Tura pe Valea Alba ... cu pensionarii (Muntii Bucegi)

      Ce faci cand esti la pensie (Ion si Virgil) ...planuri pentru o noua iesire pe munte. Leo spune si el prezent si le propun sa mergem in Bran. Cam eu fac planurile de plecare... Le spun ca vom urca pe Clincea , dormim la ref. Tiganesti si ne intoarcem pe valea Gaura, una din cele mai frumoase vai din Bucegi. "-Da, ma, du-ma la pantofarii aia din Bucegi , ca vrei tu!" zice Ion (Gica-contra). Pana la urma plecam pe 13 iunie din Craiova si in drum spre Pitesti , cam pripit si exaltat, dar cu dorinta mare de a ajunge pe Valea Alba, deschid discutia de a scimba planul initial de urcare din Bran cu cel de Busteni. Desi stiam ca mai este destula zapada pe vale, credeam hotarat ca se poate urca pe margine si fara coltari, asa ca i-am lasat acasa. Colegii sunt si ei de acord  : "Bine mai , vedem si Valea aia Alba!".      Ajungem la Caminul Alpin unde lasam A4 lu' subsemnatul si plecam pe triunghi rosu. Ne mai oprim putin cand luam apa de la un izvor de la bifurcatia spre ref. Costila. Ajungem relativ repede in zona "La verdeata" unde creasta Picaturii se vede foarte splendida. 

     Frumoasa se vede Valea Alba de unde suntem acum , se zareste si limba luuunga de zapada. 

     "Oare vom putea uraca ? Sau vom face cumva cale intoarsa ?"

     Constat ca zapada este moale mai spre mijlocul vaii si mai tare pe margini si cu ceva poduri chiar...

      Incepem sa urcam si observ ca Ion cam ramane in urma... Nu si-a luat bocancii cu care a fost in ultima tura cu mine in Buila, ci niste ghete de tracking (fara vibram) , care nu au priza buna pe zapada. Eu si Virgil nu avem probleme. 

      Mai urcam ceva si il aud pe Ion strigandu-ma si ducandu-le "pe cur la vale". Se opreste el , cu toiagul lui. Sa va spun doua vorbe de batul asta de fibra de sticla a lui: partea de sus se desurubeaza iar in partea de jos este o tepusa lunga de 30 cm , mai groasa decat un pix...pentru a se apara de caini ciobanesti (chiar a fost cazul) si pentru urs...zice el "mai ai o sansa~oare?!""-Ioane, ce facem vere? -Pe dracu!" zice el. Propun sa il tin legat de mine cu celebra lui cordelina purtata in zeci de ture . "Cand merg eu, tu sa stai ma, apoi ma opresc eu si te tin intins pana vi langa mine." Facem de vreo doua ori treba asta si merge. Ma gandeam ca in ritmul asta va dura mult pana sus. 

      Virgil este inaintea nostra si ne priveste cum ne cam chinuim. La un moment dat ma simt tras brusc si doborat pe spate si o iau si eu la vale cu Ion cam 5 metri. Ma rasucesc si franez cu betele. Ne oprim. "-Ba da-o dracu de treaba." Ion o ia pe stanga pt ca ii place sa se catere si merge o bucata buna pe acolo. Oare mai este mult pana la Saritoarea Carnului? Vom trece cu bine si de Saritoarea Mare? ~ Ganduri care nu prea imi dau pace observand cum decurge urcarea. Sunt cateva clipe in care regretam ca i-am adus pe acolo, cu toate ca experienta lor era suficienta. La un moment dat Ion se cam blocheaza si este randul lui Virgil, care era mai aproape, sa il asigure cu cordelina.

      Abruptul Vaii Albe ma pune pe ganduri ... cateva clipe imi amintesc de un nume parca Sandu Bulgaru intr-un noiembrie... Dumnezeu sa-l odihneasca! Peisajul este atat de ametitor. Cu chiu, cu vai ajungem de vedem releul Costila si facem stanga pe brana Vaii Albe. 

      In sfarsit ajungem in platou unde vedem triunghiul galben pe o stanca (stiam de el de multa vreme).

      Facem cam 30 min o pauza de masa si plecam spre Cab. Omu. Suntem cam in urma cu timpul caci as fi urcat pe stanca lui Fany Seculici. 

      De la Cab. Omu plecam spre turnurile Tiganesti , o zona deosebit de frumosa. 

      Amurgul ne prinde coborand pe acolo si pana la ref. Tiganesti vedem si luminile Branului aprinse. Bine inteles ca primesc reprosuri ca ne-a prins noapte pe drum .

      La refugiu cred ca au fost 12-15 persoane ... nu am numarat ,dar a fost ok. Dimineata o vreme superba ne imbie la drum.

      Coboram la Cab. Malaiesti unde mancam putin si plecam spre Poiana Izvoarelor. 

      Admiram Bucsoiul scaldat in raze de soare...aud planuri de viitor pe la spatele meu...

      Mergand spre Gura Diham intalnesc grupul care va urca pe Bucsoiu. "-Salut, Soimu', salut Nicolae!" ~ oameni pe care ii stii de pe aici, de pe carpati.org , unii cu care ai mai fost in ture, altii din jurnale etc. Schimbam vreo doua vorbe.

      Constat ca trecerea timupului si zilele traite de mine pe munte se inmutesc, ajung sa inteleg mai profund ca intotdeauna mai ai de invatat...ca si in viata, de altfel.       Carari cu soare! (^_^) 

Marţi, 23 iunie 2015 - 21:44 
Afisari: 2,121 


leovit