Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Tura in Cheile Carasului si Cheile Garlistei (30aprilie-1mai) (Muntii Aninei)

!!!Acesta nu este un articol de mediatizare si popularizare a zonei, sunt doar impresiile mele din tura pe care noi am facut-o in grup organizat iar eu in calitatea de autor nu-mi asuma responsabilitatea actiunilor pe care alte persoane le pot intreprinde in urma citirii acestui jurnal. Nu recomand parcurgerea a astfel de trasee decat insotiti de persoane cu experienta sau in prezenta unui ghid. Va multumesc.!!!



Iata ca din curiozitate si din dorinta de a mai incerca si altceva ne-am inscris in prima noastra tura pe www.carpati.org. Am ales pentru ca a fost nu foarte departe de noi si ne doream sa iesim intr-un grup organizat.

Am vizitat Cheile Carasului si Cheile Garlistei. Chiar daca in Cheile Carasului am mai fost si in vara lui 2009 am vrut sa revenim deoarece se anunta si vizitarea catorva pesteri. Totul a decurs conform pregatirilor si iata ca ne strangem toti cei inscrisi la tura la intrarea in Carasova unde ne-am lasat masinile cu bagajele mai mari in ele. Am facut prima poza de grup si tzusti am pornit pe carare sa trecem podul peste apa Carasului si am intrat in chei. Este o perioada de formare a ritmului grupului, continuam pe cararea ce ne deschide noi perspective din ce in ce mai atractive, cu floricele atat pe stanga cat si pe dreapta cararii. Dupa nici 15 minute iata ca am ajuns in Poiana Liliecilor unde facem o pauza si ne pregatim atat spiritual cat si fizic pentru traversarea apei ca sa vizitam pestera Liliecilor. Apa este destul de rece, o simtim pana in mijlocul inimii dar imediat ce ne luam bocancii in picioare simtim cum ritmurile inimii sunt mai lente, uitand parca de apa rece prin care am trecut. Pestera este aproape de malul apei la vre-o 30-50 metrii, dar singurul nostru inconvenient pentru vizitarea acesteia a fost lipsa unei corzi si lipsa cunostiintelor de tehnici de alpinism care ne-ar fi ajutat nu doar sa urcam cei 10-12metrii pana la intrarea in pestera ci si coborarea acestui perete care pentru majoritatea dintre noi ni se parea mai dificla decat urcatul.

Ca si in fata oricarui obstacol am stat si ne-am gandit ca cel mai bine ar fi sa renuntam si sa continuam drumul pe poteca spre o alta pestera care sa fie mai prietenoasa cu noi. Dupa o alta jumatate de ora am ajuns in zona Pesterii de sub Cetate II care este semnalizata printr-un indicator la marginea potecii, dar care ne trimite peste aceeasi apa rece a Carasului. La inceput timizi si speriati de apa rece parca nici nu doream sa mai trecem dar dupa un amanuntit studiu la fata locului am hotarat sa trecem sa vedem daca merita sa treaca si ceilalti din trupa. Am trecut eu apoi Florin si Anca si am mers sa identificam intrarea si sa vedem daca are rost sa treaca si ceilalti.

Am considerat ca merita vizitata si nu ne-a parut rau ca am vizitat-o. Au trecut si ceilalti din trupa si am vizitat-o pana la primul sifon unde nivelul apeidepasea un metru si am fost nevoiti sa ne intoarcem. O sa fac o mica paranteza cu privire la "exemplarele umane" care au trecut inaintea noastra prin aceasta pestera si nu au plecat acasa fara un trofeu pe care sa-l fi desprins din pestera. Daca am face toti la fel cu siguranta nu ar mai exista frumusete si nu am mai avea ce vedea. Dupa ce ne-am saturat privirile cu imagini ascunse bine in aceasta pestera si dupa ce am imortalizat in fotografii ne-am intors la malul apei caremai vrea sa ne chinuie inca o data.

Iata ca suntem din nou imbarcati in pluton pe carare si ne continuam "serpuiala" prin chei. Ajungem in cateva minute la Pestera din drumul Prolazului care este o cavitate in stanca de 11 metri in care se gasesc paianjeni si care nu prezinta nimic spectaculos, dar care merita vazuta. De aici pornim pe chei si urmatorul popas este Poina Prolaz unde am facut si o bine meritata pauza de masa.

Dupa pauza ne-am continuat drumul pe cheile "inaccesibile" cum sunt denumite si am ajuns intr-o ora in apropierea pesterii Tolosu dar unde am fost intampinati cu o ploaie torentiala care ne-a dat parca inapoi de la avantul nostru de a vizita pestera. Obositi si intampinati de ploaie renuntam sa mai trecem apa inca o data desculti si astfel renuntam sa vizitam pestera.

De aici ne intoarcem pe acelasi traseu pana in Poiana Prolaz dar facem o scurta pauza inainte de aceasta ca sa renuntam la pelerine si sa ne uscam deoarece a iesit un pic soarele. In aceasta mica pauza socializam si ne cunoastem mai bine iar de aici ne continuam traseul de aceasta data nu pe unde am venitci pe partea de sus a cheilor dar pentru aceasta este nevoie si de un pic de aventura deoarece trebuie sa trecem fie pe o punte improvizata fie pe cablu pe partea cealalta a raului Caras.

