altitudine).

Canionul lui Enipeas vazut din Litochoro

De aici traseu pana sus la Refugiul A. Drumul urca, la fel ca si mercurul din termometre. Facem un scurt popas, toti transpirati si continuam. Aerul se simte cald si umed, ceea ce nu e taman cel mai bun semn, dar cum nu cunoasteam prea bine climatul montan in Grecia, nu prea ne ingrijoram din cauza asta.

Drumul e mai amenajat ca un clasic al pantofarilor nostri din Bucegi, cu trepte de lemn. Pe ultima portiune incepem sa observam ca vremea se cam schimba si incep sa se auda tunete, Zeus ne ura bun venit, iar cand ne apropiam de refugiu a si inceput ploaia. Ovidiu s-a oprit sa-si puna pelerina de ploaie, eu, crezand ca e loc de gluma am preferat sa continui drumul in tricou, chiar daca nu stiam cat mai aveam pana la adapost. As, ti-ai gasit cu mediterana asta! In 5 minute cat mi-a luat sa ajung intr-un final la refugiu ploaia se intetise mai rau ca o torentiala sadea, de vara, cum sunt ploile care mai paralizeaza Bucurestiul din cand in cand; noroc cu palaria ca nu m-a plouat rau, dar ea saraca, s-a udat in ultimul hal.

Ajunsi la refugiu constatam oridinea si disciplina care domnea acolo. Lasam bocancii in raft, tragem sandalele si suntem condusi la dormitor pentru a ni se prezenta regulile refugiului. Aflam ora de culcare si de trezire, cate paturi avem voie sa luam suplimentar din debara etc. Si suntem rugati sa folosim cu cumpatare apa. Restul zilei il petrecem in refugiu sau pe terasa. Mai mancam un cubulet de Ion, ciocolata greceasca, mai un pic de Finetti din Bucuresti, gasim noi.

Ion, replica greceasca la ciocolata "Laura" romaneasca :D

Luni, 11 august 2008, a unsprezecea zi:

Azi e ziua cea mare cand ii facem o vizita lui Zeus chiar la el acasa, pe tronul lui. Plecam dis de dimineata o data cu rasaritul. In jur de ora 10 ajungem sa vedem si noi soarele oglindindu-se in apa marii, clasicul cliseu la marea Neagra, dar cu vreo 2500 de metri mai sus. Curand ajungem pe creasta Zonariei pe care o urmarim pentru a ajunge la vf. Skala (2866).

Mitikasul vazut de la iesirea din padure

Mitikasul vazut de pe Skala

Aici intalnim un cuplu de frati romani romani de peste Prut. Sunt bucurosi de intalnire si facem poze cu tricolorul lui Ovidiu si varful Mitikas (2918m) in fundal. Din nefericire sunt neechipati pentru ceea ce urma pana la Mitikas asa ca, prudenti renunta. Noi continuam drumul, unul destul de dificil, asemanator cu vaile usoare din Bucegi ca greutate. Coboram intr-o sa si de acolo incepem sa urcam spre varf.

Laura si Ovidiu coborand de pe Skala

Privind inainte, un culoar pe care trebuie sa urcam

Privind inapoi vedem Refugiul A

Pe varf poze, semnam in catastiful de oaspeti pe care Zeus il tine ascuns intr-un lacas de tabla, dar nu-l gasim acasa nici pe el, nici pe nevasta Hera, ori barem vreun fiu, Apollo, Hermes sau Heracle. Nu regretam, Zeus era mai mult manios decat bland cu noi muritorii, mai ales daca afla ca vreun muritor i-a furat vreo piatra din casa.

Privind spre Skolio de pe Mitikas

In partea cealalta se vede Platoul Muzelor

Asa ca plecam repede, pana nu apare pe acelasi drum. Ne uitam cu regret spre platoul muzelor, dar unii dintre noi au termene precise pentru a se intoarce acasa. De la Skalane abatem pana pe Skolio (2905m) iar apoi coboram spre traseul pe care am venit.

Tronul lui Zeus- Mitikasul vazut de pe Skolio

Semnam si pe Skolio in registru.

 Un ceh ne povesteste prin desene calatoria lui :D

De pe Skolio aruncam un ochi si in Megalakazania

O ultima privire inapoi

Riviera Olimpului

Ajungem pe la pranz la refugiu, ne luam bagaje si ii dam bataie la vale. La Prionia intalnim un cuplu de romani din Oradea cu care discutam pana ne vine taxiul. Ne luam la revedere de la munte, de acum inainte urmand sa-l vedem doar din tren, pe drum; de acuma vizitam numai orase.

Din Katerini luam un tren cam vechi, ceva gen vagoanele noastre de personal, si ne chinuim toata noaptea sa dormim pe scaune in curent.

Marti, 12 august 2008, a doisprezecea zi

Dimineata ajungem in Atena si ne indreptam spre Acropole. Vedem stravechile ruine pret de cateva ore, apoi mancam ceva si mergem sa vedem portul Piereu. Pe seara ne intarcem pentru tura a doua de vizitare.

 Prima perspectiva asupra Acropolelor

Partenonul

Templul lui Hefaistos; cea mai bine pastrata constructie antica greceasca 

Seara luam un tren la cuseta pana la Salonic iar de acolo schimbam cu trenul ce urma sa ne duca pana la Sofia.

Miercuri, 13 august 2008, a treisprezecea zi:

Dimineata trecem pe langa Pirin si Rila, ce mult ne pare de cand mergeam pe ei, cate am mai vazut de atunci! si ajungem in Sofia. Vizitam ceva monumente si mergem sa ne facem aprovizionarea de la un Kaufland bulgaresc, o sa ne lipseasca Zagorka si Kamenitsa, asa ca facem provizii pentru acasa.

 Moschee din Sofia

 Presedentia Bulgariei, cred; oricum cladire comunista :D

Cea mai veche cladire din Sofia; secolul V d.Hr 

Pe seara luam trenul de Bucuresti. Nimerim in compartiment cu 2 japoneze, mama si fica, in vizita prin Balcani. Proasta idee mai ales cand se vede de la o posta ca esti strain; caseritele de la agentia BDZ-ului (CFR-ul bulgaresc) le-au luat bani pentru cuseta dar le-au dat bilete normale. Scandalizate, dupa ce le explicam care e problema merg sa vorbeasca cu politistul care se ocupa de tren. Problema pana la urma s-a rezolvat balcanic; politistul cu toata bunavointa din lume nu a putut decat sa recunoasca inselaciunea si sa le spuna sa doarma intr-un compartiment gol, sperand ca nu se va umple.

Intr-un final ajungem si in Bucuresti, ce strain mi se parea acum si vine momentul sa ne despartim, cu parerea de rau ca o tura asa de frumoasa mai trebuie sa se si termine.

Pentru mine a fost o experienta grozava, mai ales ca plecam pentru prima data peste granita. Contactul cu alte culturi, ce e drept foarte asemanatoare, a fost o experienta minunata, precum si muntii un pic mai falnici decat Carpatii nostri. Dar cel mai mult m-am bucurat pentru ca am avut alaturi buni tovarasi de drumetie, oameni care au stiut sa faca o excursie frumoasa.

Multumesc lui Sacha76 si Miparv pentru ajutorul dat la realizarea panoramelor.

Carari cu soare, Vlad

Vineri, 3 iulie 2009 - 07:29 
Afisari: 5,738 


vladonne