Traseul pana in comuna Iabalcea este marcat cu triunghi rosu si urca deasupra stancilor care formeaza cheile prin gradini si faneate ce ne aduc aminte de oamenii de demult care locuiau pe aceste meleaguri. Contnuam urcusul pana ajungem la un punc de belvedere de unde se vad atat cheile cat si pana departe spre muntele Gozna din masivul Semenic. Continuam pe marginea unor stancarii pe care le ocoleste poteca si ajungem intr-o livada batrana de pruni si apoi intr-o curte plina cu verdeata, a unei gospodarii

parasita cu un beci in care o scara parca asteapta sa fie scoasa la fiecare inceput de primavara si folosita la curatarea pomilor. Dar cine sa mai faca acest lucru aici intr-un loc uitat de lume, intr-un loc in care prunii asteapta o scara care nu mai vine. Parasim acesta curte pentru a iesi odata cu poteca in partea superioara a dealurilor din apropierea comunei Iabalcea de unde odata ajunsi in drum ne continuam drumul nostru spre masini care sunt la 3 km la intrarea in Carasova.

Ajungem in marginea unei livezi si incercam sa scurtam din drumul nostru care face un inconjor pe soseaua nationala, dar odata ce se termina soseaua dam o zona plina de piatra pe care o traversam un pic mai greu dar in jumatate de ora ajungem la masini de unde trebuie sa mergem 1 km cu acestea pentru a ne stabili tabara. Plecam cu masinile in numar restrans deoarece a trebuit sa ducem bagajele, urmand sa ne intoarcem dupa ceilalti participanti dupa ce am hotarat locul taberei.

Am avut norocul si am gasit un loc placut de campare intr-o poienita cativa pruni. Ne-am instalat corturile fiecare si apoi am trecut la servirea mesei de seara si am continuat in povesti pana pe la ora 10 cand fiecare obositi s-a retras la casuta sa pentru o odihna binemeritata.

A fost o noapte cu mult vant, cu ploaie dupa ora 5 dimineata pana la ora 9 cand s-a oprit parca special pentru a ne lasa sa ne strangem tabara si sa ne continuam traseul de a doua zi.

Desi initial ar fi trebuit sa plecam la ora 8 din pacate din cauza vremii am reusit sa plecam in traseu la ora 10.20. Ceea ce face imposibil inca de la inceput planul nostru de a ajunge in Anina si sa prindem trenul de la ora 5 catre Garliste dupa care sa revenim la masini. Dupa datele de pe net si din alte ghiduritrebuia sa facem o ora pana in Garliste dar noi am balaurit deoarece nu exista nici un fel de traseu marcat si am facut mai bine de doua ore. A fost portiunea care a contat pentru psihic deoarece s-a facut intr-un ritm alert. Dar cu toate acestea am ajuns si in apropierea Cheilor Garlistei unde am facut o pauza de masa inainte de a patrunde pe chei.

Cheile sunt foarte spectaculoase in unele locuri fiind nevoie sa ne ajutam unul pe celalat pentru a trece. S-a facut intrare in Pestera cu Apa unde noi nu am mai intrat dar ceilalti din grup au intrat si au vazut colonii de lilieci si broaste de pestera. Dupa aceasta ne-am continuat drumul spre Anina unde am ajuns pe la ora 19, unde am avut noroc si am gasit repede un microbuz care sa ne asigure intoarcerea la Carasova de unde urma ca fiecare sa se intoarca spre casele lor.

Ca si incheiere a fost o tura frumoasa cu niste oameni frumosi, cu care mi-a facut placere sa socializez si sa-i cunosc,dar, (caci intotdeauna exista un dar), in care personal nu am fost deacord cu ritmul alert din a doua zi pana la intrarea in chei deoarece important este sa ajungem toti la sfarsitul traseului sanatosi si impacati sufleteste, ca am simtit muntele, ca am avut timp sa facem o poza si nu in ultimul rand ca ne-am simtit bine. Ca si parere personala si din ce am vazut in teritoriu distanta dintre Carasova si Anina este un traseu de 6-7 ore in conditii de vreme buna. Noi am facut 9 dar din lipsa marcajului si cu pauza de masa si o alta intrare la pestera cu Apa. Numai bine si multumim ca a-ti avut rabdare sa ne cititi jurnalul turei noastre. Numai bine, Marius&Anca. Pozele in ordinea povestii: http://mysfan.wordpress.com/2011/05/04/2042/


!!!Acesta nu este un articol de mediatizare si popularizare a zonei, sunt doar impresiile mele din tura pe care noi am facut-o in grup organizat iar eu in calitatea de autor nu-mi asuma responsabilitatea actiunilor pe care alte persoane le pot intreprinde in urma citirii acestui jurnal. Nu recomand parcurgerea a astfel de trasee decat insotiti de persoane cu experienta sau in prezenta unui ghid. Va multumesc.!!!




Joi, 5 mai 2011 - 16:52 
Afisari: 1,844 


Postari similare:





Comentariile membrilor (2)

leon37
leon37
Busola
 
1
Multumim pentru jurnalul scris si in acelasi timp imi cer scuze pentru ritmul sustinut de care ma simt vinovat!


Joi, 5 mai 2011 - 18:54  

mysfan
mysfan

 
2
Nu trebuie, mai bine sa zicem cum am zis eu ca lipseste cu desavarsire marcajul care ne-a dat batai de cap in a alege directia cea mai scurta si sa nu uitam ca poate chiar daca stiam ca nu avem cum ajunge la tren multi dintre noi isi doreau. Oricum daca ar fi din nou sa reiau tura sincer mi-ar fi placut sa facem in ambele zile Cheile Carasului deoarece acolo mai sunt multe de vazut. Acuma cand ma uit la poza de la Tolosu chiar imi pare rau ca nu am facut un efort pentru a intra si in pestera de acolo, dar cine stie poate ne-om mai mobiliza vreodata. Numai bine tie si familiei tale si poate ne vom mai nimeri in alte ture, oricum grupul care s-a strans cu ajutorul tau a fost un grup cu oameni super.


Joi, 5 mai 2011 - 19:41  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0588 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org